Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Chipul luminos al Parintelui Dumitru Staniloae, profilul personalitatii sale savante, gandirea si teologia lui fac obiectul articolelor incluse in acest volum. Ele sunt reunite sub genericul Restituiri si readuc in atentia cititorilor contributia revistei clujene Renasterea la creionarea portretului spiritual al marelui teolog. Revista a publicat de-a lungul timpului articole de o inalta calitate si care astazi alcatuiesc o valoroasa arhiva. Volumul de fata - gandit cu intentia de a valorifica acest tezaur - se deschide cu un eseu semnat de Parintele Dumitru Staniloae, urmat de o evocare scrisa de Mitropolitul Bartolomeu Anania. Restul articolelor, usor revizuite sau indreptate ortografic, sunt publicate in ordine cronologica.

În timpul ocupaţiei la Paris, câţiva creştini ortodocşi şi-au trăit creştinismul până la martiriu şi la deportare, după lupte eroice.
Unii dintre ei se adunaseră în jurul unei femei, Maria Skobţova, care se născuse în timpul lui Alexandru al III-lea într-o Rusie prosperă şi plină de perspective pentru ea: politică, teologie, poezie, pictură, broderie, toate acestea îi erau deschise. Iniţial angajată în lupta revoluţionarilor, se căsătoreşte cu un ofiţer pe care îl va însoţi în dezastrul suferit de armata albilor.
Marea suferinţă provocată de emigrare şi de moartea unuia dintre copiii săi au condus-o la viaţa monahală şi la mucenicie. Mărturisind până în ultima clipă, a salvat numeroşi evrei şi a murit la Ravensbruck.

Cartea de faţă este compusă dintr-o serie de articole adunate din mai multe surse, iar nu traducerea unei singure cărţi. Din multitudinea de materiale disponibile, au fost selectate articole ce tratează figuri majore ale principalelor perioade din istoria Bisericii. În contextul acestui cadru istoric general, au fost alese în mod intenţionat articole cu o abordare cât mai variată: unele prezintă maniera în care un anumit Părinte ar fi tratat o problemă contemporană, altele analizează contribuţia teologică a unui Părinte, în timp ce altele prezintă viaţa şi opera unui Părinte, luând în considerare şi adeseori combătând atitudine a critică a cercetătorilor ne-ortodocşi asupra persoanei respective.

Pe lângă bogăţia de informaţii prezentă în articolele propriu-zise, cititorul atent va descoperi, de asemenea, că lucrarea oferă o perspectivă generală asupra felului în care Patrologia Ortodoxă se raportează şi îi studiază pe Sfinţii Părinţi. Această carte constituie, aşadar, deopotrivă o colecţie valoroasă de material ştiinţific, ce acoperă o tematică largă şi un mare număr de Sfinţi Părinţi, un manual ce scoate în evidenţă felul în care ar trebui abordat studiul Părinţilor de către un patrolog ortodox şi, de asemenea, o imagine reprezentativă pentru unul dintre marii cercetători patristici ai Greciei contemporane.