Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

"Dacă oamenii ar cunoaÈ™te puterea cuvântului lui Hristos: "ÎnvăÈ›aÈ›i de la Mine că sunt blând È™i smerit cu inima È™i veÈ›i avea odihnă sufletelor voastre", atunci lumea întreagă ar lăsa toate celelalte È™tiinÈ›e È™i învăÈ›ături È™i ar învăÈ›a numai această È™tiinÈ›ă cerească...
Noi nu avem smerenie È™i de aceea ne chinuim pe noi înÈ™ine È™i pe cei ce trăiesc împreună cu noi."

Părintele Dumitru Stăniloae este cu siguranţă cel mai mare teolog ortodox al sfârşitului secolului XX. Vastă şi profundă, opera sa exprimă în acelaşi timp sensibilitatea mistică şi rigoarea dogmatică a Ortodoxiei patristice, cât şi geniul specific al Ortodoxiei româneşti.

Apărute acum pentru prima dată în româneşte, textele reunite în acest volum reprezintă câteva conferinţe ţinute de părintele profesor Dumitru Stăniloae în Occident în anii ’70. Ele transcriu în termeni simpli, accesibili cititorului modern nespecializat, reflecţia sa personală asupra specificului spiritualităţii ortodoxe. Experienţa duhovnicească a Bisericii întrupată în sfinţenie şi rugăciune apare aici ca manifestare plină de fineţe a „delicateţii” şi gingăşiei umanului transfigurat în a cărei „transparenţă” licăreşte taina supremă a Iubirii Sfintei Treimi. Deschizând umanul spre orizontul Infinitului divin, mistica ortodoxă întemeiază astfel autenticitatea tuturor expresiilor şi dimensiunilor existenţei omului, dovedindu şi relevanţa nedepăşită.

„Traducerea şi editarea acestor texte ale părintelui Stăniloae reprezintă o mare binecuvântare pe care o va înţelege fiecare cititor. Părintele Stăniloae reprezintă un dar preţios al lui Dumnezeu făcut Bisericii noastre şi umanităţii: «Să mulţumim Domnului!»”

Arhim. Gheorghios Grigoriatul

Rugaciunea lui Iisus este neaparat necesara pentru intrarea in Imparatia Cerurilor.  Multora nu le este de folos sa aiba rugaciunea launtrica.  "De aceea Dumnezeu da rugaciunea celui ce se roaga, dar care nu a ajuns la rugaciunea launtrica, o da fie inainte de moarte, fie chiar dupa moarte, caci si dupa moarte Rugaciunea lui Iisus isi are rostul ei".

Cuviosul Varsanufie

Lupta între bine şi rău este pe viaţă şi pe moarte! Chiar dacă duhurile necurate nu sunt văzute, ele îşi fac lucrările cu prisosinţă. Sfântul Apostol Petru ne face atenţi în prima sa epistolă sobornicească, în capitolul cinci, versetul opt: Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, iar Sfântul Apostul Pavel, gândindu-se la aceeaşi realitate, că între bine şi rău este o luptă pe viaţă şi pe moarte, că duhurile necurate încearcă să îi facă pe creştini să se prăbuşească, ne spune în Epistola către Efeseni, în capitolul şase, că noi trebuie să ne antrenăm la luptă.

Lucrarea de față se adresează, prin caracterul ei compact, omului contemporan, a cărui viață este profund marcată de grabă. Înțelegând acest aspect, autorul a sintetizat sensurile duhovnicești ale rugăciunii <> și le-a așternut în scris pentru a veni în sprijinul omului grăbit și a-i oferi prilejul de a înțelege, chiar și în grabă, conținutul rugăciunii pe care o rostește.

Pr. Constantin-Ciprian Blaga

Aceasta carte este o lucrare de aprofundare a sensurilor si reverberatiilor duhovnicesti deosebite ale Rugaciunii Domnesti, cea mai cunoscuta si mai rostita in intreaga Crestinatate, dimpreuna cu cele ale Fericirilor, cai spre desavarsire, pornind de la diferite aspiratii sau nevoi concrete ale fiintei umane, asa cum le-a rostit Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Aceasta exegeza profunda, interesanta si utile, sustine cu multa osardie drumul spre trairea si propovaduirea Sfintei noastre Ortodoxii, lumii contemporane.

„Joseph Lucas ne oferă un studiu extrem de binevenit şi lămuritor al conceptului dikaiosynÄ“ în scrierile Părinţilor deşertului. Studiul său oferă o abordare foarte competentă a diferitelor semnificaţii ale lui dikaiosynÄ“ în aceste scrieri, ca de altfel şi a rolului acestui concept în viaţa duhovnicească a Părinţilor deşertului.”

Pr. dr. John D. Jones, Catedra de Filosofie, Universitatea Marquette

„În Rugăciunea Vameşului, Joseph Lucas cercetează întrebuinţarea şi semnificaţia lui dikaiosynÄ“ în Pateric. În gândirea semitică, căutarea adevărului se realizează prin «înfăptuirea adevărului» (verbul din greacă πράττειν este mai important decât «a fi»). Aceşti părinţi au interpretat Scriptura prin lentila vieţii ascetice, dezvoltând o concepţie despre «îndreptare» exemplificată în Pilda vameşului şi a fariseului: pentru a fi îndreptat de Dumnezeu, trebuie să te învinuieşti singur. Mortificarea iubirii de sine şi a egocentrismului – aceste izvoare ale morţii biologice – duce la o naştere din nou la viaţa Împărăţiei, prin botez şi pocăinţă.”

Preasfinţitul Maxim Vasiljevic, Episcop al Bisericii Sârbe din America

Prea adeseori rugăciunea nu are atâta importanţă în vieţile noastre încât orice altceva să dispară pentru a-i face loc. Rugăciunea e adăugată multor altor lucruri; dorim ca Dumnezeu să fie prezent, nu fiindcă nu există viaţă fără El, nu fiindcă este valoarea supremă, ci fiindcă ar fi aşa de bine ca, pe lângă toate binefacerile lui Dumnezeu, să beneficiem, de asemenea, şi de prezenţa Sa. El este ceva adăugat nevoilor noastre şi când Îl căutăm în acest fel, nu-L vom întâlni.... Toţi ştim cum e să iubeşti pe cineva cu toată inima; cunoaştem plăcerea nu doar a întâlnirii, ci şi a gândirii la cel iubit, mângâierea pe care acest gând ne-o oferă. În acest fel trebuie să încercăm să-L iubim pe Dumnezeu, iar de fiecare dată când e pomenit numele Său, ar trebui să ni se umple inima şi sufletul de o căldură infinită.

                                                                         Mitropolitul Antonie de Suroj

Personalitatea arhimandritului Sofronie (1896–1993) poate fi cel mai exact caracterizată prin câteva cuvinte: ucenicul şi legatarul testamentar al Cuviosului Siluan Athonitul. Ajuns la Athos după o perioadă de căutări estetice, ca artist avangardist, şi religioase, concretizate în experienţe de tip yoga şi budist, şi studii teologice abandonate, descoperă la Sfântul Munte, sub îndrumarea de excepţie a „stareţului” Siluan, adevărata viaţă mistică de asceză şi rugăciune după care aspira de mult.

Acest volum este o sinteză a învăţăturii şi practicii rugăciunii aşa cum s-au cristalizat acestea în tradiţia duhovnicească a Bisericii Ortodoxe şi aşa cum arhimandritul Sofronie le-a trăit şi practicat în întreaga sa viaţă. Scris pentru omul frământat al secolului XX, acest veritabil catehism duhovnicesc evidenţiază în primul rând unitatea indisolubilă a experienţei ecleziale ortodoxe, în acelaşi timp biblică şi mistică, dogmatică şi liturgic-sacramentală. În această perspectivă, rugăciunea încetează de a mai fi o simplă tehnică de meditaţie subiectivă, intelectuală, şi devine ontologie în act, artă supremă cu forţă restauratoare, de refacere a frumuseţii şi integrităţii originare a omului şi a întregii fiinţe în comuniunea cu Dumnezeul Personal al Revelaţiei Bisericii.

Din experienţa mea personală aş da următorul sfat: când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar, dacă ai ajuns în vârful muntelui, să nu ameţeşti. Să ştiţi că această a doua primejdie este mai mare decât prima: să ameţeşti când ajungi sus. Pentru că în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune, ca izvor de putere, însă când ai ajuns în vârful muntelui uiţi de ea. Aceasta nu înseamnă că trebuie să solicităm veşnic de la Dumnezeu fundul de prăpastie, dar, fatalmente, într-o groapă adâncă sau mai puţin adâncă aproape fiecare dintre noi cădem o dată sau de două ori în decursul unei vieţi. Este important să avem această armă, care este rugăciunea nesofisticată, fără pretenţii, care, însă, te sfinţeşte prin sfinţenia ei, prin care simţi că nu mai eşti singur, prin care simţi că te însoţeşte în primejdie, că te însoţeşte în boală, că-ţi întinde o mână. Este suficient ca tu să fii receptiv.

Mitropolitul Bartolomeu Anania

Cum ajungem noi prin rugăciune către cer? Rugându-ne şi curăţindu-ne astfel sufletul, făcând din sufletul nostru locaş al lui Dumnezeu, devenind şi noi purtători de Dumnezeu, devenind şi noi purtători de Hristos. În măsura în care îi slujeşti lui Dumnezeu, Îl cunoşti pe Dumnezeu, devii teognost şi, dacă eşti teognost, te uimeşti de Dumnezeu, cum spune Sfântul Isaac Sirul: „Încă n-a cunoscut pe Dumnezeu cineva care nu se uimeşte de Dumnezeu”. Când te uimeşti de Dumnezeu nu se poate să nu-L iubeşti pe El pentru bunătatea Lui, pentru înţelepciunea Lui, pentru dragostea Lui, pentru sfinţenia Lui, pentru tot ce ştii despre Dumnezeu, ca unul care îi slujeşti lui Dumnezeu, ca unul care ai primit descoperirea lui Dumnezeu, pentru că Hristos e ascuns în poruncile Lui. Cine împlineşte poruncile Domnului Hristos, acela Îl cunoaşte pe El şi se bucură de Dânsul, se minunează de El. Minunându-te de Dumnezeu, nu se poate să nu-L iubeşti. Aşa se realizează cerul cel de pe pământ! E uşor să spui, dar în viaţă nu-i aşa de simplu să realizezi lucrurile acestea. Ele sunt, însă, realizabile. Să ştiţi că Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut! (Părintele Teofil Părăian)