Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

Pline de caldura si omenie, aceste istorisiri venite din inima blanda a Rusiei lui Serafim de Sarov si a nenumaratilor mucenici vor hrani cu dragoste sufletele copiilor, vor odihni cu gingasie sufletele ostenite si impovarate ale parintilor, vor insenina fruntile brazdate de vreme ale bunicilor.

Aceasta carte cuprinde 7 istorisiri minunate pentru copii, parinti si bunici. Nadajduim ca ele sa ne fie un ajutor si o cale spre impartasirea din necuprinsa slava a dragostei lui Dumnezeu pentru firea omeneasca.

Aceasta carte cuprinde opt povestiri despre adevaratul comportament crestin si constituie un minunat dar pentru copii, reusind, prin frumusetea si sensibilitatea naratiunii, sa le modeleze si sa le lumineze sufletul.

Casa unde domneÈ™te iubirea este un roman care ne poartă în vremuri de altădată, într‑o lume ce nu ni se pare deloc străină. 
Într‑o casă dominată de ostilitate È™i nemulÈ›umire, soseÈ™te într‑o seară o orfană. ViaÈ›a de zi cu zi este aspră È™i plină de încercări, dar răbdarea fetei È™i curăÈ›ia ei sufletească pun în miÈ™care o întreagă lume, spre a ne face martori tainei ce dă naÈ™tere binelui. 
GingăÈ™ia È™i dârzenia personajului principal le oferă È™i copiilor de astăzi un model de înfruntare a oricăror greutăÈ›i È™i ne determină să ne întrebăm ce am putea deveni, cât am putea spori duhovniceÈ™te dacă È™i noi am citi în fiecare zi, asemenea acestei copile, din Sfânta Scriptură. 
Elizabeth Cheney (1859‑1953) reuÈ™eÈ™te să se ­aplece asupra perso­na­jelor sale cu dragoste È™i luciditate, îm­părtăÈ™indu‑ne din viaÈ›a lor interioară, din purtările È™i consecinÈ›ele faptelor lor, făcându‑ne sufletele să vi­breze È™i înnoindu‑ne nădejdea că toÈ›i suntem părtaÈ™i lucrării tainice de mântuire a lumii.

„Eu cu siguranţă pot depune mărturie despre o carte ce mi‑a schimbat întreaga viaţă, ajutân­du‑mă să văd lucrurile într‑o anumită lumină… Se numeşte Prinţesa şi goblinii şi este scrisă de George MacDonald.” – G.K. Chesterton

„Cu greu aş putea numi vreun alt scriitor care să pară a fi mai aproape de duhul lui Hristos Însuşi... Nu am ascuns niciodată faptul că l‑am privit ca pe maestrul meu; la drept vorbind, cred că nu am scris vreodată o carte în care să nu fi citat din el.” – C.S. Lewis

„Eu nu scriu pentru copii, ci pentru cei cu suflet de copil, fie că au cinci, cincizeci sau şaptezeci şi cinci de ani.” – George MacDonald

Poet, romancier şi teolog scoţian, George MacDonald este considerat precursorul literaturii fantasy, iar "Prinţesa şi goblinii" este unul dintre cele mai reuşite şi îndrăgite ro­mane fantasy scrise vreodată.

Patriarhul Eftimie de Târnovo (1320/1330‑1402) este considerat cel mai strălucit cărturar bulgar al celei de‑a doua jumătăÈ›i a secolului al XIV‑lea. Par­cursul înal­tului ierarh va fi unul isihast È™i cărturăresc deopotrivă, acesta înfiinÈ›ând vestita „Școală literară de la Târnovo”, cu adânci reverberaÈ›ii în spaÈ›iul nord‑dunărean – legăturile întâi­­stătătorului cetăÈ›ii AsăneÈ™tilor cu mitropolitul Antim al Ungrovlahiei ori cu stareÈ›ul Nicodim de la Tismana, viitor sfânt, fiind de altfel binecunoscute.

Tălmăcitor, dar È™i alcătuitor al unor vieÈ›i de sfinÈ›i È™i al unor pa­ne­girice, în cinstea cel mai adesea a cuvioÈ™ilor ori mucenicilor ale căror moaÈ™te se aflau în vremea păstoririi sale în bisericile capitalei È›aratului vlaho‑bulgar, cuvintele ierarhului sunt străbătute de un fior poetic arareori întâlnit în alte scrieri hagiografice.

După publicarea CorespondenÈ›ei Sfântului ­Patriarh Eftimie, prin tălmăcirea de această dată a VieÈ›ilor SfinÈ›ilor de la Târnovo – considerate de cei mai mulÈ›i cercetători o adevărată capodoperă literară –, opera strălucitului ierarh cărturar‑isihast devine accesibilă aproape în întregime cititorului român –, umplând în acest chip un gol uriaÈ™ în literatura noastră hagiografică È™i aducând, totodată, nu puÈ›in folos creÈ™tinului aplecat către aflarea sensurilor tot mai adânci ale vieÈ›ii duhovniceÈ™ti È™i ale  credinÈ›ei.

„Credinta Sfintilor” este un catehism aparte, o carte unica între cele de felul ei. Lucrarea Sfantului Nicolae Velimirovici, mai cu seama cea prin cuvântul ziditor si vindecator, s-a dovedit a fi una providentiala pentru Ortodoxie într-un veac al necredintei si al racirii dragostei între oameni.

Înca de la aparitia lui în Serbia, în mai multe editii, acest catehism a avut darul de a reda oamenilor acel ceva atat de des pierdut,atat de dureros dorit, atat de scump, minunat si neinteles ce s-ar putea numi: ROSTUL FIINTARII NOASTRE PE PAMANT. 

Discreditat de modernitate (mai ales de spiritul con­sumist), postul se dovedeÈ™te a fi o practică ancestrală, de aceeaÈ™i vârstă cu omenirea, însumând funcÈ›ii ascetice, religioase È™i (cel mai important!) medicale, terapeutice.
Reunind rezultatele cercetărilor ultimilor decenii, cartea de faÈ›ă ne prezintă concluziile demersurilor È™tiinÈ›ifice, care ne confirmă valabilitatea È™i justeÈ›ea practicii bisericeÈ™ti a postului (È™i e probabil singura situaÈ›ie în modernitate când È™tiinÈ›a susÈ›ine cu atâta forÈ›ă modul de viaÈ›ă propus de Biserică), demonstrându-ne că sensul său uitat nu e acela de a consuma „mân­căruri de post”, ci de a ne abÈ›ine de la hrană.
Prin „redescoperirea” soluÈ›iei tradiÈ›ionale a postului bise­ri­cesc autentic (abandonat nu doar de modernitate, ci È™i de toate celelalte culte aÈ™a-zis creÈ™tine), È™tiinÈ›a ne arată că, în pofida demersului său privativ, acest efort as­cetic ascunde, asemenea unui adevărat panaceu, o mulÈ›ime de beneficii, printre care se numără pier­de­rea în greutate, reglarea hormonală, optimizarea ca­pa­­cităÈ›ii regenerative a celulelor, dar È™i a sănătăÈ›ii cre­ierului, precum È™i a sistemelor cardiac È™i digestiv, efec­tul anticancerigen È™i, nu în ultimul rând, sporirea longevităÈ›ii.
"Postul intermitent" este un îndrumar esenÈ›ial pentru creÈ™tinul contemporan, care‑l va ajuta să‑și afle calea ascetică proprie, la măsura evlaviei È™i a dorului după Dumnezeu, dar È™i a vigorii sale somatice.

In antropologia crestina, integritatea personalitatii este vazuta in unitatea manifestarilor duhovnicesti, sufletesti si trupesti - si la aceasta unitate se ajunge doar cu conditia inrauririi precumpanitoare a sferei duhului.

Orice boala are in primul rand o natura duhovniceasca si de-abia apoi psihofiziologica.

Abordarea duhovniceasca a bolnavului nu submineaza perspectiva medico-biologica, ci imbogateste, completeaza si desavarseste conceptia despre personalitate.

Antologia care constituie cea mai mare parte a acestui volum cuprinde texte din Sfânta Scriptură şi din scrierile Sfinţilor Părinţi sau ale marilor monahi din lumea ortodoxă, din toate epocile, care ne luminează spre a înţelege cum era, în desăvârşirea din rai, legătura dintre om şi celelalte vieţuitoare, pentru ce această legătură s-a degradat în timp, ce putem învăţa de la animale – domestice sau sălbatice – despre natură, despre noi înşine şi despre Dumnezeu, şi cum sfinţii – a căror vieţuire şi duhovnicie sunt pentru noi pilde vrednice de urmat – au izbutit să restatornicescă o legătură nu doar paşnică, ci şi prietenoasă cu animalele, având faţă de ele – fără urmă de idolatrie – purtări cinstitoare şi iubitoare, redobândind starea din rai, în care legătura omului cu creaţia era în deplină armonie, potrivit voii dintru început a Creatorului.

Jean‑Claude Larchet

Editura Sophia / Editura Metafraze

La sfârÈ™itul secolului al VI‑lea – începuturile secolului al VII‑lea, Sfântul Ioan al Thessalonicului avea să alcătuiască cea dintâi scriere închinată minunilor Sfântului Mare Mucenic ­Dimitrie, Izvorâtorul de Mir – prin­tre cele dintâi de acest fel –, tălmăcită acum pentru prima dată în limba română, care prezintă o importanÈ›ă aparte nu doar pentru faptul că priveÈ™te în mod direct istoria poporului român È™i a Balcanilor acelei epoci îndepărtate È™i sumbre, ci mai ales pentru măiestria È™i arta cu care autorul reuÈ™eÈ™te să ne înfăÈ›iÈ™eze adevăratul chip al credinÈ›ei lucrătoare, biruitoare a toată boala, molima È™i încercarea abătute asupra noastră din pricina păcătoÈ™eniei È™i a È™ubrezeniei vieÈ›uirii creÈ™tineÈ™ti în vremuri de restriÈ™te.


„Pe care dintre virtuÈ›ile tale le voi lăuda mai întâi: pe cele de dinainte, pe cele din timpul sau pe cele următoare nevoinÈ›elor tale muceniceÈ™ti? Căci trei laude deopotrivă îÈ›i datorez: pentru vieÈ›uirea ta curată, pentru nevoinÈ›ele tale muceniceÈ™ti È™i apoi pentru minunile pe care È™i înainte, dar È™i acum, din mormânt, neîncetat le săvârÈ™eÈ™ti.”
Sfântul Roman Melodul

„Sfinte, preasfinte Dimitrie, purtătorule de chinuri È™i robule ­adevărate al lui Hristos, care È›i‑ai dat sufletul pentru El È™i ai câÈ™tigat atâtea suflete, care È›i‑ai văzut trupul împuns de suliÈ›e pentru Domnul È™i ai fost mărit cu îmbelÈ™ugare, care până acum izbăveÈ™ti pe mulÈ›i din gura leului, curăÈ›indu‑i printr‑o vieÈ›uire cinstită – căci, cu toate că nu eÈ™ti de faÈ›ă trupeÈ™te, învăÈ›ătura È™i harul tău, coborându‑se asupra bisericilor închinate È›ie È™i a inimilor noastre, ca un glas viu È™i lucrător le înmoaie, însănătoÈ™eÈ™te, întoarce È™i, pline de credinÈ›ă È™i vieÈ›uire frumoasă, le aduce lui Dumnezeu, iar ­adumbrirea ta alungă nenumărate feluri de boli È™i molime –, sfinte, preasfinte, ia, aÈ™adar, aminte, stăpânul meu cel după Dumnezeu, È™i revarsă‑ți È™i asupra mea, noul paralitic, care alerg la scăldătoarea milostivirilor tale, harul vindecărilor dat È›ie de El.”