Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

reÈ™tinismul, după ce a pierdut teren în faţa ­cuceririlor musulmane, a început să‑și croiască drum în pământurile kha­zare încă din veacul al ­VIII‑lea, concurând acolo cu islamismul şi mai ales cu iudaismul. În Apus, păgânii moravi pri­mesc creÈ™tinismul apusean sub dictatul teoriei celor trei ­limbi aşa-zis sacre – greaca, latina È™i ebraica.
Sfântul Constantin Filosoful, născut la Tesalonic, va fi trimis la popoarele È™i seminÈ›iile din jurul Imperiului Bizantin, lămurind pe mai-marii acestora, în aprige dispute, cum poate Dumnezeu să Se pogoare în pântecele unei Fecioare, întrupându‑Se astfel Fiul, ori de ce înscrisul batjocoritor de pe Crucea Mântuitorului nu poate constitui un temei pentru a accepta în cult numai trei limbi, câtă vreme Cincizecimea  –  Pogorârea Duhului Sfânt – e cea care ne arată limpede calea propovăduirii Adevărului.
Arhimandritul Serafim Alexiev prezintă în cartea de faţă disputele dintre marele filosof creÈ™tin de la Bizanţ – care va primi numele monahal de Chiril cu puÈ›in înainte de trecerea sa la cele veÈ™nice – cu păgânii È™i khazarii iudaizanţi, cu musulmanii È™i cu „trilingviÈ™tii” apuseni.
O carte pe cât de profundă teologic, pe atât de folositoare duhovniceÈ™te.

Dintre sfintii romani canonizati dupa 1990, cel mai popular este Sfantul Cuvios Ioan de la Neamt - Hozevitul.  El s-a nascut in 1913 in satul Crainiceni , zona Dorohoi, primind din botez numele de Ilie.  La varsta de 20 de ani, tanarul Ilie a intrat ca frate la Manastirea Neamt, fiind primit de episcopul Nicodim, viitor Patriarh al Romaniei.  A fost calugarit la 8 aprilie 1936, primind numele de Ioan, dar dupa putin timp merge in Tara Sfanta, la Manastirea Sfantul Sava, unde vietuieste opt ani pana in 1944 cand se muta la Schitul romanesc Sfantul Ioan Botezatorul de la Iordan.  In 1947 este hirotonit ieromonah pentru acest Schit din Valea Iordanului unde ramane pana in anul 1952, cand se muta in Manastirea Sfantul Gheorghe - Hozeva.  A trecut la Domnul in ajunul sarbatorii Schimbarii la Fata a Domnului Iisus Hristos, adica in ziua de 5 august 1960, prevestindu-si ziua mortii cu mult timp inainte.

Sfântul Cuvios Iosif de la Văratic a fugit de toată slava deÈ™artă a lumii È™i a fost slăvit de Dumnezeu. S-a ferit de mândrie È™i a ajuns să fie mărit de Dumnezeu È™i cinstit de oameni. A È™ezut în pustie È™i s-a întărit în lucrurile cele mari pentru suflet: cu privegherea continuă, cu citirea È™i metaniile dese È™i aÈ™a a înaintat pe cele trei trepte - treapta începătorilor, treapta cea de mijloc È™i apoi treapta celor desăvârÈ™iÈ›i, căci tainele lui Dumnezeu se descoperă numai acelor smeriÈ›i cu inima È™i care îÈ™i închină viaÈ›a în chip liber întru totul liniÈ™tirii.

Sfântul Cuvios Iosif de la Văratic L-a urmat pe Iisus Domnul biruind pe vrăjmaÈ™ul, având ochii È™i inima la cer. Astfel s-a întărit în CredinÈ›ă, în Nădejde È™i în Dragoste faÈ›ă de Dumnezeu.

Părintele Constantin Catană de la Mănăstirea Văratic

Scrierile Sfantului Marcu Pustnicul au circulat in manastirile romanesti inca din veacul al XVIII-lea.  Ele se gasesc raspandite printr-o serie de manuscrise aflate in diferitele biblioteci manastiresti si in fondul de manuscrise al bibliotecii Academiei Romane.  Nu exista informatii exacte despre anul talmacirii si autorii tuturor acestor traduceri ramase in manuscris sau despre copistii care le-au raspandit.

Cuviosul Părintele nostru Nichifor Leprosul a trăit ca monah în leprozeria din insula Chios (Grecia) în secolul al XX-lea. A fost ucenic al Sfântului Antim din Chios. Prăznuirea sa se face pe 4 ianuarie. Nicolae Tzanakakis s-a născut în anul 1890, din părinţi ţărani evlavioşi, în satul Serikari, în regiunea Chania din insula Creta. Părinţii lui au murit pe când era încă copil, lăsându-l orfan, în grija bunicului său. La vârsta de treisprezece ani s-a mutat în Chania şi a început să lucreze ca ucenic la un bărbier. La vârsta de 24 de ani, în anul 1914, Nicolae a ajuns la azilul-spital pentru leproşi administrat de ieromonahul Antim Vagianos, cunoscut mai târziu ca Sfântul Antim din Chios. În capela Sfântul Lazăr a azilului pentru leproşi, unde se găsea o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului Ascultătoarea (Panaghia Ypakoe), Nicolae a aflat o atmosferă spirituală care l-a făcut să îşi deschidă inima spre credinţă şi l-au făcut să râvnească la o viaţă de rugăciune. După doi ani, ieromonahul Antim a hotărât că tânărul era gata să primească schima monahală şi l-a tuns în monahism, dându-i numele de Nichifor.

Sfântul Ioan Maximovici, acest om micuÈ›, adus de spate, cu părul încâlcit È™i hainele modeste, cu un defect de vorbire È™i o voce molcomă, odată ajuns arhiereu, a început a umbla adeseori desculÈ›, chiar dacă unii au început să spună despre el că e smintit la minte. Grija de căpătâi a Sfântului Ioan era îndreptată către inima sa adâncă, de aceea a ajuns să-L odihnească pe Hristos cu o asemenea plinătate, încât sălăÈ™luirea Duhului Sfânt întru el s-a preschimbat într-o îmbrăÈ›iÈ™are desăvârÈ™ită, dăruită întregii firi omeneÈ™ti.
Din această pricină, cei care iubeau Adevărul È™i cunoÈ™teau puterea rugăciunilor È™i blândeÈ›ii dumnezeieÈ™ti ale Sfântului Ioan, nu se lăsau amăgiÈ›i de aparenÈ›a exterioară, ci, apropiindu-se cu sfială È™i smerenie, descopereau că, sub firava sa înfăÈ›iÈ™are, se ascundea un colos de rugăciune È™i dragoste, un suflet nespus de mărinimos care purta întru el suspinul Duhului Sfânt pentru întreaga zidire. 
ViaÈ›a sa, tăinuită cu Hristos în Dumnezeu, s-a făcut un izvor neîncetat de daruri ce se revarsă îmbelÈ™ugat către toÈ›i cei care îÈ™i deschid braÈ›ele inimii spre a se încredinÈ›a Domnului. De aceea faptele È™i minunile Sfântului Ioan cresc asemenea unor perle în inimile credincioÈ™ilor, dăruindu-le puterea de a nu fi biruiÈ›i de valurile cele amare È™i pline de nebunie ale acestei lumi nestatornice.
GingăÈ™ia, bunătatea È™i blândeÈ›ea, alături de stăruinÈ›ă, răbdare È™i suspin, au făcut din Sfântul Ioan Maximovici unul dintre cei mai mari făcători de minuni ai zilelor noastre. ToÈ›i cei care îi cer, cu credinÈ›ă, grabnicul ajutor, află în acest minunat ierarh, nu numai un binefăcător È™i tămăduitor, ci È™i un prieten È™i sfătuitor tainic, care, cu o nespusă delicateÈ›e, vine în vieÈ›ile
noastre È™i ne scoate la limanul veÈ™niciei, purtând grijă de noi în întregime – suflet È™i trup. Mărturie stau nenumăratele È™i uimitoarele minuni pe care le-a săvârÈ™it încă din timpul vieÈ›ii È™i după adormirea sa, È™i care nu încetează a se înfăptui cu putere până acum.

Credinta, stiinta, curatie, jertfelnicie si cea mai mare inaltare catre Dumnezeu si daruire catre oameni a avut si Cuviosul Dionisie Smeritul si Areopagitul. A dovedit-o in cele cateva decenii petrecute in slujba Bisericii din Tomis, din Constantinopol, din Roma si din Sicilia. Si-a aratat si si-a cultivat insusirile sale exceptionale in intreg veacul al VI-lea european. De numele sau se leaga indeosebi realizarea Erei crestine si alte opere, despre care se vorbeste in cuprinsul acestul volum. Dintre acestea, se vede astazi tot mai mult, trebuie sa-i atribuim tratatele pseudoareopagitice.

Mladita a Zakyinthosului si episcop al Eghinei, aparator al Manastirii Strofades, Sfantul Dionisie cel dreptslavitor, acum toti credinciosii sa-l cinstim si sa strigam catre el: prin rugaciunile tale fierbinti mantuiste-ne pe noi, cei care praznuim pomenirea ta si strigam: slava Celui ce te-a preamarit pe tine, slava Celui ce te-a incununat pe tine, slava Celui ce te-a dat noua mijlocitor neobosit.

Deoarece in zilele noastre cu foarte mare greutate poti gasi intre pamanteni pe cineva care sa-ti fie sprijin in cautarea Adevarului, Dumnezeu se face intampinare omului prin Sfintii Sai.  De cele mai multe ori, acesti Sfinti lucreaza in desavarsita tacere, faptele lor minunate fiind cuvinte indestulatoare ale dragostei dumnezeiesti.  Unul dintre Sfintii pe care Domnul Hristos i-a randuit sa ne slujeasca pe noi, cei de la sfarsitul veacurilor, este Sfantul Efrem cel Nou.  Cu sfintele moaste tainuite in pamant vreme de mai bine de cinci veacuri si primind chemarea Preasfintei Treimi, Sfantul Efrem a dorit sa fie descoperit lumii pamantene, unind rugaciunile sale pentru noi cu suspinul Duhului Sfant pentru intreaga faptura.  Dragostea sa desavarsita cuprinde si tamaduieste nenumarati oameni, innoindu-i sufleteste prin credinta si, adeseori, daruindu-le si sanatatea trupului.  El nu s-a facut cunoscut prin canale mediatice, ci prin smeritele marturii ale celor ajutati de el, ale caror cuvinte au impanzit lumea, asemenea unor seminte roditoare de lumina.  Cel care isi indreapta privirea mintii catre Sfantul Efrem va intalni in chip tainic si nevazut surasul sau dumnezeiesc, straluminat dintru slava Invierii Domnului Hristos.  Acest zambet biruitor a umplut si umple de bucurie, nadejde si credinta sufletele a mii si mii de oameni, caci inima Sfantului Efrem s-a facut atat de incapatoare, incat poate imbratisa cu dragoste desavarsita intreaga fire omeneasca, daruind tuturor hrana cea facatoare de viata a harului dumnezeiesc.