Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Cuvioasa stareţă Taisia de la Leuşino este una dintre pildele acelor trăitori aleși care s‑au lepădat de obârşia nobilă, de averea şi de slava acestui veac, pentru a urma lui Hristos din tot sufletul şi din tot cugetul lor. Primind o educaţie strălucită într‑un vestit institut pentru fetele din familii aristocratice, a ales, în urma unui vis minunat, calea călugărească, devenind mai întâi ucenică a vestitului stareţ Lavrentie de la Valdai, iar apoi a Sfântului Ioan din Kronstadt, care o preţuia pentru marile sale daruri duhovniceşti cu care Dumnezeu o înzestrase. Ostenelile maicii Taisia au prefăcut modesta mănăstire de la Leuşino într‑o adevărată lavră, care a rămas pentru câteva decenii unul dintre cele mai vestite centre duhovniceşti ale Rusiei de miazănoapte. 
Cartea de faţă – una dintre rarele autobiografii de mari nevoitori – încântă prin limpezime şi simplitate, transmițând cititorului, prin exemplu şi povaţă, buna mireasmă a harului şi folosul netrecător al adevărurilor duhovniceşti și făcându‑l ca în urma lecturii ei să strige asemenea vestitului luminător din Kronstadt: „Minunat, preafrumos, dumnezeiesc!”

Arhimandritul Athanasie Mytilineos nu se poate împăca cu starea decadentă a lucrurilor de astăzi și, prin urmare, ne atenționează să nu ne lăsăm robiți de vicleniile duhului lumesc, iar dacă se întâmplă să și cădem în vreun păcat, să ne întoarcem iarăși prin pocăință la Hristos: „Un singur lucru vă mai aduc la cunoștință: dușmanul este înlăuntrul zidurilor! Înțelegeți, vă repet, cât de dificile sunt vremurile noastre și ce sarcină își asumă cei ce priveghează? Privegheați, însă, și voi! Am să repet; deviza lor este: apostazia, ateismul – pe care le vedem pretutindeni în epoca noastră –, iar, pe de altă parte, desfătări trupești, în sensul larg al cuvântului, în orice fel”! 
***
„Vedeți ce luptă se dă în epoca noastră ca să ne distrugem rădăcinile, să ne distrugem istoria? Vedeți strădania depusă în acest sens?... Și totuși, dacă ne tăiem rădăcinile, ce vom păți? Nu vom spori.
Prin urmare, la fel se întâmplă și cu Biserica: pentru a reînvia trebuie să se întoarcă la tezaurul ei, la tradiții, la izvoarele ei; acolo trebuie să se întoarcă Biserica, la Sfinții ei Părinți, și de acolo va lua tot ceea ce e autentic și se dovedește necesar reînnoirii sale”.
 Arhim. Athanasie Mytilineos

Ediția a doua

Singura cale corectă spre vindecarea de ­bolile sufleteÈ™ti trece prin adevărata credinÈ›ă ortodoxă, prin pocăinÈ›ă È™i prin îndreptarea propriei vieÈ›i după dreptarul poruncilor lui Dumnezeu. 
Din voia Domnului, bolile pot fi trimise omului spre punerea la încercare a credinÈ›ei È™i chiar ca prilej de răsplată pentru cei ce se bucură de greutăÈ›ile bolii, îndurându‑le pentru Dumnezeu È™i viaÈ›a veÈ™nică. Astfel, în funcÈ›ie de terenul duhovnicesc pe care apar bolile se defineÈ™te È™i sensul lor. 
Este neapărată nevoie să spunem că bolile psihice sunt doar un caz particular de vătămare a firii omeneÈ™ti. Din vremea strămoÈ™ilor Adam È™i Eva ea a fost vătămată de păcat. Ca atare, omul ce suferă de o boală psihică nu este nici cel mai bun, nici cel mai rău dintre noi. El îÈ™i poartă crucea. Iar noi suntem datori să ne amintim mai des cuvintele Sfântului ­Ignatie Briancianinov, care spunea: „È™i orbului, È™i leprosului, È™i celui cu judecata vătămată, È™i pruncului de È›âÈ›ă, È™i criminalului, È™i păgânului arată‑le cinstirea cuvenită pentru chipul lui Dumnezeu. Ce treabă ai tu cu neputinÈ›ele È™i neajunsurile lor? Ia seama la tine însuÈ›i să n‑ai neajuns în dragoste”. 
Dr. Dmitri Avdeev

O poveste cu un cerb minunat È™i câÈ›iva adolescenÈ›i care Îl descoperă pe Hristos.

Povestea de faÈ›ă nu este dintre cele bazate pe evenimente ­reale sau povestiri adevărate, cu toate acestea, e întru totul adevărată. Ea se repetă zi de zi în realitatea timpurilor È™i a societăÈ›ii noastre. În spatele fiecărui personaj se ascunde o mulÈ›ime de oameni care au trăit sau trăiesc o experienÈ›ă asemănătoare.

Pentru aceasta dăm mărturie noi, monahii, care intrăm zilnic în comuniune nemijlocită cu oamenii, cu dramele lor familiale, cu durerile, deznădejdile È™i grijile lor existenÈ›iale.

Dincolo de drama omenească, în mănăstire, omul trăieÈ™te totodată È™i bucuria dumnezeiască a renaÈ™terii sufletului, iar acest lucru ne uimeÈ™te cu adevărat. Din ruinele unei vieÈ›i deznădăjduite, vedem cum se replămădesc suflete, temple nefăcute de mâna omului înăuntrul cărora Duhul VieÈ›ii mărturiseÈ™te adevărul veÈ™nic: „Eu sunt Învierea È™i ViaÈ›a”. Hristos, ieri È™i astăzi È™i în veÈ™nicie, aprinde în sufletele oamenilor focul credinÈ›ei È™i al dragostei Lui.

Acest foc veÈ™nic al dragostei dumnezeieÈ™ti a lui Hristos este axa principală a scrierii de faÈ›ă. De la început până la sfârÈ™it, povestirea ne arată discreÈ›ia cu care Hristos Se apropie în chip nevăzut de ­inimile oamenilor, delicateÈ›ea cu care pătrunde în aceste suflete È™i, în cele din urmă, transfigurarea pe care o cunoaÈ™te întreaga noastră existenÈ›ă prin focul pe care-l aprinde înlăuntrul nostru.

Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul
Mesopotamú, Cipru

Părintele Feodor Borodin, popular scriitor creştin şi tată a opt copii, binecunoscut cititorilor români prin lucrarea Cum să creÈ™tem un copil fericit, ne dăruieşte È™i de această dată o carte unică în felul ei. Cu o abordare întru totul adaptată realităţilor lumii contemporane, Pildele lui Hristos ne arată cu simplitate şi însufleÈ›ire cum înţelesurile parabolelor Mântuitorului se pot întrupa în viaţa de zi cu zi, într‑un mod care să le aducă adulţilor revelaţii neaşteptate, dezlegându‑le nedumeririle cu privire la felul în care le‑ar putea transmite copiilor adevărurile veşnice ale Evangheliei.

Această carte folositoare pentru toate vârstele vă va ajuta să explicaţi copiilor lucruri de care bunăstarea lor sufletească depinde în mod fundamental, însă vă va ajuta şi pe voi, cei mari, să descoperiţi adevăruri care vă pot schimba viaţa, dar la care nu aţi avut, poate, niciodată răgazul să reflectaţi.

Cartea de fata trateaza un domeniu ce nu va inceta vreodata sa fie de actualitate in lumea noastra care sufera urmarile pacatului originar: omul si boala. Ea straluceste prin toate insusirile care au facut cunoscute in Ortodoxia contemporana seria de scrieri pe aceasta tema al carei autor este Larchet: concizie, limpezime, caracter sistematic, eruditie, caldura sufleteasca, ancorare temeinica in scrierile patristice.