Poveştile celor 12 prinţese şi împărătese sunt:

• - Prinţesa Apolinaria
• - Împărăteasa Teodora a II-a
• - Prinţesa Drosida
• - Alexandra, Împărăteasa
• - Împărăteasa Elena
• - Cneaghina Fevronia
• - Împărăteasa Ana
• -  Împărăteasa Irina
• - Prinţesa Casdoas
• - Nana, Împărăteasa Georgiei
• - Teodora, Împărăteasa lui Iustinian
• - Împărăteasa Teofana

(include CD audio)

Sofia, fetiţa care ştie să pună lumina pe pânză de tablouri, a moştenit acest talent de la bunicul ei, iconarul. Într-un peisaj aproape sălbatic, neschimbat de secole, pe culmea Doloşmanului, la graniţa dintre Dunăre şi mare, copila află multe taine, nu doar despre tinereţea şi viaţa bunicului ei, ci şi despre ce înseamnă pictarea de icoane şi despre de negrăit frumoasa, tainica şi minunata relaţie a omului cu Dumnezeu şi cu sfinţii.

Aceasta carte am cunoscut-o in anul 1944.  Aveam, pe atunci, cincisprezece ani.  Ea mi-a fost de mare folos, mai cu seama prin tema ei.  Din ea am aflat ca un crestin trebuie sa fie mereu multumit, pentru ca Dumnezeu asa il vrea pe om, sa fie multumit.  Citind aceasta carte, am luat aminte la tema ei, am luat aminte la faptul de a fi multumit si, cu toate ca nu mi-am urmarit multumirea in mod artificial, am avut in vedere totdeauna sa ma multumesc cu ce mi-a randuit Dumnezeu.  Cartea mi-a placut mult atunci cand am citit-o pentru prima data si mi-a parut rau ca n-am regasit-o de-a lungul anilor ce au trecut, desi mereu m-am interesat de ea si am recomandat-o celor cu care am venit in legatura.

Arhimandritul Teofil Paraian

Interviurile au fost realizate de către maicile de la mănăstirea Paltin, care i-au arătat o deosebită preÈ›uire fericitei Doamne Aspazia, îngrijind-o cu multă dragoste È™i evlavie pe patul de suferinÈ›ă, până la sfârÈ™itul creÈ™tinesc al acesteia. 
Interviurile conÈ›in sfaturi È™i poveÈ›e înÈ›elepte, pornite dintr-o inimă mare ce a biruit o experienÈ›ă de viaÈ›ă înfricoÈ™ătoare pentru unii, dar măreaÈ›ă È™i provocatoare spre noi urcuÈ™uri duhovniceÈ™ti, pentru cei ce L-au iubit pe Hristos cu preÈ›ul vieÈ›ii lor în temutele temniÈ›e ale regimului comunist.

Titlul cartii de fata nu se refera la o tema liturgica, nu are, asadar, scopul de a supune analizei vreo slujba a Bisericii.  Se intrebuinteaza in aceasta carte sintagma, Vremea lucrarii, din doua motive cu totul diferite de cele pentru care ea se foloseste in sfera slujirii bisericesti.

Remarcam in primul rand faptul ca in zilele noastre se dezbat adesea subiecte ce tin de domeniul teologiei.  Pe piata circula nenumarate scrieri teologice ziditoare de suflet, pe care multi se multumesc doar sa le achizitioneze, prea putini lucrand, insa, si cu fapta cele citite.  Se aud multe cuvinte teologhicesti, dar se vad putine fapte.  Cele ce sunt in carte ne vor ajuta sa constientizam mai deplin trebuinta de a trai personal adevarul Bisericii.  Teologia sa nu este o ideologie pe care trebuie sa o invatam spre a ne folosi de ea la nevoie, ci este, mai cu seama, viata pe care suntem chemati sa o traim noi insine.

In al doilea rand, este nevoie sa se faca mai bine cunoscuta in zilele noastre Traditia niptica a Bisericii.  Traim intr-o epoca in care ne-au potopit fel de fel de curente si ideologii din spatiul Occidentului sau al Orientului.  Biserica Ortodoxa detine, insa, o Traditie niptica sanatoasa, ce poate infrunta antropocentrismul devenit chiar, in multe privinte, demonism.  De aceea, exprimarea si trairea Traditiei sunt astazi de neaparata trebuinta.  Cu alte cuvinte, lucrarea de capetenie a Bisericii Ortodoxe este de a aduce la lumina Traditia sa niptica, pe care multi dintre credinciosi o traiesc si astazi.

Tinta noastra trebuie sa fie: cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui (v. Mt. 6, 33), adica implinirea poruncilor lui Dumnezeu, Care ne curateste de patimi si ne daruieste odihna si nadejdea mantuirii din negraita iubire de oameni dum­ne­zeiasca, nu din faptele noastre, deoarece chiar daca am savarsi toate cele poruncite noua, trebuie sa ne socotim slugi netrebnice (v. Lc. 17, 10). Si atata timp cat ne aflam inca in patimi, trebuie neaparat sa ne oste­nim pentru a smulge din inima noastra neghinele.

Nu trebuie sa nazuim insa spre a ajunge in scurta vreme la nepatimire si la odihna: pentru aceasta este nevoie de vreme, de oste­neala si de ajutorul lui Dumnezeu. Tot ce se dobandeste in scurta vreme piere degraba.

Nu te trandavi si nu te tulbura, ci incre­din­teaza-te voii lui Dumnezeu.

Sfantul Macarie de la Optina

Cartea de fata reprezinta editia a doua a antologiei Sfaturi pentru mireni, aparuta pentru prima data in 2011.

Istoria Bisericii consemneaza putine femei sfinte ce ne‑au lasat spre zidire scrieri duhovniceÈ™ti.  Din randul lor face parte si stareta Taisia, ucenica Sfantului Ioan din Kronstadt, care a sadit in sufletele contemporanilor educatia crestina si ravna pentru viata in Hristos.

Cei care vor citi scrisorile maicii Taisia des­pre viata duhovniceasca fara a limita in mod superficial principiile acestei vieti doar la taramul traiului monahal vor des­coperi ca acestea pot hrani si su­fle­tele im­­po­varate ale socie­tatii noastre ur­ba­nizate, calauzindu‑le cu multa sensibilitate si pricepere pedagogica de sub jugul strivitor si povara nimicitoare ale lumii sub jugul cel bun si povara cea usoara ale lui Hristos.

In zilele noastre, la fel ca acum o suta de ani, cuvintele ei raman rauri de apa vie, fiindca adevarul lui Dumnezeu nu se invecheste si nu se schimba, ci este pururea acelasi, datator de viata si innoitor.

Într-o seară de aprigă furtună, ivindu-se din codrul adânc, luminat de fulgere şi locuit de umbre, la uşa colibei pădurarului bate un călător... Cine este acesta? E, oare, trimis de Dumnezeu – cum susţine pădurarul – sau, dimpotrivă, de Aghiuţă – după cum se teme soţia lui? Haideţi să aflăm, împreună, copii...