Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

"Privind la volumul de povesti poporale ce mi-ai trimis la tara, imi pare ca ma aflu in fata cu o comoara pe care asi fi pierdut-o de mult si am regasit-o într-o zi de noroc.

Un geniu fermecator iese din cuprinsul lui si vine de ma ia pe aripile sale ca sa ma transporte în timpul copilariei mele si în lumea aceea mult ademenitoare, locuita de zmei, de balauri, de pajuri, de cai nazdravani, de paseri maiestre, de strâmba-lemne, de sfarma-pietre, de feti-frumosi, de fete de împarati cu plete de aur etc, într-un cuvânt, de toate minunile ce-mi povestea manca (doica) în noptile de iarna la gura sobei".


Din cuprins:

"Tinerete fara batranete si viata fara de moarte"
"Aleodor imparat"
"Praslea cel voinic si merele de aur"
"Greuceanu"
"Sarea din bucate"
"Mazarel imparat"
"Zana muntilor"
"Fat-Frumos cu parul de aur"
"Cele douasprezece fete de imparat si palatul fermecat"
"Broasca testoasa cea fermecata"
"Ciobanasul cel istet sau turloaiele blendei"
"Pasarea maiastra"
"Ileana Simziana"
"Insir-te margaritari"
"Fata saracului cea isteata"
"Tapul si sarpele" s.a.

Între marile romane (Liviu Rebreanu), obisnuia să se destindă realizând scrieri epice de dimensiuni mai reduse. După „Ion“ si „Pădurea spânzuratilor“, a publicat (în 1925) „Adam si Eva“, o carte căreia i-a păstrat o afectiune specială.  E un roman al iubirii, văzută ca formă esentială de viată cosmică. Sunt urmărite două suflete, căutându-se prin epoci istorice diferite, în întruchipări succesive. Reconstituirile de civilizatii apuse relevă o putere imaginativă flaubertiană, care face din episoadele naratiunii nuvele relativ autonome, cu numeroase scene crude...  si culoare locală.

„Dicţionarul General al Limbii Române“ – Academia Română

„Legea vietii“ este o nuvelă a scriitorului  american Jack London. A fost publicată pentru prima dată in martie 1901 in Revista McClure, volumul 16. Un an mai tarziu, a fost tipărită intr-o colectie de povesti ale lui Jack London, The Children of Frost, la Editura Macmillan. 

Această scriere acoperă ultimele cinci ore ale bă­tra­nului si muribundului sef inuit Koskoosh.  Tri­bul său trebuie să călătorească in căutarea de imbră­căminte si adăpost, asa că este lăsat să moară din cauza varstei sale si a incapacitătii de a vedea. Chiar si fiul său este nevoit să-l pără­sească, pentru că are o nouă familie, pe care trebuie să o hrănească si  să o protejeze.

Cu toate acestea, bătranul Koskoosh este multumit, deoarece stie legea vietii si dorintele ei. El isi acceptă soarta pasnic si incepe să vizualizeze evenimentele din trecutul său. Ii vin in minte imaginile atat ale marii foamete, cat si ale vremurilor frumoase. Ca persoană ex­pe­rimentată, el contemplă natura si acceptă, in cele din urmă, individualismul acesteia.

Otilia Cazimir, pe numele adevarat Alexandra Gavrilescu (pseudonim ales de Mihail Sadoveanu), s-a nascut la 12 februarie 1894 in Cotu Vames, judetul Neamt. Cursurile primare, cele liceale, dar si cele universitare, la Facultatea de Litere si Filosofie, le face la Iasi. A debutat in 1912 in revista "Viata romaneasca". Poeta, prozatoare si publicista, s-a facut cunoscuta mai ales prin poeziile destinate copiilor, pe care ii iubea foarte mult. "Gingasia copiilor m-a cucerit dintotdeauna. M-a apropiat de ei vazand, scriindu-le poezii vesele cu o nuanta usoara de ironie... Am inceput prin a spune copiilor povesti si, abia mai tarziu, am inceput sa scriu pentru ei", spunea scriitoarea. Critica literara apreciaza: "Versurile sunt dominate de atmosfera patriarhala a asezarilor rustice cunoscute din copilarie". Si: "Este creatoarea poeziei gratioase a universului mic".  A fost distinsa cu mai multe premii, printre care: Premiul Academiei Romane (1927), Premiul Femina-Vie Heureuse (1928), Premiul National pentru Poezie (1937), Premiul Societatii Scriitorilor Romani (1942). In 1929 a devenit membra a Societatii Scriitorilor Romani. A publicat aproape 60 de volume, dintre care amintim: Versuri: Lumini si umbre, 1923; Fluturi de noapte, 1926; Cantec de comoara, 1931. etc.

S-a stins din viata la 8 iunie 1967 si este inmormantata la cimitirul eternitatea din Iasi. Tot la Iasi se afla Casa Memoriala Otilia Cazimir.

Elena Farago s-a nascut pe 29 martie 1878 la Barlad. Ramasa orfana de mama, in 1890, a fost nevoita sa aiba grija de surorile mai mici. Tatal decedeaza, in 1895, iar ea pleaca la Bucuresti, unde locuieste la un frate mai mare. Se angajeaza ca guvernanta la familia lui I.L. Caragiale, ceea ce ii favorizeaza contactul cu literatura clasicilor. Aici il cunoaste pe Francisc Farago, viitorul sot. Debuteaza in 1898 cu un reportaj, iar in 1902 publica prima poezie in ziarul "Romania muncitoare".

In 1906 publica primul sau volum de poezii, "Versuri", la indemnul lui Nicolae Iorga. Se stabileste la Craiova, din 1907. Aici o vor gasi evenimentele sangeroase din acest an. Afiliata fiind la miscarea taraneasca, este arestata si va fi pusa in libertate doar la interventiile lui Nicolae Iorga. In aceasta perioada adopta un baiat, pe Mihnea. In 1913, se naste Cocuta, fiica sa.

Primestee din partea Academiei Romane Premiul "Adamachi" pentru volumele "Soapte din umbra" (1908) si "Traduceri libere" (1908), iar apoi pentru volumele "Soaptele amurgului" si "Din traista lui Mos Craciun", aparute in 1920. In 1921 primeste postul de director al Fundatiei "Alexandru si Aristia Aman", din Craiova. Va conduce timp de 30 de ani aceasta fundatie. A contribuit in mod deosebit la stabilirea regulamentului de organizare si e functionare a bibliotecii, de completare a colectiilor prin achizitii si donatii, la fisarea cartilor. Impreuna cu I.B. Georgescu, C. Georta, C.D. Fortunescu, in 1922 fondeaza, la Craiova, revista literara "Nazuinta", la care au colaborat: Simion Mehedinti, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu s.a. A patronat si revista educativa pentru copii si tineret "Prietenul copiilor" intre anii 1943-1946.

Dupa o lunga suferinta, Elena Farago se stinge din viata, in 1954, la Craiova.