Palladie de Elenopolis (cca 364-431) este cunoscut drept discipol și mare apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, de care l-a legat o adâncă prietenie. El nu a pregetat să-și riște înalta poziție pe care o avea în Biserică pentru a-l apăra pe marele Hrisostom, din această cau­ză fiind arestat și surghiunit în Egipt. Acolo a scris un vestit dialog despre viaţa Sfântului.
Preafrumoasa lui Istorie Lausiacă – a circulat şi sub numele de Lavsaicon – este o culegere de istorii din și despre vieţile pustnicilor răsăriteni pe care iubitorii de sfinţenie au îndrăgit-o atât de mult, încât nu numai că a fost mereu copiată şi transmisă de-a lungul atâtor veacuri, ci în spațiul monahal a fost și inclusă în ciclul lecturilor liturgice la utreniile din perioada Postului Mare.
Capodoperă a scrierilor din primele veacuri ale creștinătății, Istoria Lausiacă încântă până astăzi, după un mileniu și jumătate, aducând mare folos și bucurie cititorilor ei, inspirând în aceeași măsură și pe omul modern să se dedice căutării și înfăptuirii virtuții.

Dimitrie Bejan s-a nascut la harlau, in 26 octombirie 1909, din parinti ortodocsi, razesi.

A urmat Seminarul Teologic Veniamin Costachedin Iasi. Apoi, in paralel, urmeaza cursurileFacultatii de Teologie si ale Facultatii de Istorie din Bucuresti, Face o calatorie de studii la locurile sfinte, Ierusalim si Muntele Athos. In 1938 este hirotonisit preot, apoi pleaca pe front, preot militar. In 1942 este luat prizonier la Stalingrad. Se intoarce in tara dupa sase ani de prizonierat.

Din 1949 pana 1964 ia drumul inchisorilor romanesti: Jilava, Vacaresti, Aiud, Canal, Cavnic, deportare in Baragan, apoi iar la Aiud.

Constantinopol, Anul Domnului 400...  Capitala Imparatiei romane de rasarit, inima Bizantului, cetatea stralucitoare a Marelui Constantin, cu strazi de marmura, palate marete si biserici scanteind de aur...  Dar aurul cel mai de pret, aurul gurii care graieste in chip minunat cuvantul adevarului, Sfantul Ioan Hrisostomul, este nesocotit de preafrumoasa si plina de desertaciune imparateasa Eudoxia si alti supusi uneltitori.  Doi tineri, frati dupa trup si dupa cuget, sunt prinsi in valtoarea zbuciumatei istorii...

Atatea lacrimi a sters maica Rahila de pe fata celor indurerati incat se poate spune fara greseala ca, de s-ar aduna la un loc, ar umple toate chiliile in care a vietuit de-a lungul timpului in manastire.  Pentru toti cei care o cinstesc, pentru toti cei pe care i-a intarit si i-a asezat pe calea cea dreapta a vietuirii crestine, va fi desigur de mare folos sa cunoasca mai multe din viata ei.

Satul părăsit a rămas pe Dunăre, pustiu şi nelocuit. Căsuţele de lut, acoperite cu papură, vor fi cuprinse de vânturi şi măcinate de ploi. Pereţii vor cădea, rând pe rând, şi peste un an sau doi va trece peste sat tractorul, nivelând şi brăzdând pentru grâul ce va trebui să rodească din lacrimile şi obida noastră. Şi totuşi, satul blestemat a fost prielnic pentru noi. Pentru dragostea cu care am trăit noi aici, nu‑l blestemăm şi nu‑l putem uita.
Pr. D. Bejan

Palladie de Elenopolis (cca 364-431) este cunoscut drept discipol și mare apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, de care l-a legat o adâncă prietenie. El nu a pregetat să-și riște înalta poziție pe care o avea în Biserică pentru a-l apăra pe marele Hrisostom, din această cau­ză fiind arestat și surghiunit în Egipt. Acolo a scris un vestit dialog despre viaţa Sfântului.
Preafrumoasa lui Istorie Lausiacă – a circulat şi sub numele de Lavsaicon – este o culegere de istorii din și despre vieţile pustnicilor răsăriteni pe care iubitorii de sfinţenie au îndrăgit-o atât de mult, încât nu numai că a fost mereu copiată şi transmisă de-a lungul atâtor veacuri, ci în spațiul monahal a fost și inclusă în ciclul lecturilor liturgice la utreniile din perioada Postului Mare.
Capodoperă a scrierilor din primele veacuri ale creștinătății, Istoria Lausiacă încântă până astăzi, după un mileniu și jumătate, aducând mare folos și bucurie cititorilor ei, inspirând în aceeași măsură și pe omul modern să se dedice căutării și înfăptuirii virtuții.

Palladie de Elenopolis (cca 364-431) este cunoscut drept discipol și mare apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, de care l-a legat o adâncă prietenie. El nu a pregetat să-și riște înalta poziție pe care o avea în Biserică pentru a-l apăra pe marele Hrisostom, din această cau­ză fiind arestat și surghiunit în Egipt. Acolo a scris un vestit dialog despre viaţa Sfântului.
Preafrumoasa lui Istorie Lausiacă – a circulat şi sub numele de Lavsaicon – este o culegere de istorii din și despre vieţile pustnicilor răsăriteni pe care iubitorii de sfinţenie au îndrăgit-o atât de mult, încât nu numai că a fost mereu copiată şi transmisă de-a lungul atâtor veacuri, ci în spațiul monahal a fost și inclusă în ciclul lecturilor liturgice la utreniile din perioada Postului Mare.
Capodoperă a scrierilor din primele veacuri ale creștinătății, Istoria Lausiacă încântă până astăzi, după un mileniu și jumătate, aducând mare folos și bucurie cititorilor ei, inspirând în aceeași măsură și pe omul modern să se dedice căutării și înfăptuirii virtuții.