Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Sfântul Paisie Aghioritul (1924‑1994) ne‑a dezvăluit în chip viu tainele vieÈ›uirii duhovniceÈ™ti, bucuria nevoinÈ›ei în Hristos, pro­feÈ›ind, alinând È™i vindecând oamenii atât în viaÈ›ă, dar mai ales după adormirea sa.
Părintele răspunde căutărilor neliniÈ™titoare ale oa­­menilor îndureraÈ›i È™i dezamăgiÈ›i din vremea noastră, mai ales tinerilor, care cer un sprijin în viaÈ›ă, un cuvânt ceresc, pro­fetic, mân­gâ­ietor, dintr‑o inimă curată, nu din hăÈ›iÈ™urile unei minÈ›i mă­cinate de îndoială, neîncredere È™i egoism, spre a‑și îndrepta paÈ™ii spre Dumnezeu.

* * *

Mai demult oamenii aveau de suferit din pricina războiului. Astăzi au de suferit din pricina civilizaÈ›iei. Atunci fugeau din cetăÈ›i la sate din pricina războiului È™i reuÈ™eau cu un mic ogor s‑o scoată la capăt. Acum vor fugi din oraÈ™e din cauza civilizaÈ›iei, fiindcă nu vor putea să trăiască în acestea. Pe atunci civilizaÈ›ia aducea moarte, acum aduce boală.

* * *

Bucuria pe care o simte omul când primeÈ™te o binecuvântare materială este o bucurie omenească. În timp ce bucuria, pe care omul o trăieÈ™te când dăruieÈ™te, este dumnezeiască. Bucuria dumnezeiască vine odată cu dăruirea!
Sfântul Paisie Aghioritul

Când intră Hristos în inimă, patimile se nimicesc. Nu poÈ›i nici să ocărăÈ™ti, nici să urăÈ™ti, nici să te răzbuni, nici, nici, nici... Unde să‑și afle loc ura, împotrivirea, judecarea aproapelui, egoismul, angoasele, depresiile? DomneÈ™te Hristos. Și dorul arzător după lumina cea neînserată.
Atunci când nu trăieÈ™ti cu Hristos, îÈ™i fac loc melancolia, tristeÈ›ea, strâmtorarea; nu trăieÈ™ti cum se cade.
Iubirea lui Dumnezeu pe toate le preface, transformă, sfinÈ›eÈ™te, îndreaptă, schimbă, preschimbă.
* * *
Hristos este viaÈ›a, izvorul vieÈ›ii, al bucuriei, al luminii celei adevărate, totul. Cine‑L iubeÈ™te pe Hristos È™i pe ceilalÈ›i trăieÈ™te cu adevărat. ViaÈ›a fără Hristos este moarte, iad, nu viaÈ›ă. Iadul este neiubirea. ViaÈ›a – Hristos. Iubirea – viaÈ›a lui Hristos. Ori vei fi în viaÈ›ă, ori în moarte. De tine depinde ce vei alege.
  Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul

Un roman captivant, admirabil scris
– râsete și lacrimi, umor autentic, înțelesuri profunde, emoții –

Întâlnirea unui ucenic de modă nouă cu un stareț de școală veche

Vasilis G. Frangopulos, autorul bestsellerului O muscă în Sfântul Munte, revine cu o carte de aceeași profunzime, despre dorința omului de a se sfinți, adică de a se uni cu Hristos.
Acest roman cu un final surprinzător, alcătuit pe planuri multiple, reușește să răspundă nenumăratelor întrebări legate de credință și viață, captivându‑ne prin povestea lui Anéstis – un tânăr plictisit și înfierat de toți cei din jur, de prieteni și colegi, chiar și de familia sa –, în centrul căreia se află întâlnirea lui cu un călugăr mai mult decât râvnitor din alte vremuri, pus față în față cu mentalitatea și spiritul epocii contemporane.
Autorul conturează portretul unui tânăr ce se descoperă pe sine cu ajutorul unui duhovnic care, cunoscând tainele sufletului uman, reușește să‑și inițieze ucenicul în viața duhovnicească și să‑l provoace să‑și recunoască totodată slăbiciunile, dar și puterea de a‑și lua viața în mâini, de a naviga în apele tulburi ale acestei lumi care îl cheamă.
Astfel, personajele, dar odată cu ele și cititorii vor fi purtați într‑o călătorie miraculoasă, în care vor atinge, fără să‑și dea seama, părțile cerești ale pământului și zonele pământești ale cerului, oferindu‑li‑se șansa de a înțelege cum lucrează Dumnezeu pentru noi.

Cugetarea la Dumnezeu pare o lucrare ciu­­da­tă, uscată, plictisitoare: dar în fapt este o lucrare prea­­îmbelşugată în roade, predanie bisericească nepre­ţu­i­tă, aşezământ al lui Dumnezeu, vistierie duhovnicească, moştenire a Apostolilor şi Sfinţilor Părinţi, ce au pri­mit‑o şi ne‑au predanisit‑o după porunca Sfântului Duh. Nici nu îţi poţi închipui bogăţiile cărora te vei face moştenitor la vremea cu­ve­nită dacă te vei deprinde cu aducerea-aminte ne­contenită de Dumnezeu.

Cugetarea la Dumnezeu omoară în om împreu­nă‑sim­­­ţirea faţă de lume şi de patimi, dă viaţă în el împre­u­nă‑sim­ţirii faţă de Dumnezeu, faţă de tot ce este duhov­ni­cesc şi sfânt, faţă de veşnicia fericită.

Sf. Ignatie Briancianinov

"Crezul" sau "Simbolul credintei" este cea mai concisa si mai exacta expresie a temeiurilor credintei noastre ortodoxe.  Il rostim la fiecare oficiere a Sfintei Liturghii.  Il citim impreuna cu rugaciunile noastre personale.  El reprezinta credinta dreptcredinciosilor si a celor prevazatori, insa celor ce au fost amagiti de gandirea lumeasca si celor ce au fost imbatati de aromele acestei lumi le este greu sa accepte si sa pastreze aceasta credinta.  Adevaratii credinciosi cred in cuvantul Domnului si asteapta cu trezvie implinirea lui.

El reprezinta credinta voastra, o, purtatorilor de Hristos, credinta stramosilor vostri dreptcredinciosi.  Fie aceasta si credinta copiilor vostri, din generatie in generatie, pana la capatul calatoriei!  Aceasta este credinta ortodoxa mantuitoare, care nu a fost niciodata rusinata.  Cu adevarat, aceasta este credinta poporului ales, a celor ce poarta icoana lui Dumnezeu in ei insisi.  La Judecata lui Hristos, in Marea Zi, ei nu se vor intrista, ci vor primi viata si vor fi numiti „binecuvantati”.

"CravaÈ™a" (apărut în 1960) este romanul în care Constantin Virgil Gheor­ghiu încearcă o radiografie a absurdului, condensând în paginile acestuia drama unei singure zile: 23 august 1944. Monahi, militari, È›ărani conturează, în pagini tulburătoare, o Românie aflată – pentru a câta oară? – la o nouă răscruce de drumuri…

Grotesc È™i cinic, romanul reprezintă momentul decăderii României, în finalul războiului, condusă de "fanarioÈ›ii" slugarnici care au predat‑o lamentabil È™i imoral ocupaÈ›iei sovietice. Cu un discurs epic auster, descriptiv, cu o viziune de universalitate asupra istoriei contemporane, Constantin Virgil Gheorghiu realizează astfel unul dintre cele mai bune romane ale sale, "CravaÈ™a" situându‑se, alături de "Ora 25", printre cele mai dramatice construcÈ›ii epice româneÈ™ti din literatura noastră de după război. 

Constantin Cubleșan