Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Articolele cuprinse in carticica aceasta s-au publicat mai intai in ziarul religios al Atenei Presa ortodoxa. Ecoul lor a intrecut orice asteptare. Alcatuite in urma unor indemnuri-rugaminti, si adresate mai ales clericilor, le redau independente unul de altul, ca sa fie mai la indemana celor ce le vor folosi in infruntarea teoriilor potrivnice. Unii dintre cei care mi le-au cerut, intre care sunt chiar si ierarhi, mi-au declarat ca isi iau raspunderea publicarii lor. Arhim. Epifanie T. Teodoropulos

Cartea "Karyes - Colina Sfintilor" este o carte cu totul speciala fata de alte carti de acest gen. Descoperirea moastelor si a vietilor celor trei sfinti : Rafail, Irina si Nicolae s-a facut pe baza viselor si a vedeniilor cu acesti sfinti. Biserica nu primeste de obicei existenta sfintilor numai pe baza viselor si vedeniilor care este posibil sa nu provina de la Dumnezeu, ci sa fie lucrarea vicleanului diavol. In acest caz este vorba de o exceptie. Scriitoarea, Vasiliki Rallis aduce marturia ei si a altor locuitori din tinutul Termis care au avute vise si au fost martori ai descoperirii sfintelor moaste.

De la inceputul si pana la sfarsitul cartii, dragostea, ca un soare stralucitor imprastie norii grei de pe insula durerii, rasadeste flori in ghivece si in curti, matura, pregateste supe si creme dulci pentru bolnavi, spala si leaga rani, organizeaza sarbatori, aprinde lumina, daruieste speranta si optimism, se roaga. Si la sfarsit, dragostea descopera si aduce in insula Spinalonca binecuvantatul medicament care vindeca bolnavii, si care se intorc la casele lor.

Omule bun, opreste-te pentru cateva clipe asupra acestor pagini pe care le-am scris cu dragoste si din dragoste fata de tine care esti zidirea lui Dumnezeu si pribegesti printari straine. Vei gasi mustrari dar vei gasi si mangaieri. Oare doctorul nu curata mai intai rana si apoi pune balsamul vindecator? Asa am incercat si eu, chiar daca, poate, nu am reusit asa cum trebuia, neavand iscusinta scrisului. Dar sper ca vei fi intelegator, acolo unde am gresit. Si nu m-a lasat inima sa scriu doar despre romanii plecati in strainatate. De aceea, am scris cateva lucruri si despre problemele tarii mustrand si mangaind dupa cum am crezut de cuviinta. Cineva din strainatate mi-a pus o intrebare: Parinte, oare calugarii din Sfantul Munte nu au nimic de spus in legatura cu problemele cu care se confrunta tara si credinta noastra ortodoxa? Si acelui roman ii raspund scriind aceasta carte. Da, asa gandesc calugarii romani din Sfantul Munte si sunt alaturi de tara lor, facand rugaciuni necontenite pentru binele ei.

Traind intr-o perioada apropiata vremurilor noastre, Sfantul Ioan de Kronstadt da marturie prin exemplul sau ca, indiferent de imprejurari, putem duce o viata conforma cu invataturile lui Dumnezeu. In insemnarile sale duhovnicesti privim uneori ca in oglinda, descoperind situatii ce ne sunt familiare. Cartea de fata nu este un simplu jurnal, ci un indrumar pentru urcusul duhovnicesc. Rugaciunea, pocainta, jertfa sunt coordonatele ce ne calauzesc spre acest urcus. Privind la lupta launtrica a parintelui Ioan, constientizam faptul ca dobandirea acestor virtuti nu este o utopie, ci ceva ce sta in putinta tuturor.

Esenta intima a vietii cresti si tinta ei cea mai de pe urma este comuniunea, unirea spirituala cu Dumnezeu. Una din caile cele mai practicate si mai sigure, prin care este sesizata aceasta esenta a vietii crestine si care duce la unirea spirituala cu Dumnezeu, este calea rugaciunii.

Aceasta carte descrie etapele restabilirii sufletesti si trupesti ca o completare in domeniul medicinii integrative. Conrinutul indrumarului nu poate inlocui opinia preotului duhovnic, medicului sau specialistului fitoterapeut, iar continutul sau nu este destinat a servi la stabilirea unui diagnostic sau la recomandarea unui tratament. El demonstreaza modul in care, prin intermediulunor simple modificari aduse atitudinii generale, stilului de viata si regimului alimentar, putem aborda in forta boala, in paralel cu urmarea stricta a remediilor spirituale ale Bisericii lui Hristos si ale artei medicale stiintifice si populare, ori cum la fel de bine am putea evita cu totul aparitia acesteia. Atunci cand sufletul participa la pacea divina si la ordinea harului, el comunica aceasta pace si ordine functiilor trupului.

Experienta in arta culinara am dobandit-o in Sfantul Munte Athos, La Manastirea Sfantul Pavel si la Schitul Romanesc Lacu, dar si la Manastirea Pestera Sfantului Apostol Andrei din Romania, iar o mica parte lucrand la bucatarii din Maroc, Spania si Germania. Dintre atatea feluri de mancare pe care le-am pregatit, am ales pentru dumneavoastra ceea ce am crezut ca va intereseaza. Am eliminat carnea, deoarece in Sfantul Munte Athos si la unele manastiri din Romania nu se consuma deloc. Am eliminat, de asemenea, rantasurile si prajelile, dar si sarea de lamaie, care stim ca dauneaza.

AÈ™a cum este evidenÈ›iat în conÈ›inutul cărÈ›ii, alimentaÈ›ia constituie mai ales o provocare, pentru că de ea depinde sănătatea oamenilor. Însă multitudinea produselor alimentare existente pe piaÈ›ă, pentru care nu mai depunem nici un minim de efort, ne tentează, uneori ne domină vieÈ›ile, din ce în ce mai ocupate, iar abordarea unei alimentaÈ›ii sănătoase, de a adăuga în ea È™i bucuria de a o prepara, se pierde treptat. Este important, totuÈ™i să ne educăm din punct de vedere alimentar, să cunoaÈ™tem nutrienÈ›ii de bază, macronutrienÈ›ii, proteine, glucide, lipide,pentru a crea un echilibru necesar funcÈ›ionării corespunzătoare a organismului. De asemenea, este necesar să înÈ›elegem È™i importanÈ›a micronutrienÈ›ilor - cel puÈ›in vitaminele È™i sărurile minerale-, care vin în completarea nevoilor de bază ale organismului È™i luptă împotriva agenÈ›ilor infecÈ›ioÈ™i sau a radicalilor liberi. Vă îndemn cu încredre să citiÈ›i cu atenÈ›ie recomandările din această carte È™i să procedaÈ›i în consecinÈ›ă. Fiecare dintre dumneavoastră este liber să aleagă ce consumă È™i în ce cantitate doreÈ™te, însă raÈ›iunea, alături de puterea limitării, ne ajută să ducem o viaÈ›ă sănătoasă, în care să avem parte de gust È™i culoare. De asemenea, vă invit să încercaÈ›i reÈ›etele numeroase È™i să vă delectaÈ›i papilele gustative, ori de câte ori timpul vă permite. Spor la citit È™i la gătit! Cercetător È™tiinÈ›ific grad I Conf. dr. ing. Nastasia Belc Institutul NaÈ›ional de Cercetare Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare Membru titular al Academiei de È˜tiinÈ›e Agricole È™i Silvice Gheorghe Ionescu-È˜iÈ™eÈ™ti

De mic copil, Sfantul Paisie a avut drept tinta Cerul. Spre aceasta tinta s-a indreptat toata viata cu o minunata acrivie. Singura sa preocupare a fost ascultarea de poruncile lui Dumnezeu si de sfanta Sa voie si astfel a devenit „organ dumnezeiesc, organ cuvantator, organ al Duhului, bine intocmit si bine rasunator” (Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu, Cuvantul 12, 1). S-a supus la nevointe care depaseau masurile omenesti, a varsat sudoare si lacrimi, a facut „experiente duhovnicesti pe sine, ca un bun botanist”, „s-a amarat el insusi prin incercarile pe care le-a facut”, si si-a lasat „retetele sale duhovnicesti”, prin care oricine isi poate afla sanatatea duhovniceasca. Garantiile duhovnicesti pe care ni le-a lasat sunt: pocainta si spovedania, dragostea si smerenia, rugaciunea si rabdarea, gandurile bune si duhul de jertfa.

Staretul Iosif a fost fara stiinta de carte, dupa cultura lumeasca abia a terminat clasa a doua primara, insa a fost intelept in cele dumnezeiesti. A fost un teodidact. Universitatea pustiului l-a invatat cele de care mai ales avem nevoie: cele ceresti. Stim ca din cuvantul Staretului se vor folosi monahii, precum si cei din lume care lupta lupta cea buna. Daca se vor mai folosi si altii, aceasta numai Domnul o stie si sa faca asa cum binevoieste bunatatea Sa. Oricum acestea nici nu se inteleg usor fara o cugetare barbateasca si nici nu se pot pune in lucrare fara multa nevointa si osteneala.

Sfantul Nicolae Planas este unul din sfintii contemporani cu noi pe care Bunul Dumnezeu i-a trimis in aceste vremuri grele pentru ca prin exemplul trairii sale sa sa ne ajute sa urcam drumul spre Mantuire.

Format: 13.5 x 20.5 cm
ISBN: 978-606-607-217-5
Status: in stoc

Pe urmele sfinţilor din Apus. Sfinţii spaţiului german

Colectia: Alte carti
Autor: Nan, Alexandru, Pr.
Editura: Renasterea
Numar de pagini: 216

Primele urme creştine pe teritoriul Elveţiei de astăzi
Începuturile creştinismului pe teritoriul Germaniei şi în vestul Austriei de astăzi
Sfânta Afra de Augsburg
Sfântul Bonifatie, apostolul germanilor
Sfântul Corbinian, primul episcop misionar în Bavaria
Sfântul Valentin, patronul episcopiei de Passau
Sfântul Rupert, apostolul Bavariei
Sfântul Virgil, episcop de Salzburg
Sfântul Willibald de Eichstatt
Sfântul Willibord, apostolul frizilor
Sfântul Pirmin, patronul insulei Reichenau
Sfinţii Kilian, Kolonat şi Totnan, apostoli ai francilor
Sfântul Lucian, misionar în provincia Raetia prima şi patron al statului Liechtenstein
Sfântul Gallus, propovăduitor de seamă în ţara Cantoanelor
Sfântul Otmar, întemeietor de spital şi părinte al săracilor
Sfânta Wiborada, patroana bibliotecilor
Sfântul Mauriţiu, comandantul Legiunii tebane
Sfânta Verena - pe urmele Legiunii tebane
Sfinţii Felix şi Regula, patronii oraşului Zurich
Sfântul Ulrich, episcopul făcător de pace
Sfântul Konrad, patronul oraşului Konstanz
Sf. Wolfgang, reformatorul mănăstirilor şi patron al landului Bavaria
Sf. Ansgar (Oscar), Arhiepiscop de Hamburg şi apostol al Nordului
Acatistul Sfinţilor ortodocşi din spaţiul german
Acatistul Sfântului Gallus al Elveţiei

Pret: 29.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor. Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor. Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Viata si Paraclisul Sfantului Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon - Nan, Alexandru, Pr.

Renasterea

- Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai. Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.
  
  In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze. De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi. Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Catehism. Invatatura de credinta ortodoxa - Nan, Alexandru, Pr.

Renasterea

- Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.
  
  Din cuprins:
  Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

Faramiturile ospatului - Nan, Alexandru, Pr.

Renasterea

- (lipsa text)

Teologia dogmatica si simbolica 1 - Nan, Alexandru, Pr.

Renasterea

- (lipsa text)

Teologia dogmatica si simbolica volumul 2 - Nan, Alexandru, Pr.

Renasterea

- Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Virtute si vietuire crestina - Nan, Alexandru, Pr.

Renasterea

Volume apartinand de la aceeasi editura

- CUPRINS
  Prefata (Edward G. Farrugia, S. J.)... 13
  Cateva date despre viata sa si despre pasiunea sa covarsitoare... 14
  Preocuparea majora si diversele sale aplicatii... 21
  Cai si modalitati de exprimare a unei opinii... 25
  Vocatie si activitati secundare... 30
  Concluzii... 33
  PrefaTa la ediTia a doua (Edward G. Farrugia, S. J.)... 35
  Despre autenticitatea Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur... 39
  Magnum Opus... 41
  Refl ectii asupra metodei lui Taft... 43
  O modifi care a metodei lui Taft: dinspre centru spre periferie... 45
  Studii in alte domenii... 47
  Medalion comemorativ... 48
  Bibliografi a autorului... 51
  Abrevierile si lucrarile citate in forma abreviata... 101
  Multumiri... 111
  Introducere... 113
  Obiectivul si scopul studiului... 115
  Geneza studiului... 117
  Liturgica comparata audiata: o nota privind metoda... 119
  Izvoarele... 121
  Precizare privind nomenclatura... 121
  6 Cuprins
  Cap. I â€’ Dipticele: natura, denumire Si scop... 123
  A. Diptice, mijlociri, aclamatii... 123
  B. Nomenclatura... 129
  C. Practica liturgica bizantina actuala... 131
  I. Dipticele celor morti... 131
  1. Ecfonisul proestosului... 131
  2. Dipticele diaconale... 132
  II. Dipticele celor vii... 133
  1. Ecfonisul proestosului... 134
  2. Dipticele diaconale... 135
  III. Dipticele celor vii la Liturghia arhiereasca... 136
  1. Manuscrisele medievale... 136
  2. Un text modern de la Ierusalim... 137
  3. Practica actuala... 140
  a. Liturghia patriarhala... 140
  b. Liturghia episcopala... 140
  IV. Exclamatia Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 142
  Concluzii... 143
  Cap. II â€’ Fundalul: Dipticele liturgice rasaritene
  in izvoarele timpurii... 147
  A. Prezentarea aspectului analizat... 147
  I. Rugaciuni, mijlociri, diptice... 147
  II. Locul originar al dipticelor... 151
  III. Prin ce difera mijlocirile anaforale de dipticele?... 154
  B. Nomina in izvoarele timpurii... 157
  1. Ignatie al Antiohiei... 157
  2. Ciprian al Cartaginei... 158
  C. Izvoarele antichitatii tarzii... 158
  I. Egipt... 158
  1. Evhologhionul lui Serapion... 158
  Cuprins 7
  2. Papirusul Strasbourg... 160
  3. Didascalia Arabica... 161
  II. Palestina... 162
  1. Chiril (Ioan II) al Ierusalimului... 162
  2. Ieronim... 163
  3. Testamentum Domini... 164
  III. Cipru... 165
  IV. Antiohia... 166
  1. Constitutiile Apostolice... 166
  2. Teodor al Mopsuestiei... 166
  3. Ioan Hrisostom... 166
  V. Cilicia... 172
  1. Teodor al Mopsuestiei... 172
  2. Dionisie Pseudo-Areopagitul... 173
  3. Sinodul de la Mopsuestia din 550... 174
  VI. Mesopotamia Vest-Siriana... 178
  1. Iacob de Sarug... 178
  2. Canoanele lui Marutas... 180
  VII. Mesopotamia Est-Siriana... 182
  1. Narsai... 182
  2. Gabriel de Basra... 183
  Concluzii... 184
  Cap. III â€’ Dipticele in afara BizanTului... 187
  A. Palestina... 187
  I. Dipticele aghiopolite din codicele Sinai Gr. 1040... 187
  II. Dipticele metrice din codicele Sava 153... 192
  III. Concluzia A: dipticele palestiniene ale
  Liturghiei Sf. Iacov... 193
  B. Dipticele armene... 193
  I. Pataragul... 193
  8 Cuprins
  II. Talcuitorii Liturghiei armene... 197
  1. Hosrov Anjewacá¿¾i... 197
  2. NersÄ“s Lambronacá¿¾i... 197
  3. YovhannÄ“s ArÄišecá¿¾i... 198
  III. Concluzia B: dipticele armene... 198
  C. Siria si Mesopotamia... 199
  I. Dipticele din Mesopotamia si Cartea Vietii... 199
  1. Talcuitorii... 199
  2. Izvoare mesopotamiene ulterioare... 200
  3. Šararul maronit... 201
  II. Dipticele siro-antiohiene... 202
  III. Concluzia C: dipticele in izvoarele siriace... 204
  D. Dipticele egiptene... 204
  I. Mijlocirile copte astazi... 205
  II. Dipticele etiopiene... 206
  III. Faclia din intuneric... 207
  IV. Fragmente dipticale... 208
  1. Papirusul Cairo 10395A... 210
  2. Papirusul Berlin 3602... 210
  3. Dipticul Luxor... 212
  4. Dipticul Boston... 215
  5. Papirusul Viena... 215
  6. Coptica Lovaniensia 28... 216
  7. Dipticele din Codicele British Library Add. 17195... 217
  8. Papirusul Londra 514... 218
  9. Papirusul Londra 513... 220
  10. Papirusul Londra 155... 221
  11. Papirusul Londra 971... 222
  V. Concluzia D: dipticele in Egipt... 222
  Cuprins 9
  Cap. IV â€’ Dipticele bizantine ale morTilor:
  istorie Si liturghie... 227
  A. Izvoarele istorice... 227
  I. Ioan Hrisostom... 227
  1. Omilia 21 la Faptele Apostolilor... 227
  2. Ioan Hrisostom si dipticele in perioada exilului
  si mortii sale... 229
  II. Izvoare ulterioare... 233
  1. Pomenirea Nascatoarei de Dumnezeu... 233
  2. Sinodul de la Constantinopol din anul 518... 235
  3. Maxim Marturisitorul... 236
  B. Izvoarele liturgice... 238
  I. Protheoria... 238
  II. Dipticele pastrate in izvoarele liturgice... 240
  1. Versiunea lui Leon Thuscus... 240
  2. Evhologhioanele si Diataxele manuscrise... 242
  III. Degenerarea dipticelor... 244
  1. Evhologhioanele si Diataxele... 244
  2. „Dipticul” lui Cozza-Luzi... 246
  IV. Un diptic italo-grecesc... 247
  V. Editia princeps a QundÄq-ului melchit... 249
  VI. Unde erau proclamate dipticele celor morti?... 251
  VII. Excurs: Irmosul Nascatoarei de Dumnezeu
  „Vrednic este cu adevarat…”... 251
  Concluzii... 253
  Cap. V â€’ Dipticele bizantine ale celor vii:
  istorie Si liturghie... 255
  A. Izvoarele istorice... 255
  I. Ierarhia 1: pomenirile intereclesiale dintre patriarhii... 255
  1. Controversa monofi zita timpurie... 255
  2. Schisma acachiana... 256
  10 Cuprins
  3. Cele trei capitole si Sinodul Constantinopol II... 258
  4. Izvoare ulterioare: relatiile cu Roma... 259
  5. O precizare: Unirea de la Florenta... 261
  II. Ierarhia 2: pomenirile intereparhiale
  in cadrul patriarhiilor... 265
  1. In Patriarhia Antiohiei... 265
  2. In Patriarhia Constantinopolului... 265
  III. Ierarhia 3: dipticele locale eparhiale... 267
  IV. Pomenirea suveranilor... 268
  B. Izvoarele liturgice... 269
  I. Ecfonisul initial al proestosului... 269
  1. Textul receptus... 269
  2. Particularitatea italo-greceasca... 273
  3. Locul ecfonisului... 274
  II. Dipticele diaconale... 274
  1. Evhologhioanele manuscrise... 274
  a. Grott aferrata Gb IV... 275
  b. Sinai Gr. 958... 276
  c. Oxford Bodleian Auct. E. 5. 13... 276
  d. Τextul receptus... 276
  2. Manuscrisele diaconiconului... 277
  a. Sinai Gr. 1040... 277
  b. Paris Gr. 2509... 279
  3. Versiunea latina a lui Leon Thuscus... 279
  4. Diataxele... 282
  a. Moscova Sinod Gr. 381 (275)... 282
  b. Vatican Gr. 573... 283
  c. Vatoped 133 (744)... 283
  5. Editia princeps a QundÄqului melchit... 283
  III. Rafi nari ulterioare ale dipticelor arhieresti... 285
  Cuprins 11
  1. Versiunea araba veche a Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur.. 285
  2. Arhieraticonul lui Ghemistos... 287
  3. Jurnalul arhidiaconului Paul din Alep... 288
  4. Proskinitarul lui Arsenie Suhanov... 289
  5. Diataxa patriarhului Atanasie III... 291
  6. Cinovnikul de la Holmogori... 292
  7. Cinovnikul de la Moscova... 292
  IV. Permisiunea data staretilor de a folosi
  anaforaua numelor... 293
  V. Variante ale exclamatiei:
  Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 293
  VI. Cand erau proclamate dipticele celor vii?... 294
  Concluzii... 296
  Excurs... 299
  Cap. VI â€’ Aspecte disputate privind dipticele bizantine:
  cine, unde Si in ce ordine?... 303
  A. Cine era pomenit cu numele in dipticele bizantine?... 303
  I. Dipticele celor vii... 305
  1. Demnitarii din ierarhie... 305
  2. Suveranii... 306
  II. Dipticele celor morti... 307
  1. Ierarhia... 307
  2. Suveranii... 309
  III. Includerea Sinoadelor in diptice... 310
  IV. Erau pomenite in diptice si alte persoane?... 310
  B. Locul originar si succesiunea dipticelor
  in Liturghia bizantina... 312
  I. Ioan Hrisostom... 312
  II. Maxim Marturisitorul... 315
  III. Sinodul de la Constantinopol din 518... 317
  12 Cuprins
  IV. Epistola adresata papei Hormisdas... 319
  V. Epistola lui Iacob al Edesei... 320
  Concluzii... 321
  Concluzii: o taxonomie a dipticelor... 325
  Localizare... 325
  Tipuri de diptice... 326
  1. Dipticele ierarhice... 328
  2. Dipticele de comuniune... 328
  3. Dipticele confesionale... 328
  4. Dipticele mixte... 329
  Caracteristici structurale... 330
  1. Antiohia... 330
  2. Ierusalim... 330
  3. Alexandria... 330
  De ce diptice?... 331
  Amplifi care si declin... 332
  Consideratii pastorale... 335
  Index de manuscrise... 339
  Index general... 343
  Postfata... 363CUPRINS
  Prefata (Edward G. Farrugia, S. J.)... 13
  Cateva date despre viata sa si despre pasiunea sa covarsitoare... 14
  Preocuparea majora si diversele sale aplicatii... 21
  Cai si modalitati de exprimare a unei opinii... 25
  Vocatie si activitati secundare... 30
  Concluzii... 33
  PrefaTa la ediTia a doua (Edward G. Farrugia, S. J.)... 35
  Despre autenticitatea Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur... 39
  Magnum Opus... 41
  Refl ectii asupra metodei lui Taft... 43
  O modifi care a metodei lui Taft: dinspre centru spre periferie... 45
  Studii in alte domenii... 47
  Medalion comemorativ... 48
  Bibliografi a autorului... 51
  Abrevierile si lucrarile citate in forma abreviata... 101
  Multumiri... 111
  Introducere... 113
  Obiectivul si scopul studiului... 115
  Geneza studiului... 117
  Liturgica comparata audiata: o nota privind metoda... 119
  Izvoarele... 121
  Precizare privind nomenclatura... 121
  6 Cuprins
  Cap. I â€’ Dipticele: natura, denumire Si scop... 123
  A. Diptice, mijlociri, aclamatii... 123
  B. Nomenclatura... 129
  C. Practica liturgica bizantina actuala... 131
  I. Dipticele celor morti... 131
  1. Ecfonisul proestosului... 131
  2. Dipticele diaconale... 132
  II. Dipticele celor vii... 133
  1. Ecfonisul proestosului... 134
  2. Dipticele diaconale... 135
  III. Dipticele celor vii la Liturghia arhiereasca... 136
  1. Manuscrisele medievale... 136
  2. Un text modern de la Ierusalim... 137
  3. Practica actuala... 140
  a. Liturghia patriarhala... 140
  b. Liturghia episcopala... 140
  IV. Exclamatia Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 142
  Concluzii... 143
  Cap. II â€’ Fundalul: Dipticele liturgice rasaritene
  in izvoarele timpurii... 147
  A. Prezentarea aspectului analizat... 147
  I. Rugaciuni, mijlociri, diptice... 147
  II. Locul originar al dipticelor... 151
  III. Prin ce difera mijlocirile anaforale de dipticele?... 154
  B. Nomina in izvoarele timpurii... 157
  1. Ignatie al Antiohiei... 157
  2. Ciprian al Cartaginei... 158
  C. Izvoarele antichitatii tarzii... 158
  I. Egipt... 158
  1. Evhologhionul lui Serapion... 158
  Cuprins 7
  2. Papirusul Strasbourg... 160
  3. Didascalia Arabica... 161
  II. Palestina... 162
  1. Chiril (Ioan II) al Ierusalimului... 162
  2. Ieronim... 163
  3. Testamentum Domini... 164
  III. Cipru... 165
  IV. Antiohia... 166
  1. Constitutiile Apostolice... 166
  2. Teodor al Mopsuestiei... 166
  3. Ioan Hrisostom... 166
  V. Cilicia... 172
  1. Teodor al Mopsuestiei... 172
  2. Dionisie Pseudo-Areopagitul... 173
  3. Sinodul de la Mopsuestia din 550... 174
  VI. Mesopotamia Vest-Siriana... 178
  1. Iacob de Sarug... 178
  2. Canoanele lui Marutas... 180
  VII. Mesopotamia Est-Siriana... 182
  1. Narsai... 182
  2. Gabriel de Basra... 183
  Concluzii... 184
  Cap. III â€’ Dipticele in afara BizanTului... 187
  A. Palestina... 187
  I. Dipticele aghiopolite din codicele Sinai Gr. 1040... 187
  II. Dipticele metrice din codicele Sava 153... 192
  III. Concluzia A: dipticele palestiniene ale
  Liturghiei Sf. Iacov... 193
  B. Dipticele armene... 193
  I. Pataragul... 193
  8 Cuprins
  II. Talcuitorii Liturghiei armene... 197
  1. Hosrov Anjewacá¿¾i... 197
  2. NersÄ“s Lambronacá¿¾i... 197
  3. YovhannÄ“s ArÄišecá¿¾i... 198
  III. Concluzia B: dipticele armene... 198
  C. Siria si Mesopotamia... 199
  I. Dipticele din Mesopotamia si Cartea Vietii... 199
  1. Talcuitorii... 199
  2. Izvoare mesopotamiene ulterioare... 200
  3. Šararul maronit... 201
  II. Dipticele siro-antiohiene... 202
  III. Concluzia C: dipticele in izvoarele siriace... 204
  D. Dipticele egiptene... 204
  I. Mijlocirile copte astazi... 205
  II. Dipticele etiopiene... 206
  III. Faclia din intuneric... 207
  IV. Fragmente dipticale... 208
  1. Papirusul Cairo 10395A... 210
  2. Papirusul Berlin 3602... 210
  3. Dipticul Luxor... 212
  4. Dipticul Boston... 215
  5. Papirusul Viena... 215
  6. Coptica Lovaniensia 28... 216
  7. Dipticele din Codicele British Library Add. 17195... 217
  8. Papirusul Londra 514... 218
  9. Papirusul Londra 513... 220
  10. Papirusul Londra 155... 221
  11. Papirusul Londra 971... 222
  V. Concluzia D: dipticele in Egipt... 222
  Cuprins 9
  Cap. IV â€’ Dipticele bizantine ale morTilor:
  istorie Si liturghie... 227
  A. Izvoarele istorice... 227
  I. Ioan Hrisostom... 227
  1. Omilia 21 la Faptele Apostolilor... 227
  2. Ioan Hrisostom si dipticele in perioada exilului
  si mortii sale... 229
  II. Izvoare ulterioare... 233
  1. Pomenirea Nascatoarei de Dumnezeu... 233
  2. Sinodul de la Constantinopol din anul 518... 235
  3. Maxim Marturisitorul... 236
  B. Izvoarele liturgice... 238
  I. Protheoria... 238
  II. Dipticele pastrate in izvoarele liturgice... 240
  1. Versiunea lui Leon Thuscus... 240
  2. Evhologhioanele si Diataxele manuscrise... 242
  III. Degenerarea dipticelor... 244
  1. Evhologhioanele si Diataxele... 244
  2. „Dipticul” lui Cozza-Luzi... 246
  IV. Un diptic italo-grecesc... 247
  V. Editia princeps a QundÄq-ului melchit... 249
  VI. Unde erau proclamate dipticele celor morti?... 251
  VII. Excurs: Irmosul Nascatoarei de Dumnezeu
  „Vrednic este cu adevarat…”... 251
  Concluzii... 253
  Cap. V â€’ Dipticele bizantine ale celor vii:
  istorie Si liturghie... 255
  A. Izvoarele istorice... 255
  I. Ierarhia 1: pomenirile intereclesiale dintre patriarhii... 255
  1. Controversa monofi zita timpurie... 255
  2. Schisma acachiana... 256
  10 Cuprins
  3. Cele trei capitole si Sinodul Constantinopol II... 258
  4. Izvoare ulterioare: relatiile cu Roma... 259
  5. O precizare: Unirea de la Florenta... 261
  II. Ierarhia 2: pomenirile intereparhiale
  in cadrul patriarhiilor... 265
  1. In Patriarhia Antiohiei... 265
  2. In Patriarhia Constantinopolului... 265
  III. Ierarhia 3: dipticele locale eparhiale... 267
  IV. Pomenirea suveranilor... 268
  B. Izvoarele liturgice... 269
  I. Ecfonisul initial al proestosului... 269
  1. Textul receptus... 269
  2. Particularitatea italo-greceasca... 273
  3. Locul ecfonisului... 274
  II. Dipticele diaconale... 274
  1. Evhologhioanele manuscrise... 274
  a. Grott aferrata Gb IV... 275
  b. Sinai Gr. 958... 276
  c. Oxford Bodleian Auct. E. 5. 13... 276
  d. Τextul receptus... 276
  2. Manuscrisele diaconiconului... 277
  a. Sinai Gr. 1040... 277
  b. Paris Gr. 2509... 279
  3. Versiunea latina a lui Leon Thuscus... 279
  4. Diataxele... 282
  a. Moscova Sinod Gr. 381 (275)... 282
  b. Vatican Gr. 573... 283
  c. Vatoped 133 (744)... 283
  5. Editia princeps a QundÄqului melchit... 283
  III. Rafi nari ulterioare ale dipticelor arhieresti... 285
  Cuprins 11
  1. Versiunea araba veche a Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur.. 285
  2. Arhieraticonul lui Ghemistos... 287
  3. Jurnalul arhidiaconului Paul din Alep... 288
  4. Proskinitarul lui Arsenie Suhanov... 289
  5. Diataxa patriarhului Atanasie III... 291
  6. Cinovnikul de la Holmogori... 292
  7. Cinovnikul de la Moscova... 292
  IV. Permisiunea data staretilor de a folosi
  anaforaua numelor... 293
  V. Variante ale exclamatiei:
  Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 293
  VI. Cand erau proclamate dipticele celor vii?... 294
  Concluzii... 296
  Excurs... 299
  Cap. VI â€’ Aspecte disputate privind dipticele bizantine:
  cine, unde Si in ce ordine?... 303
  A. Cine era pomenit cu numele in dipticele bizantine?... 303
  I. Dipticele celor vii... 305
  1. Demnitarii din ierarhie... 305
  2. Suveranii... 306
  II. Dipticele celor morti... 307
  1. Ierarhia... 307
  2. Suveranii... 309
  III. Includerea Sinoadelor in diptice... 310
  IV. Erau pomenite in diptice si alte persoane?... 310
  B. Locul originar si succesiunea dipticelor
  in Liturghia bizantina... 312
  I. Ioan Hrisostom... 312
  II. Maxim Marturisitorul... 315
  III. Sinodul de la Constantinopol din 518... 317
  12 Cuprins
  IV. Epistola adresata papei Hormisdas... 319
  V. Epistola lui Iacob al Edesei... 320
  Concluzii... 321
  Concluzii: o taxonomie a dipticelor... 325
  Localizare... 325
  Tipuri de diptice... 326
  1. Dipticele ierarhice... 328
  2. Dipticele de comuniune... 328
  3. Dipticele confesionale... 328
  4. Dipticele mixte... 329
  Caracteristici structurale... 330
  1. Antiohia... 330
  2. Ierusalim... 330
  3. Alexandria... 330
  De ce diptice?... 331
  Amplifi care si declin... 332
  Consideratii pastorale... 335
  Index de manuscrise... 339
  Index general... 343
  Postfata... 363

O istorie a Liturghiei Sfantului Ioan Gura de Aur. Vol. IV - Dipticele - Nan, Alexandru, Pr.

Renasterea

Sfantul Marcu Ascetul si teologia sa - Nan, Alexandru, Pr.

Renasterea

- Primele urme creştine pe teritoriul Elveţiei de astăzi
  Începuturile creştinismului pe teritoriul Germaniei şi în vestul Austriei de astăzi
  Sfânta Afra de Augsburg
  Sfântul Bonifatie, apostolul germanilor
  Sfântul Corbinian, primul episcop misionar în Bavaria
  Sfântul Valentin, patronul episcopiei de Passau
  Sfântul Rupert, apostolul Bavariei
  Sfântul Virgil, episcop de Salzburg
  Sfântul Willibald de Eichstatt
  Sfântul Willibord, apostolul frizilor
  Sfântul Pirmin, patronul insulei Reichenau
  Sfinţii Kilian, Kolonat şi Totnan, apostoli ai francilor
  Sfântul Lucian, misionar în provincia Raetia prima şi patron al statului Liechtenstein
  Sfântul Gallus, propovăduitor de seamă în ţara Cantoanelor
  Sfântul Otmar, întemeietor de spital şi părinte al săracilor
  Sfânta Wiborada, patroana bibliotecilor
  Sfântul Mauriţiu, comandantul Legiunii tebane
  Sfânta Verena - pe urmele Legiunii tebane
  Sfinţii Felix şi Regula, patronii oraşului Zurich
  Sfântul Ulrich, episcopul făcător de pace
  Sfântul Konrad, patronul oraşului Konstanz
  Sf. Wolfgang, reformatorul mănăstirilor şi patron al landului Bavaria
  Sf. Ansgar (Oscar), Arhiepiscop de Hamburg şi apostol al Nordului
  Acatistul Sfinţilor ortodocşi din spaţiul german
  Acatistul Sfântului Gallus al Elveţiei

Pe urmele sfinţilor din Apus. Sfinţii spaţiului german - Nan, Alexandru, Pr.

Renasterea

- Pe masura ce traiectoria vietii noastre se apropie de Hristos, in suflet e primavara, toate virtutile infloresc si rodesc.Sufletul radiaza lumina si caldura primita de la Hristos.Dimpotriva daca ne indepartam de Hristos, in suflet vine iarna si frigul.Sufletul moare, iar omul nu poate face nimanui vreo bucurie, nici chiar lui insusi.Aceasta-i tragedia lumii contemporane : indepartarea de Hristos!

Mai aproape de Hristos - Nan, Alexandru, Pr.

Renasterea

Cuvantul vietii. Meditatii la evangheliile de peste saptamana - Nan, Alexandru, Pr.

Renasterea

- Părintele Sofronie (1896-1993) s-a născut la Moscova. A studiat la Institutul de Stat de Arte Plastice din apropierea casei unde trăia È™i s-a dedicat cu râvnă picturii. În 1921 a plecat din Rusia È™i a vizitat Italia, Germania, iar în 1922 s-a stabilit în FranÈ›a, unde È™i-a expus lucrările în importante expoziÈ›ii de pictură. În 1925 s-a înscris la Institutul Teologic Sfântul Serghie din Paris, dar curând a renunÈ›at È™i s-a retras la Sfântul Munte. S-a închinoviat în Mănăstirea Sfântul Pantelimon, unde l-a cunoscut pe duhovnicul său, recunoscut ulterior ca Sfântul Siluan. Această cunoÈ™tinÈ›ă a fost, după cum el însuÈ™i mărturiseÈ™te, cel mai important eveniment al vieÈ›ii sale, pecetluindu-i întregul parcurs ulterior. După adormirea Sfântului Siluan, Părintele Sofronie s-a retras în pustia Sfântului Munte, unde a stat o vreme slujind ca duhovnic. Din motive medicale a fost nevoit să se mute la Karyes È™i să se stabilească la Schitul Sfântul Andrei, ca frate aparÈ›inând de Mănăstirea Vatopedi. În 1947 a plecat la Paris pentru a publica textele pe care i le-a înmânat Părintele său înainte de moartea lui. În 1959 a întemeiat Sfânta Mănăstire Stavropighie Patriarhală a Sfântului Ioan Botezătorul de la Essex, Anglia, unde a rămas până la adormirea sa, în 11 iulie 1993.
  
  Părintele Sofronie a lăsat în urmă o bogată operă scrisă. Principalele sale lucrări sunt: „Cuviosul Siluan Athonitul”, „Vom vedea pe Dumnezeu precum este”, „Despre rugăciune”, „NaÈ™terea întru ÎmpărăÈ›ia cea neclătită”, „NevoinÈ›a cunoaÈ™terii lui Dumnezeu”. CărÈ›ile sale au fost scrise mai întâi în rusă, dar curând au fost traduse în multe alte limbi (greacă, engleză, franceză, germană, arabă, italiană, sârbă, suedeză, română etc.). Cartea sa despre Cuviosul Siluan a circulat în Rusia în mai mult de un milion de exemplare, iar în Grecia a fost scoasă deja a zecea ediÈ›ie. Părintele Sofronie constituie un punct de referinÈ›ă pentru teologia È™i viaÈ›a ortodoxă. A fost numit „teologul principiului ipostatic” şi „teologul luminii necreate”. În confuzia diferitelor personalisme ale epocii noastre, Părintele Sofronie a evidenţiat cu uimitoare deplinătate şi claritate „principiul ipostatic” care constituie chintesenţa teologiei şi antropologiei creştine. A elaborat o bogată învăţătură despre lumina dumnezeiască necreată, pe care s-a învrednicit el însuşi în repetate rânduri s-o contemple. Persoana sa a devenit un punct de atracţie nu doar pentru ortodocşi, ci şi pentru mulţi eterodocşi. A făcut cunoscute adevărul şi ecumenicitatea Ortodoxiei, creând în paralel şi o oază duhovnicească prin comunitatea pe care a fondat-o în mijlocul deşertului spiritual al Apusului postmodern.