Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Nicholas Louh (doctor în teologie) È™i Roxanne Louh (doctor în psihologie), soÈ› È™i soÈ›ie, ne propun prin volumul de faÈ›ă câteva soluÈ›ii la problemele din viaÈ›a de zi cu zi a creÈ™tinilor. Obiectivul lor este de a ne ajuta să ne schimbăm în bine viaÈ›a, evidenţiind, prin conlucrarea teologiei cu psihologia, câteva strategii propice aspiraÈ›iilor creÈ™tine, pentru a ne oferi temelia necesară unei vieţi cât mai aproape de chemarea pe care ne‑a adresat‑o Dumnezeu. Cum să aducem în viaÈ›a noastră liniÈ™tea? Cum să evităm stresul? Cum să deprindem rugăciunea? Cum să nu căutăm vinovaÈ›i? Cum să devenim răbdători? Cum să cerem ajutor? Cum să ne păzim gândurile? La aceste întrebări – dar È™i la multe altele – găsim în acest volum răspunsuri întemeiate pe pregătirea teoretică È™i pe experienÈ›a bogată a autorilor.
Cartea – Cum să ne schimbăm în bine. Un preot, un psiholog, un plan – ne încurajează să evităm gândirea în alb È™i negru, generalizările excesive, amplificarea detaliilor ne­­ga­tive, concluziile pripite, judecăÈ›ile emoÈ›ionale, per­s­pec­tivele catastrofice; ne învaÈ›ă, de pildă, să distingem vinovăÈ›ia folositoare de cea distructivă, să ne depăÈ™im ideile preconcepute, să acceptăm că vom trece È™i prin perioade grele, să ne rezolvăm disputele în mod eficient. 
Prin intermediul acestei cărÈ›i, autorii ne îndeamnă – È™i neîndoielnic ne vor ajuta – să pornim cu mult curaj pe calea schimbării în bine a vieÈ›ii noastre.

Intr-o lume ravasita de insatisfactii, lipsuri si pierderi mai mult sau mai putin ireparabile, Pol­ly­anna este cel mai bun tonic si medicament, pen­tru ca are darul sa gaseasca ceva bun in tot ce se intampla, molipsindu-i si pe cei din jur cu atitudinea sa.  Jocul ei ne atrage irezistibil in aceasta aventura a regasirii de sine in ori­zon­tul bucuriei de a fi.

O lectura reconfortanta, pe parcursul ca­re­ia realizam ca schimbarea vietii e inlesnita de o sensibilitate atenta si increzatoare in sensul in­tamplarilor, sub semnul ludicului, al inocentei si al altruismului.

Volumul de fata isi propune sa reuneasca in paginile sale scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul cu privire la viata familiei crestine. Patrunderea spirituala a marelui dascal al Bisericii se vadeste cu stralucire in aceste texte, rezultat al comunicarii vii si iubitoare dintre sfant si fiii sai duhovnicesti. Scrise ?ntr-un limbaj placut si accesibil, ele constituie un excelent indreptar pentru familiile ce navigheaza prin furtunile acestei vieti.

A vă ruga pentru rezolvarea problemelor materiale nu e păcat... Cel ce ne-a învăÈ›at să spunem la rugăciune: „Pâinea noastră cea spre fiinÈ›ă dă-ne-o nouă astăzi” nu Se va simÈ›i jignit când ne vom ruga È™i pentru celelalte lucruri lumeÈ™ti – bineînÈ›eles, încredinÈ›ând deznodământul sfintei Lui voi.
Familia este o cruce pentru cap! RăbdaÈ›i supunându-vă Domnului; făcând tot ce vă stă în putere, încredinÈ›aÈ›i totul în voia lui Dumnezeu.

SunteÈ›i soÈ›ie, sunteÈ›i mamă, sunteÈ›i stăpână a casei. Toate îndatoririle soÈ›iei, mamei, stăpânei casei sunt înfăÈ›iÈ™ate în scrierile SfinÈ›ilor Apostoli. CercetaÈ›i-le È™i apucaÈ›i-vă să le împliniÈ›i cu conÈ™tiinciozitate, fiindcă este îndoielnic că mântuirea se poate rândui fără împlinirea îndatoririlor pe care ni le impun poziÈ›ia socială È™i ocupaÈ›ia noastră. Acestea sunt de la Dumnezeu È™i se pot întoarce ori spre plăcerea Lui, dacă sunt împlinite cu credincioÈ™ie, ori spre jignirea Lui, de nu sunt împlinite.
Sfåntul Teofan Zăvorâtul

Cartea de fata, iesita de sub condeiul unui cunoscut psihoterapeut ortodox din Rusia, isi propune sa analizeze, dintr-o perspectiva duhovniceasca una dintre cele mai arzatoare probleme ale epocii contemporane: problema suferintelor aparute pe fond nervos.  Nevrozele, maladiile legate de stress si alte afectiuni din aceasta categorie sunt disecate aici cu dubla competenta a omului de stiinta si a credinciosului inarmat cu milenara experienta de terapie sufleteasca a Bisericii Ortodoxe. 

Nu există nedreptate mai mare decât avortul. Nu numai față de copilul nevinovat și lipsit de aparare, ci și față de mama care consimte la săvârșirea avortului - sau, mai curând, la distrugerea propriei vieți și la știrbirea bucuriei ei. O femeie ajunsă în această situație este nevoită de fiecare dată să ridice de una singură crucea martiriului și a vinovăției profunde, deși vinovați sunt toți cei cei ce o sfătuisc și o presează să recurgă la această soluție, doctorul și întreaga echipă părtașă săvârșirii avortului.

Scopul acestei cărți este să ne atenționeze, să ne trezească la realitate ca să încercăm să salvăm măcar o mamă, măcar un copilaș de teroarea acestei ucideri inumane, inventată de om și îndreptată impotriva tainei veșnice și dumnezeiești a vieții și a dragostei.

Consider ca este de datoria mea să fac ceva în această privință, din moment ce și eu am fost salvat de două ori de la o moarte iminentă prin întrerupere de sarcină. În chip minunat, medicul care trebuia să îmi pună capăt zilelor în pântecele mamei a lipsit, inexplicabil, de la ambele programări ale crimei... Maica Domnului mi-a salvat părinții și m-a salvat și pe mine.

Să călătoriți frumos prin taina vieții și a dragostei!