Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufletești” de­spre care vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul și care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovnicești cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la Sfinții Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de față vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate și asupra medicamentelor duhovnicești pe care le propune împotriva ei Tradiția Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cunoscutului medic psihiatru Dmitri Avdeev și a Ioanei Besedina – apărută mai întâi în limba română, din dragostea și respectul autorului pentru cititorii români – este, dincolo de aplecarea către știința psihoterapiei ortodoxe, o carte duhovnicească, zămislită în perioada de grea încercare, pentru noi toți, a pandemiei de coronavirus. Tratând despre familie, despre problemele copiilor de astăzi sau despre psihoterapia familiei, autorii propun un prețios remediu bolilor și neputințelor noastre sufletești: dobândirea harului dumnezeiesc.

De la cotloanele sufletului omenesc la rafturile magazinelor în perioada pandemiei, autorii află un sens, bazat pe învățătura Sfinților Părinți, hățișului vieții tot mai complexe și provocărilor cu care se confruntă creștinul în ultima vreme.
O carte despre viața duhovnicească, în pas cu ultimele evenimente, așadar – de neapărată trebuință oricărui creștin al zilelor noastre...

Boala – lucrul de care ne temeam cel mai mult, pe care nu-l voiam şi care am nădăjduit mereu să nu ni se întâmple – a devenit brusc parte a vieţii noastre. Suntem puşi în situaţia de a regândi valoarea pe care o avem pentru cei apropiaţi şi pentru noi înşine. La ce mai putem fi de folos în starea în care am ajuns? De ce era nevoie de boala asta? Cum şi de ce să trăim mai departe? Cum şi de ce să răbdăm această suferință? 

Aceasta carte a fost gândită ca un ajutor tocmai în această situaţie. Pentru că, până la urmă, toate aceste întrebări pe care ni le punem nu sunt noi. Toţi câţi au fost pe pământ înaintea noastră au murit – şi cei mai mulţi dintre ei bolnavi, dar nici pe departe nu au murit cu toţii descurajați, deznădăjduiți, fără a conștientiza sensul propriilor suferințe. Mulţi au murit în pace. Mulţi şi‑au trăit ultimii ani, ultimele luni de viață, cu mare plinătate, putere și bucurie. Mulți au fost vindecați de boala ce părea fără scăpare, murind cu mult mai târziu decât le preziseseră medicii. 

Dialogurile din cartea ce vă stă înainte vă vor descoperi secretele atitudinii corecte față de boală şi vindecare, atitudine ce ne ajută să ne depășim slăbiciunile, descurajarea, și să trăim din plin, păstrându‑ne până la capăt, în sensul cel mai înalt al cuvântului, calitatea de Om. 

Format 13x20 cm
240 pagini

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas
Anul aparitiei 2011

Cele mai frumoase rugăciuniale Sfântului Efrem Sirul, alcătuite de Sfântul Teofan Zăvorâtul după asemănarea Psaltirii

După cum Sfântul David este cu deosebire psalmist între Proroci, şi Sfântul Efrem este cu deosebire rugător între Sfinţii Părinţi. Acest Sfânt Părinte poate fi numit, pe bună dreptate, Psalmistul creştinătăţii. În Psalmi, pe lângă rugăciuni avem dogme, avem istorie, avem morală. Toate lucrurile acestea le găsim şi în cartea de faţă, care cuprinde rugăciuni alese din scrierile Sfântului Efrem, după numărul Psalmilor. Am urmărit ca fiecare rugăciune să cuprindă ceva deosebit. Cel care citeşte cu luare‑aminte va băga de seamă lucrul acesta, cu toată aparenta monotonie a stilului – însă chiar şi cel căruia unele rugăciuni i se vor părea monotone trebuie să le citească fără plictis, aşa cum nici cel căruia îi place să se roage nu se plictiseşte să repete de nenumărate ori: „Doamne, miluieşte!” sau „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte‑mă pe mine, păcătosul!”
Dorim din toată inima ca oricine va deschide această Psaltire să afle mereu în ea lucrurile de care are nevoie potrivit stării duhului său: fie povaţă, fie umilinţă duhovnicească, fie însufleţire, fie mângâiere şi îmbărbătare. Pentru rugăciunile Sfântului Părintelui nostru Efrem Sirul să ne dăruiască tuturor lucrul acesta Domnul. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Cine e necuratul si care sunt mestesugirile si uneltirile sale?
Cum il ajutam cu patimile noastre si luam parte la nimicirea noastra?
Cum il infruntam pe duhul necurat dinauntrul nostru?
Cum l‑au infruntat alti sfinti nevoitori?
Cum l‑a infruntat insusi Cuviosul?
Nadajduim, cu rugaciunile Cuviosului Paisie, ca aceasta carte, raspunzand tuturor intrebarilor de mai sus, ne va lumina pasii si ii va pregati pe atletii lui Hristos in lupta cea de zi cu zi „impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac”, intarindu‑ne totodata credinta si convingerea ca „Bunul Dumnezeu nu ne‑a parasit. Mai demult pazea lumea cu o mana, dar acum o pazeste cu amandoua”.

Conceput in maniera unei tragedii antice, sub patronajul Condotierei, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Maica celor sarmani si obiditi din mirificul tinut al Vrancei, romanul ilustreaza oprimarea cotidiana cultivata de catre regimurile tarilor rasaritene aflate in spatele Cortinei de Fier. Asa cum se intampla adesea la Gheorghiu, trama politista – punctul de plecare al intrigii fiind o crima de care este acuzat un monah, savarsita de Sarbatoarea Nationala, zi in care invadatorii, deveniti conducatori ai Republicii Penitenciare Romane, supuneau intreg poporul la marsuri si defilari fortate, prin care acesta sa-si manifeste atasamentul fata de regim – , se indreapta catre un fel de taina, in sensul religios al termenului, intretinand pe tot parcursul cartii o reflexie metafizica si poetica asupra conditiei umane.

Prin Condotiera – roman ce a cunoscut mai multe editii in limba franceza, fiind tradus, inca de la aparitie, in zeci de limbi – Constantin Virgil Gheorghiu, preotul-romancier, preotul-poet, confirma, fara umbra de ndoiala, ca este unul din cei mai de seama scriitori contemporani.

Aceasta carte reprezinta o culegere de cuvinte de invatatura ale fericitei maici Teosemni si de marturii despre aceasta minunata ucenica a Parintelui Porfirie, in care se regaseste deplin chipul duhovnicesc al marelui staret contemporan.

Stareta se ruga pentru mantuirea intregii lumi.  Se ruga neincetat pentru cei cunoscuti si necunoscuti, pentru mici si mari, pentru crestini sau pentru ceilalti, pentru toti oamenii.  Imi amintesc cum paseam pe un drum, in Londra, dupa o intalnire cu un profesor oncolog, care tocmai o anuntase ca la plamani cancerul se reactivase si ca trebuia sa urmeze o terapie lunga.  Imi parea cazuta pe ganduri, am crezut ca o preocupa problema sanatatii ei si am intrebat‑o despre aceasta.  Mi‑a raspuns: „Nu.  Subiectul asta l‑am lasat pe deplin in mainile lui Dumnezeu.  La ce ma gandeam acum?  Imi fac probleme pentru acesti tineri pe care i‑am intalnit in colt, cersetorii. M‑am uitat atent la ei si mâinile lor erau vinete. Ah, cum aveau mâinile! Cum m‑au mâhnit! Mi‑e teama ca se drogheaza. Si fetita aceea care canta frumos la chitara ar fi putut sa cante si psalmi...”

Monahia Teoxeni, Egumena Sfintei Manastiri Hrisopighi