Sfantul Dimitrie cel Nou ocrotitorul Bucurestilor

Format: 16.5 x 24 cm
ISBN: 978-606-9698-04-4
Status: in stoc

Sfantul Dimitrie cel Nou ocrotitorul Bucurestilor

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Cuvantul Vietii
Numar de pagini: 464

Cuvinte către pelerini, studii și mărturii contemporane

Prezența moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în centrul orașului București dă mărturie în fiecare veac despre harul și binecuvântarea pe care Dumnezeu le dăruiește prin sfinții Săi celor ce se roagă Lui cu credință. Pelerinajul și faptele minunate petrecute la racla cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Făcătorul de minuni, au fost o cnstantă de-a lungul timpului.

Preafericitul Părinte Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Pret: 81.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Cartea Îndemnuri pastorale, o antologie din scrierile vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina, apărută la Editura Cuvântul VieÈ›ii a Mitropoliei Munteniei È™i Dobrogei, reuneÈ™te citate grupate tematic din Apostolatul social, opera fundamentală a Patriarhului Justinian Marina, publicată în 12 volume în timpul păstoririi sale. Volumul se înscrie în tematica Anului omagial Justinian Patriarhul È™i al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

      În Cuvântul înainte semnat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel regăsim următoarele aspecte: „Patriarhul Justinian Marina a fost întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române aproape trei decenii (24 mai 1948-†26 martie 1977) în timpul celei mai aprige persecuÈ›ii a acesteia de către regimul politic ateist, instalat la putere în România după luna martie 1945. Cu mult curaj È™i echilibru, diplomaÈ›ie È™i tenacitate, a încercat să apere Biserica de loviturile sistematice ale puterii politice, alegând calea unei dârze rezistenÈ›e. S-a opus din răsputeri abuzurilor È™i ingerinÈ›elor partidului-stat în viaÈ›a Bisericii È™i încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituÈ›ie neputincioasă, tolerată È™i discreditată, cu un rol nesemnificativ în societate. Cunoscând tragedia altor Biserici Ortodoxe care s-au opus comunismului, Patriarhul Justinian a depus mari eforturi pentru a asigura supravieÈ›uirea sentimentului religios È™i a Bisericii, pentru ca aceasta din urmă să slujească în continuare o societate oprimată de regimul politic. A intervenit în favoarea clericilor arestaÈ›i. A încercat să zădărnicească agresiunile puterii totalitare la adresa monahismului ortodox, a reorganizat învăÈ›ământul teologic ortodox din România, a impulsionat publicarea unui număr impresionant de cărÈ›i religioase, a iniÈ›iat un amplu proiect de construire È™i restaurare a numeroase biserici È™i mănăstiri. Din iniÈ›iativa sa, Sfântul Sinod a hotărât trecerea în rândul sfinÈ›ilor a mai multor ierarhi, cuvioÈ™i, martiri È™i mărturisitori români È™i generalizarea cultului unor sfinÈ›i ale căror moaÈ™te se păstrează în È›ara noastră, etc. S-a străduit să asigure viitorul Bisericii Ortodoxe Române într-o perioadă în care regimul politic era ateu, iar societatea se afla într-o puternică restructurare după ororile celui de-al doilea război mondial” (pp. 5-6).

    • La implinirea a 60 de ani de la proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, Editura Cuvantul Vietii a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei face cunoscuta publicului iubitor de spiritualitate si istorie aparitia volumului Viata si activitatea Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica - album comemorativ, lucrare care cuprinde amplul studiu semnat de Doamna Natalia Manoilescu-Dinu (1920-+ 1992) dedicat Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica si publicat initial in Revista Mitropolitana Glasul Bisericii la implinirea centenarului de la trecerea la Domnul a Sfantului Ierarh Calinic (1968).
       
      Volumul cuprinde, intr-o realizare grafica de exceptie, o selectie de fotografii relevante cu privire la istoria Manastirii Cernica si la viata Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica. De asemenea, a fost editat in volum si tomosul sinodal de canonizare a Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, precum si un reportaj fotografic amplu de la momentul solemn al proclamarii canonizarii Sfantului Ierarh Calinic, la Manastirea Cernica, in data de 23 octombrie 1955.
       
      Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, in Binecuvantarea care prefateaza lucrarea afirma: Viata Sfantului Calinic a fost o revarsare de lumina cereasca si har dumnezeiesc. Si-a castigat sfintenia nu prin retragere din lume, ci prin daruire deplina pentru semeni; a impreunat, in chip pilduitor, asceza severa si milostenia, viata contemplativa si activismul social, slujirea lui Dumnezeu si a semenilor. A fost, neindoielnic, un om al rugaciunii, dar si al actiunii, al contemplatiei, dar si al iubirii milostive, o pilda de viata smerita inchinata slujirii semenilor. Privind la sfintenia vietii sale, confirmata de darurile dumnezeiesti de care s-a invrednicit, dintre care cel al tamaduirilor de boli trupesti si sufletesti s-a transmis sfintelor sale moaste, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la 28 februarie 1950, a hotarat trecerea ierarhului Calinic de la Ramnic, fostul staret al Cernicai, in randul sfintilor, fiind praznuit in ziua mutarii sale in imparatia dreptilor, 11 aprilie. Proclamarea solemna a canonizarii sale s-a facut in ziua de 23 octombrie 1955. La implinirea a 60 de ani de la proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, binecuvantam aceasta aparitie editoriala si pe cititori, carora le adresam parintescul indemn de a-si indrepta rugaciunile catre Sfantul Ierarh Calinic, "vas curat si luminat al Sfantului Duh", fiind deplin incredintati ca Sfantul ramane pentru vesnicie rugator in ceruri pentru binecredinciosul popor roman si mijlocitor al milei, iertarii si tamaduirii pentru cei aflati in suferinte trupesti sau sufletesti.

Carti scrise de acelasi autor

    • Minciuna ne face fii ai diavolului

      Minţim şi ne minţim pentru a ne atinge anumite obiective, dar, mai ales, pentru a acoperi unele goluri din viaţa noastră şi pentru a ne crea iluzia că ne apropiem de ceea ce am vrea să fim. Realitatea este
      modificată pentru a se potrivi nevoilor noastre, iar minciuna este utilizată selectiv, ca o modalitate generală de răspuns.

      Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii, vor să clădească un adevăr pentru ceilalţi cu tipuri de falsităţi recunoscute doar de ei.

      Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii (de ordin emoţional sau material) sau nu pot identifica resurse pentru a se redefini şi reorganiza într-un sens al normalului. Minciuna este, uneori, o modalitate de neasumare conştientă a realităţii şi o anexă a adevărului, iar în alte situaţii, opusul adevărului, din lipsa posibilităţii de a accepta şi depăşi o dezvoltare personală crescută strâmb sau deformat.

      Suntem încredinţaţi de experienţa sfinţilor – definiţi ca oameni sinceri şi corecţi- că adevărul este lucrător, rodnic şi sfinţitor. Concluzia Sfântului Ioan Evanghelistul este categorică: „Să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre“ (I Ioan 3, 18-19).

      Minciuna ne face fii ai diavolului

    • Se spune că Panaghia s-a născut demult, tare demult, pe când locurile străjuite de Moş Ceahlău şi udate de Mama Bistriţa erau aproape cu totul sălbatice… S-a născut, draga de ea, într-un cătun de la poalele Ceahlăului, în familia unor oameni sărmani. A fost însă binecuvântată, din fragedă pruncie, cu multe şi alese însuşiri. Că s-au strâns ursitoarele în jurul ei de îndată ce a venit pe lume, dăruindu-i pe rând, de la căpătâiul albiei ce-i era şi leagăn, mai toate bunătăţile vieţii… Numai că, nu ştiu cum s-a făcut, dar, întrecându-se ele în a-i lumina viitorul, au miluit-o cu frumuseţe la chip, cu frăgezime şi gingăşie în trup, cu pas mlădios, cu duioşie în suflet, cu strălucire de azur în priviri, dar… au uitat de noroc!

      Aşa a crescut, ca bucurie a ochilor şi sufletelor celor doi părinţi ai săi, cu totul nevoiaşi în ale traiului cel de toate zilele. Că mult prea puţin pământ aveau pentru a cultiva cele trebuitoare la orice masă şi nici cu destulă fâneaţă pentru bietele animale nu erau dăruiţi. De aceea, doar câteva orătănii şi două capre ţineau pe lângă bordeiul lor… Au tot muncit din greu, sărmanii, dar n-au apucat să-şi vadă fata ieşită în lume şi măritată cu un flăcău vrednic, precum merita. S-au stins din viaţă într-o toamnă ploioasă şi rece, zdrobiţi de un trunchi de copac pe când încercau să-şi facă rost de lemn pentru iarna cea lungă şi grea.

      Ei, şi dacă a rămas Panaghia orfană, iaca, ştiindu-i frumuseţea cea fără de seamăn, atât la trup cât şi la suflet, s-au grăbit să o ia în grija lor doi soţi mai înstăriţi, dar fără copii, care trăiau într-un sat vecin, ceva mai mare. Nu a durat însă prea mult bucuria noilor săi părinţi…

watch series