Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992) s‑a născut în Războieni, NeamÈ›. Studiază Filosofia È™i Teologia la universităÈ›ile din BucureÈ™ti È™i Heidelberg. În anul 1940 pri­meÈ™te Premiul Regal de poezie pentru cartea Caligrafie pe zăpadă. În 1942 este numit secretar de legaÈ›ie la Departamentul de RelaÈ›ii Culturale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României. Opu­nân­du‑se regimului comunist, în 1948 se sta­bileÈ™te în FranÈ›a. Primul său roman Ora 25, apărut în 1949, va fi tradus în aproape toate limbile pământului, în mai multe milioane de exemplare, consacrându‑l definitiv pe autor în lumea liberă. Dumnezeu la Paris este ultimul roman publicat de Constantin Virgil Gheorghiu în îndelungul său exil parizian, cununa întregii sale creaÈ›ii literare.

Un om venerabil, cu viaÈ›ă sfântă, un bătrân de È™aptezeci È™i nouă de ani, nu dă tihnă nici măcar în somn mai-marilor acestei lumi. Monahul Theodot, ajuns episcop al Bisericii Române din Paris, este, într‑adevăr, sufletul exilaÈ›ilor, suportul lor moral, un exemplu viu de trăire a credinÈ›ei. Arzând pentru Hristos, el le insuflă acestora tăria de a nu ceda un mic teritoriu, de doar câteva sute de metri pătraÈ›i, din inima Parisului – simbol al rezistenÈ›ei anticomuniste. Dumnezeu vorbeÈ™te prin gura sa. Dacă Theodot ar dispărea, orice rezistenÈ›ă s‑ar dovedi zadarnică. ForÈ›ele întunericului vor face apel la Marele Exterminator, la Călăul fără bardă, la cel care îi face să tremure chiar È™i pe mai-marii castei comuniste, la însuÈ™i Haralamb Baxan.
Încetul cu încetul, începe să se È›easă o adevărată pânză de păianjen în jurul episcopului Theodot – un păienjeniÈ™ invizibil È™i tot mai strâns, ale cărui fire otrăvite leagă din ce în ce mai sigur victima. Va mai vorbi, oare, Dumnezeu româneÈ™te la Paris?...

Cu toÈ›ii ne vom fi întrebat cum a fost viaÈ›a Maicii Domnului, cum vedea ea lucrurile, cum o priveau oamenii din jur, cum o primea toată făptură. Oare cum a venit pe lume, cum a fost viaÈ›a ei Templu, cum a primit naÈ™terea preaminunată, cum L-a crescut cu dragoste înfiorată pe Fiul ei, cum a îndurat răstignirea, cum a trăit după aceea?
Cartea de faÈ›ă ne propune câteva povestiri inspirate de poveÈ™tile din bătrâni, descoperindu-ne, pas cu pas, gingăÈ™ia nesfârÈ™ită a vieÈ›ii Maicii Domnului. Este un răstimp de care avem nevoie într-o lume tot mai lipsită de răbdare, dar grabnică în a oferi imaginaÈ›iei noastre lucuri mai puÈ›in folositoare.
Copiii se pot apropia uÈ™or de poveÈ™tile cu prunci È™i copilandri, cu gâze È™i flori, cu o zidire îndulcită de prezenÈ›a blândă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Dar È™i cei mari se pot întoarce la nevinovăÈ›ia copilăriei prin lectura acestor poveÈ™ti de suflet.

Destinul vesnic al omenirii va fi pecetluit odata cu cea de-a Doua Venire a lui Hristos si cu Judecata de Apoi.  Hotararea care va fi rostita atunci de catre Dreptul Judecator va statornici pentru totdeauna fericirea sau nefericirea fiecaruia dintre noi.

Prin cartea sa, fidela Tradiției ortodoxe si intemeiata pe numeroase marturii scripturistice si ale Sfintilor Parinti, arhimandritul Serafim Alexiev fereste cititorul atat de frica apocaliptica paralizanta, straina duhului crestin, cat si de nepasarea nesanatoasa fata de cele duhovnicesti, oferindu-i reperele necesare pentru a dobandi soarta cea buna in vesnicie.

Oricare dintre noi s-a simţit vinovat de nenumărate ori. Adesea, sentimentul vinovăţiei ne împiedică să ne trăim din plin viaţa, ne otrăveşte cele mai frumoase clipe, ne împiedică să construim relaţii sănătoase cu familia, cu prietenii, cu ceilalţi oameni din jurul nostru, putându-ne duce – ca orice emoţie negativă foarte intensă – chiar la boli fizice grave. Pe de altă parte, tot el ne poate da imboldul de a ne schimba obiceiurile rele, de a deveni mai responsabili şi mai buni. 
Cartea de faţă ne învaţă să facem tocmai operaţiunea – atât de delicată şi importantă – de a distinge între vinovăţia nevrotică, autocanibalizantă, distructivă, şi cea sănătoasă, care duce la la însănătoşirea sufletească, la pocăinţă, la regăsirea de sine şi la apropierea de Dumnezeu, pentru a ne bucura de o viaţă sufletească echilibrată şi sănătoasă, în armonie cu noi înşine, cu oamenii şi cu Cel care ne-a zidit.

Cartea de faţă reprezintă un fenomen unic şi inestimabil în literatura ortodoxă a secolului al XX-lea: un sfânt al vremurilor moderne, cu experienţa unui război mondial, a închisorilor şi prigoanelor, ia una dintre Evanghelii şi o explică de la un cap la altul folosind limbajul şi noţiunile omului contemporan, făcându-i acestuia mai accesibil decât oricând Cu­vân­tul lui Dumnezeu. Scrisă cu rar talent literar, plină de numeroase exemplificări şi istorii din viaÈ›ă, această lucrare monumentală, fără egal în ultima sută de ani, se citeşte pe nerăsuflate: frumuseţea stilului, limpezimea expunerii, bogăţia cunoaşterii duhovniceşti pe care o aduce se împletesc într‑una dintre cele mai minunate şi ziditoare lecturi care pot fi recomandate creştinilor vremii noastre. 
 
• Cum dobândim puterea duhovnicească • Lupta cu slava deşartă şi ascunderea vieţii lăuntrice • Educarea perseverenţei şi a răbdării • Bogăţia, sărăcia È™i onestitatea în viaţa creştinului • Despre orbirea duhovnicească • Lucrarea demonică în sufletul omenesc • Mijloacele de întărire a credinţei • Formalismul È™i răcirea duhovnicească • Cum putem găsi liniştea sufletească • Calea lepădării de sine şi a supunerii • Regulile luptei cu patimile • 

Nu este nici o întâmplare că basmul acesta este „fără nume”! E numit aÈ™a, tocmai pentru a-È›i oferi È›ie È™ansa de a-i da un nume. PoÈ›i chiar intra în joc, aÈ™ezând numele tău în locul prinÈ›ului sau al prinÈ›esei, al regelui sau al reginei, al vrednicului ofiÈ›er sau – Doamne, fereÈ™te! –  al vistiernicului trădător etc. PoÈ›i aÈ™eza foarte bine până È™i numele È›ării noastre în locul „Regatului fără noroc” pentru a constata că povestea scrisă la început de secol XX descrie cu fidelitate lumea prezentă. Și vei afla cum o È›ară decăzută È™i ruinată, devenită un circ grotesc, fără legi È™i fără omenie, poate re­deveni o patrie înfloritoare. Un haos al corupÈ›iei È™i al micimii de suflet se poate preschimba într-o împărăÈ›ie bine rânduită. Dar în ce chip? Este de ajuns ca un singur om să înceapă să ia hotărâri înÈ›elepte È™i să vrea să lupte pentru binele ei, apoi toată lumea din jur se contaminează de entuziasmul Binelui.
Și dacă È™i împărăÈ›ia ta se află sub stăpânirea haosului, poÈ›i alege să fii PrinÈ›ul ei salvator. Schimbarea depinde de rolul pe care vrei să È›i-l asumi! În lumea ta, în casa ta, în mai mica sau mai marea ta împărăÈ›ie, cine vrei să fii, de fapt? Vrei să fii cel care salvează o lume, dându-i un nume È™i un viitor? Sau te vezi mai degrabă regele nepăsător, iresponsabil È™i naiv? EÈ™ti cumva judecătorul cel nedrept È™i lacom, sau preferi să fii ofiÈ›erul care îÈ™i dă viaÈ›a pentru patrie? EÈ™ti tânăra înÈ›eleaptă È™i harnică, ce È™tie să aline suferinÈ›a È™i să dea sfaturi bune în clipe de deznădejde È™i impas, sau te complaci în a fi una dintre prinÈ›esele sclifosite, certăreÈ›e È™i leneÈ™e? 
Ce rol È™i ce menire vrei să ai în împărăÈ›ia ta? Fiecare, în rolul în care se regăseÈ™te, acolo să îÈ™i înscrie numele, pentru că acest basm este despre noi È™i lumea noastră! (Tatiana Petrache)