Lucrarea de fata este o culegere de cantari bizantine ale unor renumiti cantareti greci si romani, mai putin cunoscute fratilor nostri romani.

De asemenea au fost incluse si lucrari ale cantaretilor contemporani, pastratori fideli ai vechii traditii muzicale athonite.  La alcatuirea cartii noastre ne-am folosit, in cea mai mare parte, de lucrarea Prea Cuviosului Parinte Ieromonah Ierotei Filoteitul, caruia ii multumim calduros si pentru indemnul la alcatuirea cartii noastre si pentru bunavointa de a folosi lucrarea Sfintiei Sale ca model.

Aceasta editie a Cantarilor Sfintei Liturghii apare sub numele Dumnezeiasca Liturghie.  Continutul lucrarii a fost imbunatatit si imbogatit cu heruvice, raspunsuri, axioane si chinonice.

Notatie psaltica.

Notatie psaltica.

Notatie psaltica.

Anastasimatarul este o Antologie de cantari ale Marii Sarbatori a Invierii Domnului, ce cuprinde imnurile de la Vecernie si Utrenie, pe cele opt glasuri.

Anastasimatarul de fata cuprinde: Anastasimatarul stihiraric - cu cantari usor melismatice, intr-un tempo/miscare mai lenta; Anastasimatarul irmologic - cu cantari intr-un stil simplu, concis, silabic, ce folosesc un tempo/miscare vioaie, mai repede; Svetilnele Invierii, imnuri ce se canta la sfarsitul Utreniei, intre Canoane si Laude, impreuna cu Voscresnele, ce se canta la Utrenia Duminicilor, intre Laude si Doxologie.

Compozitorii cuprinsi in acest Anastasimatar sunt in exclusivitate romani, de la Macarie Ieromonahul si Dimitrie Suceveanu (sec. XIX-XX), si Protosinghelul de la Manastirea Neamt - Victor Ojog (sec. XX), Schimonahul aghiorit Nectarie Vlahul - Prodromitul si Ierodiaconul Ioan Butnaru, codicograful acestei Antologii, cantarile fiind alcatuite dupa modelul traditional elin.

Notatie psaltica.

Notatie psaltica.

Adunand la un loc Stihirile Vecerniilor, ale Stihoavnelor si ale Laudelor celor mai importante sarbatori de peste an, pe care le ordoneaza dupa calendarul bisericesc, Stihirarul devine o carte de mare utilitate atat pentru strana manastireasca, cat si pentru cea a catedrelor mitropolitane si episcopale, precum si pentru bisericile de mir care aspira la reintroducerea traditiilor celei mai autentice cantari liturgice. Cum era si firesc, cartea cuprinde si Stihirile unor Sfinti mai importanti pentru spiritualitatea romaneasca, cum ar fi  Sfantul Apostol Andrei, dar si pentru comunitatile monahale ortodoxe din toata lumea, ca Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul Sava cel Sfintit, Sfantul Teodosie Chinoviarhul, Sfantul Mucenic Ipatie, Sfantul Athanasie Athonitul si ceilalti Cuviosi Parinti Athoniti.

Notatie psaltica.

Să nu socoÈ›i că îÈ›i e de ajuns numai citirea Evangheliei, fără citirea SfinÈ›ilor PărinÈ›i! Acesta este un gând trufaÈ™, primejdios. Mai bine să te aducă în Evanghelie SfinÈ›ii PărinÈ›i ca pe un fiu iubit, care a fost pregătit pentru aceasta prin scrierile lor. (Sfântul Ignatie Brianceaninov)

Everghetinosul este o mare binefacere, pentru că putem cunoaÈ™te pe deplin duhul SfinÈ›ilor PărinÈ›i împotriva tuturor patimilor, pe rând: sufletul cunoaÈ™te cum au lucrat aceia È™i se foloseÈ™te. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

PărinÈ›ii din pustia Patericului vin la noi, îndemnându-ne să primim mărturia lor în inimile noastre È™i în viaÈ›a noastră. DeÈ™i au trăit cu mult timp înaintea noastră, poveÈ›ele lor sunt foarte actuale. Dacă va fi citit cu luare aminte, marele Everghetinos va fi una dintre cărÈ›ile cele mai importante pentru viaÈ›a fiecărui monah È™i mirean. (Editorii)

Sa nu socotiti ca iti e de ajuns numai citirea Evangheliei, fara citirea Sfintilor Parinti! Acesta este un gand trufas, primejdios. Mai bine sa te aduca la Evanghelie Sfintii Parinti ca pe un fiu iubit, care a fost pregatit pentru aceasta prin scrierile lor. (Sfantul Ignatie Briancianinov)

Everghetinosul este o mare binefacere, pentru ca putem cunoaste pe deplin duhul Sfintilor Parinti impotriva tuturor patimilor, pe rand; sufletul cunoaste cum au lucrat aceia si se foloseste. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Parintii din pustia Patericului vin la noi, indemnandu-ne sa primim marturia lor in inimile noastre si in viata noastra. Desi au trait cu mult timp inaintea noastra, povetele lor sunt foarte actuale. Daca va fi citit cu luare aminte, marele Everghetinos va fi una dintre cartile cele mai importante din viata fiecarui monah si a fiecarui mirean.

Instiintare: Sfantul Sinod s-a intrunit sub conducerea Preafericirii Sale in sedinta ordinara, astazi, miercuri, 27 noiembrie, pentru a lua in discutie temele aflate pe ordinea de zi. Astfel, Sfantul Sinod a hotarat: In urma recomandarii Comisiei Canonice, au fost inscrisi in Sinaxarul Bisericii Ortodoxe Ieromonahul Porfirie Kavsocalivitul si monahul Meletie din Ypseni, Rodos.
In luna decembrie, ziua a doua, facem pomenirea Sfantului Parintelui nostru Porfirie Cavsocalivitul, duhovnic ales, inzestrat cu harul stravederii si al tamaduirii, care s-a nevoit in Evvia si in Athos, a vietuit in Atena si in Milesi, iar la Cavsocalivia s-a savarsit in anul 1991.

Mai-marilor Voievozi ai oÈ™tilor cereÈ™ti, rugămu-vă pe voi, noi, nevrednicii, ca prin rugăciunile voastre să ne acoperiÈ›i pe noi, cu acoperământul aripilor slavei voastre celei netrupeÈ™ti, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu deadinsul È™i strigăm: IzbăviÈ›i-ne din nevoi, ca niÈ™te mai-mari peste oÈ™tile puterilor de sus.

Troparul Sfinților Arhangheli Mihai și Gavriil

Comornic este o culegere de acatiste şi canoane de rugăciune. Numele de comornic a fost dat de Sandu Tudor - cel care avea să devină ieroschimonahul Daniil, unul dintre sfinţii închisorilor - primului său volum de versuri. Termenul este folosit aici nu în sensul arhaic, de celar la strană, ci în sens figurat, de adunare de comori duhovniceşti. Pentru că rugăciunile comori sunt pentru cei ce le rostesc cu evlavie şi le simt folosul. 
 
Comornic reuneşte rugăciuni - fie acatiste, fie canoane - care au fost citite şi recitite de monahi sau de mireni. Întrucât în prima ediţie în limba română cele mai multe texte au apărut în volume care conţineau şi vieţi de sfinţi sau învăţături duhovniceşti, am considerat că este potrivită adunarea lor la un loc.

Cei dintâi oameni au fost alungați din rai prin înșelăciunea și ispitirea diavolului, biruiți fiind de mândrie: "Veți fi a Dumnezeu!" (Facerea 3, 5). Satana însuși fusese aruncat din cer tot din pricina mândriei. Amăgit de slava deșartă și înălțarea de sine, omul a căzut astfel tot mai mult, fiind nevoie ca Însuși Fiul lui Dumnezeu să Se pogoare, din iubire, pe pământ spre a-l răscumpăra.

"Dumnezeu celor mândri" - după cum ne învață Scriptura - "le stă împotrivă" (Iacov 4, 6). Oamenii acestui veac nu doar că nu recunosc mândria ca păcat, ci o socotesc chiar virtute, batjocorind nu înălțarea cea satanică, ci smerenia.
Cartea de față descoperă cititorului zilelor noastre o cale practică de dobândire a evlaviei și a harului dumnezeiesc, prin îndepărtarea de mândrie și prin apropierea - pe care o aduce tocmai smerenia - de Cel ce S-a pogorât din cer pentru a noastră mântuire...