Destinul vesnic al omenirii va fi pecetluit odata cu cea de-a Doua Venire a lui Hristos si cu Judecata de Apoi.  Hotararea care va fi rostita atunci de catre Dreptul Judecator va statornici pentru totdeauna fericirea sau nefericirea fiecaruia dintre noi.

Prin cartea sa, fidela Tradiției ortodoxe si intemeiata pe numeroase marturii scripturistice si ale Sfintilor Parinti, arhimandritul Serafim Alexiev fereste cititorul atat de frica apocaliptica paralizanta, straina duhului crestin, cat si de nepasarea nesanatoasa fata de cele duhovnicesti, oferindu-i reperele necesare pentru a dobandi soarta cea buna in vesnicie.

Ne place sau nu, moartea este o realitate care face parte din viata noastra, a tuturor.  Odata cu constientizarea acestui fapt, se naste negresit intrebarea: Ce urmeaza apoi?  Sigur, ni se ofera tot felul de raspunsuri posibile, ramanandu-ne noua dificila misiune de a discerne intre fals si adevarat, intre pueril sau grav.  In cartea de fata, Arhimandritul Serafim Alexiev ne ofera raspunsul ortodox, intemeiat pe Sfanta Scriptura si pe invatatura Sfintilor Parinti, la aceasta intrebare existentiala.  Printre randuri razbate glasul unui duhovnic contemporan experimentat, bland chiar si cand vorbeste despre chinurile vesnice.  Desi realist in demersul sau, parintele Serafim nu uita sa isi imbrace cuvintele intr-un optimism care izvoraste din chiar inima Ortodoxiei.  Daca Raiul si iadul sunt realitati de netagaduit, nimeni nu e sortit in mod fatal unuia sau celuilalt.  Darul libertatii omului ii permite acestuia sa-si fie propriul stapan si sa-si aleaga calea.  Cheia care deschide portile Imparatiei este pocainta, iar Raiul sau iadul il castigam prin comuniunea cu Dumnezeu sau prin refuzul iubirii Sale.  Cum se impaca dreptatea lui Dumnezeu cu milostivirea Lui, de ce un pacatos primeste o pedeapsa vesnica pentru niste pacate savarsite in timp si alte intrebari paradoxale isi gasesc raspunsul simplu si temeinic in aceasta carte.

De adevarul credintei pe care o marturisim prin viata noastra depinde destinul nostru vesnic.  Astazi, mai mult ca oricand, libertatea de manifestare a propriilor idei si forme de conduita, conjugata cu mijloace tot mai sofisticate de exprimare, fara a respecta nici o norma morala, principiu religios sau etos cultural, ne pune in fata unui asalt informational urias.  Intr-o epoca in care calea ratacirilor se deschide larg inaintea noastra, discernamantul este cea mai pretioasa arma duhovniceasca.  Insufletit de dragoste si grija duhovniceasca, parintele Serafim Alexiev, in duh autentic ortodox, demasca falsitatea unor ademenitoare invataturi ale lumii moderne care neglijeaza, desfiinteaza sau inteleg deformat sensul vietii de dupa moarte.

Larga este calea pierzarii si multe sunt inselarile diavolului, dar crestinul incercat sau prevenit va ocoli usor toate aceste capcane.  Acesta este mai ales si scopul acestei carti: de a-i preveni pe toti cei ce se afla pe cale si cauta repere sigure spre dobandirea mantuirii.

Nu doar viaţa întreagă, ci şi clipele de dinaintea morţii creştinului sunt hotărâtoare pentru destinul său veÈ™nic. Datorită mai ales valorii covâr­È™i­toare a acestor clipe ce preced marea trecere, cartea de faţă prezintă un interes cu totul aparte. Întrucât moartea nu reprezintă un sfârÈ™it absolut al vieÈ›ii, ci doar poarta prin care omul îÈ™i continuă existenÈ›a veÈ™nică, pregătirea pentru ea este esenÈ›ială. De aceea pomenirea morÈ›ii a fost pentru monahii din vechime un exerciţiu ascetic, menit a fi practicat zi de zi. Autorul ne oferă o excelentă sinteză asupra acestei teme: gândul la moarte ne învaţă smerenia, ne aminteÈ™te că nu trăim veÈ™nic pe acest pământ, ne fereÈ™te de păcate È™i ne ajută să ne pregătim pentru clipa morÈ›ii. AjunÈ™i la capătul călătoriei noastre pământeÈ™ti, vom fi supuÈ™i unor încercări deloc uşor de depăşit: necredinÈ›a, deznădejdea, slava deÈ™artă, vedeniile diavoleÈ™ti... Tocmai în momentele de dinaintea morÈ›ii, diavolul găseÈ™te o ultimă ocazie pentru a ne face să pierdem fericita veşnicie. 
Cartea părintelui Serafim Alexiev ne îndeamnă la responsabilitate, arătându-ne cum gândul morţii se poate preface într‑un reazem sigur al mântuirii noastre, printr‑o continuă meditare asupra importanÈ›ei temei tratate.

Taina petrecerii sufletului după plecarea din această lume a fost o preocupare permanentă a omului din toate timpurile. ViaÈ›a de după moarte, cartea arhimandritului Serafim Alexiev, cel mai mare teolog bulgar contemporan, ce s-a bucurat de o bună primire atât din partea cititorilor din ţările ortodoxe, cât şi a celor din Occident, a fost socotită, pe bună dreptate, una dintre cele mai lămuritoare şi mai de folos lucrări pe tema dată; un răspuns limpede pentru creştinul de astăzi, confruntat, într-o lume din ce în ce mai confuză, cu întrebări dintre cele mai felurite în legătură cu viaţa, moartea ori mântuirea sufletului.
Experimentatul duhovnic contemporan, realist în demersul său, atent la poziÈ›ionările È™tiinÈ›ei È™i la interpretările mai mult sau mai puÈ›in eronate în privinÈ›a vieÈ›ii de după moarte, îÈ™i îmbracă cuvintele într-un optimism care izvorăÈ™te din chiar inima Ortodoxiei. Darul libertăÈ›ii omului îi permite acestuia să-È™i fie propriul stăpân È™i să-È™i aleagă calea, Raiul È™i iadul fiind realităÈ›i de netăgăduit, nimeni nefiind sortit în mod inevitabil unuia sau celuilalt. Comuniunea cu Dumnezeu sau refuzul iubirii Sale este hotărâtor în cazul dat. Cum se împacă dreptatea Celui Preaînalt cu milostivirea Lui, de ce pocăinÈ›a deschide larg porÈ›ile ÎmpărăÈ›iei cerurilor, de ce un păcătos primeÈ™te o pedeapsă veÈ™nică pentru niÈ™te păcate săvârÈ™ite în timp È™i alte întrebări paradoxale îÈ™i află răspunsul simplu È™i temeinic în această carte.

Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

reÈ™tinismul, după ce a pierdut teren în faţa ­cuceririlor musulmane, a început să‑și croiască drum în pământurile kha­zare încă din veacul al ­VIII‑lea, concurând acolo cu islamismul şi mai ales cu iudaismul. În Apus, păgânii moravi pri­mesc creÈ™tinismul apusean sub dictatul teoriei celor trei ­limbi aşa-zis sacre – greaca, latina È™i ebraica.
Sfântul Constantin Filosoful, născut la Tesalonic, va fi trimis la popoarele È™i seminÈ›iile din jurul Imperiului Bizantin, lămurind pe mai-marii acestora, în aprige dispute, cum poate Dumnezeu să Se pogoare în pântecele unei Fecioare, întrupându‑Se astfel Fiul, ori de ce înscrisul batjocoritor de pe Crucea Mântuitorului nu poate constitui un temei pentru a accepta în cult numai trei limbi, câtă vreme Cincizecimea  –  Pogorârea Duhului Sfânt – e cea care ne arată limpede calea propovăduirii Adevărului.
Arhimandritul Serafim Alexiev prezintă în cartea de faţă disputele dintre marele filosof creÈ™tin de la Bizanţ – care va primi numele monahal de Chiril cu puÈ›in înainte de trecerea sa la cele veÈ™nice – cu păgânii È™i khazarii iudaizanţi, cu musulmanii È™i cu „trilingviÈ™tii” apuseni.
O carte pe cât de profundă teologic, pe atât de folositoare duhovniceÈ™te.

Taina petrecerii sufletului după plecarea din această lume a fost o preocupare permanentă a omului din toate timpurile. ViaÈ›a de după moarte, cartea arhimandritului Serafim Alexiev, cel mai mare teolog bulgar contemporan, ce s-a bucurat de o bună primire atât din partea cititorilor din ţările ortodoxe, cât şi a celor din Occident, a fost socotită, pe bună dreptate, una dintre cele mai lămuritoare şi mai de folos lucrări pe tema dată; un răspuns limpede pentru creştinul de astăzi, confruntat, într-o lume din ce în ce mai confuză, cu întrebări dintre cele mai felurite în legătură cu viaţa, moartea ori mântuirea sufletului.
Experimentatul duhovnic contemporan, realist în demersul său, atent la poziÈ›ionările È™tiinÈ›ei È™i la interpretările mai mult sau mai puÈ›in eronate în privinÈ›a vieÈ›ii de după moarte, îÈ™i îmbracă cuvintele într-un optimism care izvorăÈ™te din chiar inima Ortodoxiei. Darul libertăÈ›ii omului îi permite acestuia să-È™i fie propriul stăpân È™i să-È™i aleagă calea, Raiul È™i iadul fiind realităÈ›i de netăgăduit, nimeni nefiind sortit în mod inevitabil unuia sau celuilalt. Comuniunea cu Dumnezeu sau refuzul iubirii Sale este hotărâtor în cazul dat. Cum se împacă dreptatea Celui Preaînalt cu milostivirea Lui, de ce pocăinÈ›a deschide larg porÈ›ile ÎmpărăÈ›iei cerurilor, de ce un păcătos primeÈ™te o pedeapsă veÈ™nică pentru niÈ™te păcate săvârÈ™ite în timp È™i alte întrebări paradoxale îÈ™i află răspunsul simplu È™i temeinic în această carte.