Dumnezeul meu. Despre rugaciunea inimii, lupta cu gandurile si ascultare

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-136-976-1
Status: in stoc

Dumnezeul meu. Despre rugaciunea inimii, lupta cu gandurile si ascultare

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Sophia
Numar de pagini: 264

Iisus este curăția, lumina, sfințenia de care nu se atinge, nici nu se apropie nimic urât mirositor, păcătos. De aceea, singura È™ansă este aceea de a alerga spre Hristos, de a‑L apuca de picioare, de a nu‑L lăsa È™i de a sta lângă El. Domnul să ne fie în inimă, È™i gândul – tot acolo. Și când păcatul te ademeneÈ™te – alergi înăuntru, acolo unde e Hristos, È™i nu te depărtezi de El. Gânduri îți dau târcoale, zbiară ca niÈ™te lei înfuriați, dar nu se pot apropia, pentru că se tem numai de Domnul; de tine nu le este frică, oricât de curajos ai fi. Oricât de mult ai crede în tine, oricât te‑ai strădui, nu poți nimic. Doar aleargă spre Hristos, închide ochii È™i rămâi la picioarele Lui. Gândurile umblă de jur‑împrejur, se întărâtă, dar nu se pot apropia È™i pleacă. O altă cale nu există.
Cel mai important este Hristos. Rugăciunea – de dragul lui Hristos, ascultarea – de dragul lui Hristos, nevoințele – de dragul lui Hristos, lectura – de dragul lui Hristos, slujbele – de dragul lui Hristos. Dacă nu e Hristos, toate acestea – raportate la veÈ™nicie – nu sunt nimic altceva decât niÈ™te activități lipsite de conținut, căci în veÈ™nicie putem intra numai cu Hristos – El este viața veÈ™nică. Toate celelalte sunt goale. Atunci când rugăciunea se face în inimă, nu mai spui niÈ™te cuvinte, ci te adresezi direct Persoanei Sale. La fiecare rugăciune, la fiecare îmbinare de cuvinte, ai o întâlnire. Orice lucrare duhovnicească trebuie să ducă la Hristos. Altminteri se transformă într‑o practică duhovnicească oarecare, în tehnici care s‑ar putea să ne aducă reuÈ™ită parțială, dar vor fi străine de desăvârÈ™ire, pentru că aceasta e posibilă numai întru Hristos. „Doamne, Iisuse Hristoase...” È™i El vine. Neîncetat El. Acesta este scopul rugăciunii. 

Pret: 30.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
      Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Cuprins 
      Noţiuni introductive 
      Despre Descoperirea dumnezeiască 
      Despre Sfânta Tradiţie şi despre Sfânta Scriptură 
      Despre Sfânta Scriptură 
      Alcătuirea Catehismului 
      Catehismul creştinesc 
      Partea întâi. Despre credinţă 
      Partea a doua. Despre nădejde 
      Partea a treia. Despre dragoste 
      Încheiere. Întrebuinţarea învăţăturii despre credinţă şi evlavie 


      DESPRE DRAGOSTE 

       

      DESPRE DRAGOSTE 

      Despre unirea dintre credinţă şi dragoste
       
      Care trebuie să fie lucrarea şi rodul adevăratei credinţe în Hristos? 
      Dragostea şi, în legătură cu ea, faptele bune. 
      „Căci în Hristos Iisus”, spune Sfântul Apostol Pavel, „nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credinţa care este lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6). 
      Nu-i de ajuns pentru creştini numai credinţa, fără dragoste şi fapte bune? 
      Nu este e de ajuns. Deoarece credinţa fără dragoste şi fapte bune este nelucrătoare şi moartă şi, de aceea, nu ne poate conduce la viaţa veşnică: „...cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte” (I Ioan 3, 14). „Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? ...Căci precum trupul fără de suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este” (Iacov 2, 14, 26). 
      Nu se poate, pe de altă parte, să ne mântuie dragostea şi faptele bune, fără credinţă? 
      Nu se poate ca omul, neavând credinţă în Dumnezeu, să-L iubească pe El cu adevărat. De aceea, omul vătămat de păcat nu poate să facă cu adevărat fapte bune, dacă nu primeşte prin credinţa în Iisus Hristos, puterea cea duhovnicească sau harul lui Dumnezeu: „Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că se face răsplătitor celor care Îl caută” (Evrei 11, 6). „Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, căci scris este: «blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă» (Galateni 3, 10). „Căci noi aşteptăm în Duh nădejdea dreptăţii din credinţă” (Galateni 5, 5). „Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2, 8, 9). 
      Ce trebuie crezut despre acea dragoste care nu este însoţită de fapte bune? 
      Acea dragoste nu este adevărată. Deoarece adevărata dragoste arată, fireşte, faptele sale bune. 
      Mântuitorul Iisus Hristos spune: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu” (Ioan 14, 21, 23). 
      Sfântul Apostol Ioan scrie: „Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile Lui” . (I Ioan 5, 3) „Să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul” (I Ioan 3, 18). 

      Despre Legea lui Dumnezeu şi despre porunci 
      Care este modul de a recunoaşte şi deosebi faptele bune de cele rele? 
      Legea lăuntrică a lui Dumnezeu ori conştiinţa mărturisitoare şi legea exterioară a lui Dumnezeu ori poruncile lui Dumnezeu. 
      Sfânta Scriptură vorbeşte despre legea lăuntrică? 
      Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre neamuri: „Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără” (Romani 2, 15). 
      Dacă oamenii au legea lăuntrică, atunci de ce li s-a mai dat şi legea exterioară? 
      Li s-a dat lor pentru că oamenii, neascultând de legea lăuntrică şi ducând o viaţă trupească şi păcătoasă, au înăbuşit în ei înşişi glasul legii duhovniceşti. De aceea a şi fost nevoie să le-o aducă lor aminte printr-un mijloc din afară, cu ajutorul poruncilor: „Deci ce este Legea? Ea a fost adaugată pentru călcările de lege...” (Galateni 3, 19). 
      Când şi în ce chip le-a dat Dumnezeu oamenilor legea din afară? 
      Când a avut loc minunata ieşire din robia Egiptului a poporului evreu, ce se trăgea din Avraam. Atunci, pe drumul către pământul făgăduinţei, în pustie, pe muntele Sinai, Dumnezeu Şi-a arătat prezenţa Sa în foc şi în nor şi a dat legea prin Moise, căpetenia israelitenilor. 

watch series