Cartea Îndemnuri pastorale, o antologie din scrierile vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina, apărută la Editura Cuvântul VieÈ›ii a Mitropoliei Munteniei È™i Dobrogei, reuneÈ™te citate grupate tematic din Apostolatul social, opera fundamentală a Patriarhului Justinian Marina, publicată în 12 volume în timpul păstoririi sale. Volumul se înscrie în tematica Anului omagial Justinian Patriarhul È™i al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

În Cuvântul înainte semnat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel regăsim următoarele aspecte: „Patriarhul Justinian Marina a fost întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române aproape trei decenii (24 mai 1948-†26 martie 1977) în timpul celei mai aprige persecuÈ›ii a acesteia de către regimul politic ateist, instalat la putere în România după luna martie 1945. Cu mult curaj È™i echilibru, diplomaÈ›ie È™i tenacitate, a încercat să apere Biserica de loviturile sistematice ale puterii politice, alegând calea unei dârze rezistenÈ›e. S-a opus din răsputeri abuzurilor È™i ingerinÈ›elor partidului-stat în viaÈ›a Bisericii È™i încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituÈ›ie neputincioasă, tolerată È™i discreditată, cu un rol nesemnificativ în societate. Cunoscând tragedia altor Biserici Ortodoxe care s-au opus comunismului, Patriarhul Justinian a depus mari eforturi pentru a asigura supravieÈ›uirea sentimentului religios È™i a Bisericii, pentru ca aceasta din urmă să slujească în continuare o societate oprimată de regimul politic. A intervenit în favoarea clericilor arestaÈ›i. A încercat să zădărnicească agresiunile puterii totalitare la adresa monahismului ortodox, a reorganizat învăÈ›ământul teologic ortodox din România, a impulsionat publicarea unui număr impresionant de cărÈ›i religioase, a iniÈ›iat un amplu proiect de construire È™i restaurare a numeroase biserici È™i mănăstiri. Din iniÈ›iativa sa, Sfântul Sinod a hotărât trecerea în rândul sfinÈ›ilor a mai multor ierarhi, cuvioÈ™i, martiri È™i mărturisitori români È™i generalizarea cultului unor sfinÈ›i ale căror moaÈ™te se păstrează în È›ara noastră, etc. S-a străduit să asigure viitorul Bisericii Ortodoxe Române într-o perioadă în care regimul politic era ateu, iar societatea se afla într-o puternică restructurare după ororile celui de-al doilea război mondial” (pp. 5-6).

Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Èšării RomâneÈ™ti (1738-1753)În lucrarea de faÈ›ă sunt prezentate viaÈ›a È™i activitatea Sfântului Ierarh Martir Neofit Cretanul, mitropolit al Èšării RomâneÈ™ti între anii 1738 È™i 1753.Prin cultura È™i dedicarea sa, Sfântul Neofit a contribuit la îmbunătăÈ›irea vieÈ›ii sociale È™i religioase din Èšara Românească. A susÈ›inut iniÈ›iativele reformatoare ale domnitorului Constantin Mavrocordat, dintre care semnificativă a fost desfiinÈ›area rumâniei. A fost un bun administrator al proprietăÈ›ilor Mitropoliei È™i s-a preocupat de viaÈ›a clerului său. Din însărcinarea domnitorilor, a îndrumat È™colile din Èšara Românească. De asemenea, Sfântul Neofit a impulsionat activitatea tipografică, fiind un iubitor de carte. Nu în ultimul rând, mitropolitul a însufleÈ›it viaÈ›a duhovnicească È™i a sprijinit renaÈ™terea isihastă, iniÈ›iată de Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului.Pe lângă versiunea în limba română, cartea include traducerea în limba engleză a textului, realizată de Lect. Univ. dr. Anca Popescu È™i traducerea în limba greacă, semnată de Conf. Univ. dr. Ion-Marian Croitoru.

Jocuri pentru copii inteligenÈ›i – O carte cu un bogat conÈ›inut de activităÈ›i antrenante, jocuri de tip uneÈ™te punctele, găseÈ™te diferenÈ›ele, alege perechile potrivite, cuvinte încruciÈ™ate, labirinturi È™i multe altele. Aceste activitati distractive vor captiva copiii È™i le vor dezvolta abilităÈ›ile de învăÈ›are

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a Împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni‑l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai‑marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta. 

Minciuna ne face fii ai diavolului

Minţim şi ne minţim pentru a ne atinge anumite obiective, dar, mai ales, pentru a acoperi unele goluri din viaţa noastră şi pentru a ne crea iluzia că ne apropiem de ceea ce am vrea să fim. Realitatea este
modificată pentru a se potrivi nevoilor noastre, iar minciuna este utilizată selectiv, ca o modalitate generală de răspuns.

Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii, vor să clădească un adevăr pentru ceilalţi cu tipuri de falsităţi recunoscute doar de ei.

Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii (de ordin emoţional sau material) sau nu pot identifica resurse pentru a se redefini şi reorganiza într-un sens al normalului. Minciuna este, uneori, o modalitate de neasumare conştientă a realităţii şi o anexă a adevărului, iar în alte situaţii, opusul adevărului, din lipsa posibilităţii de a accepta şi depăşi o dezvoltare personală crescută strâmb sau deformat.

Suntem încredinţaţi de experienţa sfinţilor – definiţi ca oameni sinceri şi corecţi- că adevărul este lucrător, rodnic şi sfinţitor. Concluzia Sfântului Ioan Evanghelistul este categorică: „Să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre“ (I Ioan 3, 18-19).

Minciuna ne face fii ai diavolului

Se spune că Panaghia s-a născut demult, tare demult, pe când locurile străjuite de Moş Ceahlău şi udate de Mama Bistriţa erau aproape cu totul sălbatice… S-a născut, draga de ea, într-un cătun de la poalele Ceahlăului, în familia unor oameni sărmani. A fost însă binecuvântată, din fragedă pruncie, cu multe şi alese însuşiri. Că s-au strâns ursitoarele în jurul ei de îndată ce a venit pe lume, dăruindu-i pe rând, de la căpătâiul albiei ce-i era şi leagăn, mai toate bunătăţile vieţii… Numai că, nu ştiu cum s-a făcut, dar, întrecându-se ele în a-i lumina viitorul, au miluit-o cu frumuseţe la chip, cu frăgezime şi gingăşie în trup, cu pas mlădios, cu duioşie în suflet, cu strălucire de azur în priviri, dar… au uitat de noroc!

Aşa a crescut, ca bucurie a ochilor şi sufletelor celor doi părinţi ai săi, cu totul nevoiaşi în ale traiului cel de toate zilele. Că mult prea puţin pământ aveau pentru a cultiva cele trebuitoare la orice masă şi nici cu destulă fâneaţă pentru bietele animale nu erau dăruiţi. De aceea, doar câteva orătănii şi două capre ţineau pe lângă bordeiul lor… Au tot muncit din greu, sărmanii, dar n-au apucat să-şi vadă fata ieşită în lume şi măritată cu un flăcău vrednic, precum merita. S-au stins din viaţă într-o toamnă ploioasă şi rece, zdrobiţi de un trunchi de copac pe când încercau să-şi facă rost de lemn pentru iarna cea lungă şi grea.

Ei, şi dacă a rămas Panaghia orfană, iaca, ştiindu-i frumuseţea cea fără de seamăn, atât la trup cât şi la suflet, s-au grăbit să o ia în grija lor doi soţi mai înstăriţi, dar fără copii, care trăiau într-un sat vecin, ceva mai mare. Nu a durat însă prea mult bucuria noilor săi părinţi…

Sfanta Evanghelie pe intelesul copiilor este o lucrare care isi trage seva din doua izvoare exceptionale care au influentat pozitiv cursul umanitatii: textul Sfintei Scripturi, care a fost adaptat pentru a deveni pe cat se poate accesibil copiilor, si manuscrisul miniat, rafinata arta care sta la baza cartii ilustrate, asa cum o stim astazi.

Faptul ca aceasta carte apare la Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei nu este deloc o intamplare, ea facand legatura intre ilustratia de carte contemporana si miniatura cu care un artist desavarsit precum Gavriil Uric impodobea in anul 1429 Tetraevangheliarul de la Neamtu, una dintre cele mai frumoase lucrari de miniatura care au iesit din atelierele europene ale acelei perioade atat de infloritoare si in ceea ce priveste artele frumoase.