Preacurată și binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, cu umilință vin și cad înaintea ta, căci, iată, sunt împovărat de mulțimea neputințelor și a întunecărilor mele de faptă și de gând. Nu mă trece cu vederea, ci, prin milostivirea și strălucirea ta de Maică și Fecioară, slobozește-mă din strânsoarea necredinței și a beznei sufletești. Fă-mă și pe mine să pricep noianul milei tale și neîncetata dragoste pe care o ai pentru întreaga fire omenească. Îmbrățișează-mă și pe mine cu dumnezeiasca ta smerenie, care nu se scârbește de nimeni, niciodată, oricât ar fi de îndepărtat de Dumnezeu și oricât de mult ar fi zăbovit întru faptele necredinței. 
Ajută-ne tuturor să pricepem că nețărmurita ta dragoste pentru oameni este tăinuită și izvorâtă din dragostea ce I-o porți Fiului tău și Dumnezeului nostru. Tu ești cea care L-ai născut, tu ești cea care I-ai auzit cel dintâi scâncet, tu ești cea care I-ai văzut cel dintâi pas și tot tu ești cea care I-ai auzit cel dintâi cuvânt. Tu ești cea care L-ai hrănit la pieptul tău, tu ești cea care L-a îmbrăcat și tot tu ești cea care I-a pregătit în fiecare zi hrană. Tu ești cea care L-ai îmbrățișat așa cum nimeni altul nu o va putea face, căci îmbrățișarea ta nu era numai cea prin brațele trupului, ci s-a îndumnezeit prin îmbrățișarea Duhului, care a cuprins taina unirii firii omenești și a celei dumnezeiești întru Domnul Hristos, Fiul tău și Fiul Părintelui Ceresc. 
De aceea, tu ești cea mai mare nădejde a firii omenești, iar Duhul Sfânt odihnește desăvârșit întru tine, pentru că nici un om, niciodată, nu va putea cuprinde în făptura sa măsura dragostei tale pentru Dumnezeu și Om. 
 
 
Ediție îngrijită de L. S. Desartovici 
Ilustrațiile și icoana reprodusă pe copertă: Călin Vădan

O interpretare pe intelesul copiilor si nu numai. Aceasta Biblie ilustrata se adreseaza tuturor celor ce vor sa inteleaga, intr-o maniera placuta scrierile biblice.

Varsta recomandata: de la cel mai mic la cel mai mare.

(lipsa text)

(lipsa text)

Poveştile celor 12 prinţese şi împărătese sunt:

• - Prinţesa Apolinaria
• - Împărăteasa Teodora a II-a
• - Prinţesa Drosida
• - Alexandra, Împărăteasa
• - Împărăteasa Elena
• - Cneaghina Fevronia
• - Împărăteasa Ana
• -  Împărăteasa Irina
• - Prinţesa Casdoas
• - Nana, Împărăteasa Georgiei
• - Teodora, Împărăteasa lui Iustinian
• - Împărăteasa Teofana

Preacurată și binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, cu umilință vin și cad înaintea ta, căci, iată, sunt împovărat de mulțimea neputințelor și a întunecărilor mele de faptă și de gând. Nu mă trece cu vederea, ci, prin milostivirea și strălucirea ta de Maică și Fecioară, slobozește-mă din strânsoarea necredinței și a beznei sufletești. Fă-mă și pe mine să pricep noianul milei tale și neîncetata dragoste pe care o ai pentru întreaga fire omenească. Îmbrățișează-mă și pe mine cu dumnezeiasca ta smerenie, care nu se scârbește de nimeni, niciodată, oricât ar fi de îndepărtat de Dumnezeu și oricât de mult ar fi zăbovit întru faptele necredinței. 
Ajută-ne tuturor să pricepem că nețărmurita ta dragoste pentru oameni este tăinuită și izvorâtă din dragostea ce I-o porți Fiului tău și Dumnezeului nostru. Tu ești cea care L-ai născut, tu ești cea care I-ai auzit cel dintâi scâncet, tu ești cea care I-ai văzut cel dintâi pas și tot tu ești cea care I-ai auzit cel dintâi cuvânt. Tu ești cea care L-ai hrănit la pieptul tău, tu ești cea care L-a îmbrăcat și tot tu ești cea care I-a pregătit în fiecare zi hrană. Tu ești cea care L-ai îmbrățișat așa cum nimeni altul nu o va putea face, căci îmbrățișarea ta nu era numai cea prin brațele trupului, ci s-a îndumnezeit prin îmbrățișarea Duhului, care a cuprins taina unirii firii omenești și a celei dumnezeiești întru Domnul Hristos, Fiul tău și Fiul Părintelui Ceresc. 
De aceea, tu ești cea mai mare nădejde a firii omenești, iar Duhul Sfânt odihnește desăvârșit întru tine, pentru că nici un om, niciodată, nu va putea cuprinde în făptura sa măsura dragostei tale pentru Dumnezeu și Om. 
 
 
Ediție îngrijită de L. S. Desartovici 
Ilustrațiile și icoana reprodusă pe copertă: Călin Vădan

„Doamne, învaţă‑ne să ne rugăm” (Luca 11,1). Câtă dreptate au avut Sfinții Apostoli! Nici unul dintre noi n-ar fi știut cu adevărat să se roage dacă Domnul În­suși nu ne‑ar fi îndrumat.
Rugăciunea Domnească este socotită modelul tuturor rugăciunilor, căci prin puține cuvinte sunt arătate aici toate cele de care avem nevoie pentru a petrece pe pământ „viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna‑cuviinţă” (I Timotei 2, 2), spre a ajunge pe lumea cealaltă la desfătarea celor mântuiți. Într-o simplitate dumnezeiască inconfundabilă, ne sunt amintite ­nevoile noastre duhovnicești și trupești, precum și îndatoririle față de Dumnezeu și aproapele. Prin ea ni se deschid ochii spre a vedea întâietatea fără seamăn a duhului asupra trupului și a ne înălța de la tina păcatelor noastre către sfințenia cea dumnezeiască. 
Toate cuvintele acestei rugăciuni sunt adânc de în­­țe­­lep­ciune, mărgăritare fără de preț. E de datoria fie­­că­rui creștin să o cunoască și să înţeleagă în chip drept conţinutul ei.
În rândurile cărții de față – a celui mai cunoscut te­o­­­­­log bulgar din veacul al XX-lea, arhimandritul ­Se­­ra­­fim Alexiev –, Rugăciunea Domnească este lămurită într‑un mod cât se poate de accesibil, în lumina Sfintei Scripturi și pe temeiul cuvintelor Sfinților Părinți, în fo­losul nostru duhovnicesc.

„Acesta este felul adevărat de a posti: nu da minţii ­hrana ­voluptăţii simţurilor; să nu uneltească înăuntrul tău boldul desfrânării; mintea să nu cunoască temniţa patimilor; fugi de în­so­È›irea cu cei întinaÈ›i. Prin acestea te vei face însemnat în faţa lui Dumnezeu; prin ele È›i se va aduce cununa dreptăţii.” 
Sfântul Chiril al Alexandriei 
* * * 
Scrisorile pascale se disting, în ansamblul literaturii omiletice, ca un gen literar, prin excelenţă, alexandrin. Originea acestui gen se află în strânsă corelaÈ›ie cu datoria episcopului Alexandriei (instituită prin hotărârea Sinodului I Ecumenic) de a anunţa anual, oficial, data sărbătoririi Paştilor, pe care astronomii alexandrini o aflau în urma unor calcule astronomice complexe. 
Sfântul Chiril (cca. 375/380-444) pare a nu se regăsi pe sine decât în răgazul oferit de alcătuirea acestor Scrisori pascale – cu prilejul cărora, prin arta sa literară unică, dezvoltă, într-un demers exegetic pe marginea citirilor liturgice veterotestamentare proprii perioadei Triodului, temeiurile adevăratei prăznuiri a Sfintelor PaÈ™ti prin nevoinÈ›ă, cumpătare È™i mai ales prin administrarea „medicamentului” postului, „maica a tot lucrul bun”, „duşmanul a tot păcatul”, aducătorul harului înfrumuseÈ›ării în Hristos a omului È™i, totodată, garantul împăcării cu Dumnezeu.

coana Maicii Domnului „a Semnului” este una dintre cele mai importante şi vechi icoane ale Rusiei ortodoxe. Istoria acesteia, plină de mulţime de semne harice È™i de minuni, nespus de folositoare pentru creÈ™tini, naÈ™te o osebită evlavie către acest odor de nepreÈ›uit.
Descoperită în anul 1295, în împrejurimile cetăÈ›ii Kursk, la rădăcina unui copac, icoana avea să arate încă dintru început minunate semne: apariÈ›ia unui izvor tămăduitor la aflarea ei, întoarcerea, în mai multe rânduri, în chip minunat, din cetatea Kursk în Pustia Koren, vindecări de orbire etc. Icoana Maicii Domnului „a Semnului” îl va salva, de asemenea, de la moarte, în copilărie, pe cel ce avea să ajungă farul luminos al Rusiei creÈ™tine – Sfântul Serafim de Sarov, devenind icoana sa

Se cade preotului să fie sfînt şi cu sufletul, şi cu trupul. Să fie stîlp de foc care să lumineze Biserica, adică norodul lui Dumnezeu, şi să fie mai curat decît razele soarelui, ca să nu‑l lase pustiu Duhul cel Sfînt. Preoţia se face pe pămînt, însă are rînduiala cetelor cereşti. Pentru că nu om, nici înger, nici altă putere zidită poate să o facă, ci singur Preasfîntul Duh săvîrşeşte Liturghia aceasta şi preotul face slujba îngerilor. Pentru aceasta se cade ca şi cel preoţit să pună în mintea lui, cînd face Liturghie, că stă cu îngerii în Cer înaintea lui Dumnezeu; deci se cade să fie curat ca şi îngerii. Oare nu ştiţi că nici un suflet omenesc n‑ar putea să rabde vreodată focul acela al Jertfei, dacă n‑ar fi mult ajutorul lui Dumnezeu? Căci, de va cunoaşte cineva în ce chip poate să se apropie de acea fericită şi prea‑curată fiinţă omul ce este încă învelit cu trup şi cu sînge, atunci va vedea bine cu cîtă cinste i‑a învrednicit pe preoţi darul Duhului Sfînt. Pentru că şi sfinţii şi purtătorii de Dumnezeu părinţi s‑au cucerit preoţiei – ca unei înalte, şi cereşti şi dumnezeieşti [vrednicii] – şi că de nevoie se cade şi se cuvine numai sfinţilor să o aibă. Deci, pentru aceasta, preotul care nu e sfînt să fugă de Liturghie, ca să nu ardă şi trupeşte, şi sufleteşte! Atîta este mai înaltă preoţia decît împărăţia cîtă osebire este între suflet şi trup. (Sfîntul Maxim Mărturisitorul) 
 
Cuprinde: 34 de predici ale Sf. Ioan Gura de Aur si 11 cuvinte ale multor Sfinti si Dascali 

După o veche tradiţie a Bisericii, Sfântul Evanghelist Luca a zugrăvit chipul Maicii Domnului încă din timpul vieţii ei pământeşti. Terminând de zugrăvit icoana, apostolul a arătat‑o pe ea Pururea Fecioarei, care a spus: „Harul Celui Care S‑a născut din mine şi harul meu să fie cu această icoană!” Binecuvântarea Maicii Domnului a făcut ca icoana să se umple de har, devenind îndrumătoare a oamenilor pe calea mântuirii, dăruind celor ce cred mulÈ›ime de binefaceri È™i izbăvire de păcate.
Icoana Maicii Domnului „Caută la smerenie”, apar­È›i­nând tipului iconografic al Maicii Domnului Hodighitria, s‑a arătat pentru prima oară în părÈ›ile Pskovului, în anul 1420, într‑o vreme în care asupra acelui loc se abătuseră necazuri fără seamăn, poporul, deznădăjduit, cerând atunci în rugăciuni ajutorul Împărătesei cerurilor.
CredincioÈ™ii care se roagă astăzi, plini de evlavie, înaintea acestei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cerând mângâiere în necazuri ori tămăduire în felurite boli trupeÈ™ti È™i sufleteÈ™ti, dau mărturie că Născătoarea de Dumnezeu, luând aminte la toată inima „înfrântă È™i smerită”, după cum Cel Preaînalt „a căutat la smerenia roabei Sale” spre a mântui neamul omenesc, le împlineÈ™te fără zăbavă rugăciunile.