Flori de cires. Si pomii neroditori pot rodi

Format: 13 x 20 cm
ISBN: 978‑973‑136ï¿
Status: in stoc

Flori de cires. Si pomii neroditori pot rodi

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Sophia
Numar de pagini: 224

Romanul Flori de cireÈ™ al scriitoarei Amy le Feuvre (1861‑1929) ne împărtăÈ™eÈ™te într‑un stil captivant povestea a patru copii orfani de mamă, care au primit la naÈ™tere, de la aceasta, câte un pom roditor. Dacă pomii celorlalÈ›i copii rodeau de la sine, cireÈ™ul lui Cherry –eroina unor aventuri pline de învăÈ›ăminte – părea să se asemene mai degrabă smochinului neroditor din parabola evanghelică. 
Dornică să se facă de folos, Cherry va reuÈ™i prin perseverenţă, prin sacrificiu şi mai cu seamă prin iubire, care înnobilează sufletul, să afle secretul acestui pom, al cărui rod a fost socotit din vremuri străvechi unul dintre „fructele Raiului”. 
Astfel, cu ajutorul celor mari È™i în compania fraÈ›ilor ei, mai ales a lui Bonnie – care, în pofida vârstei fragede, dă dovadă de multă înÈ›elepciune –, va descoperi ce înseamnă „a da rod” È™i a trăi starea de bucurie adusă sufletului de împlinirea faptelor bune.

Pret: 20.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Cuvintele calde È™i neprefăcute ale Sfântului Ambrozie al Optinei, izvorâte din preaplin de dragoste È™i împreună-pătimire, mângâie cu delicateÈ›e inima întristată, tămăduiesc cu pricepere sufletul copleÈ™it de multele necazuri ale lumii, dau nădejde deopotrivă celor ce se nevoiesc cu statornicie È™i celor mai neputincioÈ™i, descoperă înÈ›elesuri adânci, pline de lumină, ale cântărilor din marile praznice ale Bisericii. Mai presus de toate însă, îi fac părtaÈ™i pe toÈ›i cei care le citesc la marea È™i negrăita bucurie a NaÈ™terii È™i a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aprinzând dorul de Dumnezeu È™i de ÎmpărăÈ›ia Lui cea neclintită chiar È™i în omul adeseori ispitit de îndoiala È™i de relativismul vremurilor de azi.
      „Dacă creÈ™tinul, sârguindu-se, după putere, spre plinirea poruncilor lui Hristos, se întrarmează totdeauna, întru credinÈ›ă È™i nădejde, cu Rugăciunea lui Iisus È™i cu semnul Sfintei Cruci, atunci trece fără frică È™i fără de primejdie nu doar de întâmplările cele întristătoare È™i anevoioase din această viaÈ›ă, ci È™i de vămile prin care va să treacă sufletul după moarte. Dacă ne împărtăÈ™im cu credinÈ›ă È™i fără de osândă cu Trupul È™i Sângele lui Hristos, toate vicleÈ™ugurile duÈ™manilor noÈ™tri netrupeÈ™ti care ne necăjesc rămân nelucrătoare È™i deÈ™arte. Mila lui Dumnezeu înconjoară È™i ocroteÈ™te pe creÈ™tinul care se sileÈ™te, după putere, spre plinirea poruncilor lui Hristos È™i spre pocăinÈ›ă, È™i nu numai în toate zilele sale pământeÈ™ti, ci È™i în clipa trecerii lui spre viaÈ›a cea viitoare, spre a-l face să locuiască în casa Domnului cea cerească, în vecii cei nesfârÈ™iÈ›i.”
      Sfântul Ambrozie al Optinei

    • Stiti oare cine l‑a binecuvantat si l‑a povatuit spre marea nevointa a mantuirii pe preacuviosul Serafim de Sarov, sfantul aratat nu de mult in pamantul Rusiei?

      Stiti oare cine i‑a poruncit lui sa se indrepte spre Manastirea Sarovului, ca, salasluindu‑se acolo, sa caute loc de rugaciune si acoperamant linistit pentru a‑si incepe nevointele calugaresti, acele nevointe de inaltimea carora s‑a minunat intreaga lume ortodoxa si care au adus acestui placut al lui Dumnezeu deosebita cinstire pe pamant si fericirea raiului cea din ceruri?

      „Avand staruinta in lucrarea vietii calugaresti celei asemenea ingerilor – asa cum se canta in Acatistul preacuviosului Serafim –, ai mers la sfanta cetate a Kievului pentru a te inchina cuviosilor de la Pecerska, si, primind din gura cuviosului Dositei porunca sa‑ti indreptezi calea ta in Pustia Sarovului, ai sarutat acel loc sfant cu credinta venind de departe si, acolo salasluindu‑te, ai sfarsit viata ta cea placuta lui Dumnezeu…  Bucura‑te, preacuvioase Serafime, mare facator de minuni din Sarov!” (Icos 3)

      Numele acestui staret este Dositei.  Indata dupa trecerea lui la cele vesnice s-a aflat insa ca vestitul staret a fost, de fapt, o stareta... Dositeia.

      Smerita si nebagata in seama s‑a scurs binecuvantata sa viata, in stramtorarea pesterii si in zavorare calugareasca, insa pomenirea ei, ca mare nevoitoare si inainte‑vazatoare, s‑a transmis din generatie in generatie.

watch series