Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

Ritualul inmormantarii si toate slujbele liturgice ortodoxe, pline de sensuri sfinte si de indemnuri sfintitoare, sunt de o diversitate fascinanta si de o unitate paradoxala.  Traditia Sfantului Duh devine, asadar, sarbatoare a fiintei si liturghie a sufletului pentru omul care pleaca de pe pamant spre cer si pentru cei ce-l insotesc cu durere si cu bucurie pana la mormant.  Pomenirea mortilor este o expresie a iubirii de oameni a lui Dumnezeu si a fiilor Sai dupa har, a crestinilor.  Este taina impartasirii din milostivirea Creatorului si taina milostivirii intre frati, daruirea de sine si daruirea creatiei intregi lui Dumnezeu, Ziditorul tuturor.

Curăția inimii este idealul pentru care au luptat toți sfinții. Ea este, în același timp, strădania pe care Dumnezeu o caută cel mai mult la om. Copiii înșiși sunt mai aproape decât oricine de această curăție și merită tot efortul din partea noastră spre a-i ajuta și a-i învăța să o păzească.

Volumul „Curăția” îi introduce pe cei mici în logica Duhului Sfânt, unde nu pot încăpea cearta, răutatea, cuvintele urâte. Harul inimii curate, primit la Botez, poate fi păstrat prin cultivarea bunătății și prin atenția la schimbul de informații și influențe care are loc, prin cele cinci simțuri, între sufletul omului și lumea din afara sa. Taina Sfintei Spovedanii și a Sfintei Împărtășanii sunt cele mai eficiente mijloace la care vom apela pentru a curăța și a face să strălucească inima care, inevitabil, se poate murdări atunci când facem greșeli mai mici sau mai mari.

Celor care se străduiesc pentru curăția inimii, Dumnezeu le oferă desfătarea raiului încă din viața aceasta: ei gustă pacea inimii, bucuria, căldura dragostei, credința, blândețea și toate darurile Duhului Sfânt, după cum arată și minunata întâmplare din viața Sfântului Serafim de Sarov, povestită de Motovilov.

Cuprins
Ghicitoare / 4
Cum să „facem rost” de o inimă curată?
Inima curată – darul lui Dumnezeu la Botez / 8
Cum să păzim inima, ca să rămână curată?
Bunica «Închide ușile!» / 10
Ce privim? / 14
Televizorul duhovnicesc / 16
Ce vorbim? Sf. Macarie cel Mare și femeile înțelepte / 20
Cărămida / 24
Cinci „uși” inundate de har / 26
Cum să curățim inima, dacă se murdărește?
O vizită importantă / 32
Spovedania și Împărtășania / 36
De pază la ușile inimii / 37
Cu inima curată, pentru o viață luminată
„Ai văzut înger?” / 38
Bibliografie / 40

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca dragostea adevarata vede lucrurile la adevarata lor valoare.  Multi cauta valorile in strainatate si uita ca au plecat din locul care le-a dat tot ce poate fi mai scump: viata, nevinovatia copilariei si credinta.

Acestea fac parte din prima dragoste pe care am parasit-o.  Ne intoarcem si nu mai gasim nimic din ce a fost pentru ca omul consumator, lacusta care distruge totul, a stricat frumusetea simplitatii.

Suferim pentru ca sufletul nostru este daramat si noi zidim la straini.  Ne este dor de copii si nu putem sa-i scoatem din robia televizorului si a internetului.  Ei s-au nascut intr-o lume noua si nu vor mai respira niciodata aerul fara poluare si nici nu vor mai vedea soarele asa cum a fost odata.

Ne plangem de bolile si greutatile pe care le avem si nu ne dam seama ca cel care ne face viata grea si urata este pacatul.

Omul obosit de iadul pe care l-a creat isi poate gasi linistea fugind de zgomotul patimilor dinlauntrul sau.  Se poate multumi cu putin si va fi fericit atunci cand isi va gasi un prieten smerit.  Acolo unde este Hristos este bucurie si iadul isi pierde robii sai.  Hristos a sfintit suferinta, ne-a invatat ca pentru a ne putea duce crucea trebuie sa iertam si ne-a aratat ca dupa cruce urmeaza bucuria.

(lipsa text)

Un om sanatos este „capital” pentru societate.  Iar daca unul devine doi, devine zece, devine o suta, iata o societate sanatoasa.  Astfel devin societatile sanatoase, nu prin schimbarea sistemelor, nu prin instaurarea comunismului, socialismului sau liberalismului.  Nu se schimba asa oamenii si nici societatile pe care le alcatuiesc acestia.

Pentru ca societatea sa se schimbe, trebuie sa se schimbe fiecare om.  Si tocmai asta face Ortodoxia.  Doar Ortodoxia o poate face.  Doar Biserica Οrtodoxa (prin metoda ei terapeutica – isihasmul) poate sa-l vindece pe fiecare om, mintea si intreaga lui fiinta psihosomatica.

Atunci cand spunem isihasm, sa nu ne gandim doar la asceţi, la pustnicii care se nevoiesc si se linistesc in pustie.  Isihasmul este metoda terapeutica a Ortodoxiei.  Toti trebuie sa practicam isihasmul.  Este un intreg „pachet”, am putea spune, de actiuni psihoterapeutice.  Sunt toate cele recomandate de Biserica noastra ca mijloace si metode terapeutice: asceza, rugaciune neincetata, pocainta, viata liturgica.

Mama este ca si drojdia care dospeste toata familia.  Prin frumusetea ei, nu exterioara (si pe aceasta Dumnezeu i-o da), ci prin frumusetea launtrica a sufletului.  Deseori chiar si aceasta frumusete exterioara este distrusa de uratenia launtrica si cea care odinioara era frumoasa devine acum respingatoare.

Cand exista frumusete launtrica, atunci omul se infrumuseteaza si la exterior…  Atunci chipul ii straluceste si te bucuri cand vezi un astfel de om. Asadar mama este chemata sa aiba aceasta frumusete launtrica si sa lucreze ca drojdia…

Stiti cum se foloseste drojdia?  Acum nu se mai framanta aluatul in casa.  Noi in Sfantul Munte, pentru ca framantam inca aluatul, stim asta…  Pui putin, o mana de drojdie intr-o copaie cu douazeci de kilograme de faina pe la amiaza, iar in dimineata zilei urmatoare toata compozitia a crescut.  A crescut toată faina de la acea mana de drojdie pe care ai pus-o.  Sunt microorganismele care lucreaza faina toata noaptea si o fac sa creasca.

Intr-un mod asemanator este chemata sa lucreze si mama in familie.  Dupa ce mai inainte, cu harul dumnezeiesc, se lucreaza pe sine si isi redobandeste frumusetea launtrica, dupa aceea sau chiar simultan trebuie sa-i faca si pe ceilalti membri ai familiei la fel de frumosi, sufleteste si nu trupeste.

Intr-o lume in continua schimbare si mereu bantuita de asa zise crize social-economice.  Ortodoxia, prin credinta in Hristos, ofera lumii contemporane un mod de viata personal, dar si comunitar, ce are puterea si cunostinta de a depasi orice fel de criza a lumii acesteia, ramanand mereu statornica valorilor evanghelice si mereu legata de persoana Mantuitorului Hristos si de marturia vie a Sfintilor Lui.

Telul unic si absolut al unei vieti in Hristos este indumnezeirea, adica unirea cu Dumnezeu, astfel incat omul, facandu-se partas energiilor necreate ale lui Dumnezeu, sa devina ceea ce este Dumnezeu prin fire, neinceput si nesfarsit.  Acesta este, din punct de vedere crestin, sensul mantuirii.  Nu este vorba de o imbunatatire morala a omului, ci de o rezidire in Hristos a omului si a societatii, prin intermediul relatiei existente si existentiale cu Hristos Cel Care este descoperirea lui Dumnezeu in istorie.

O carte este semnificativa daca reuseste sa ne adune in noi insine si sa ne puna in cumpana Duhului, recuperand in inimile noastre acele cuvinte fara de care nu putem exista.

Acele cuvinte sunt Hristos, Ortodoxie, Romania, adica valori pandite astazi de tot felul de primejdii si de care noi trebuie sa ne agatam cu o inversunare tot atat de mare ca a celor care vor sa le distruga.  Nu exista decat o singura Cale - cea a luptei nepotolite, pe viata si pe moarte, pentru ca astfel de cuvinte sa nu dispara, ci sa ne facavii.  Dar pentru asta trebuie sa avem un curaj nebun...

Sergiu Ciocarlan

Născut în 1960 la Avignon, Jean-François Colosimo este o per­so­nalitate complexă. Scriitor şi editor, cu studii în filosofie şi teologie, în Franţa, Grecia, SUA şi cu stadii de cercetare la Muntele Athos şi Muntele Sinai, Colosimo este autorul a numeroase cărţi şi filme, dar şi editorul Filocaliei în franceză.
Creştin ortodox convertit, Jean-François Colosimo este specialist în patrologie şi un jurnalist apreciat în FranÈ›a, implicat în politică. Ca profesor la Institutul Ortodox Saint-Serge din Paris i-a avut studenÈ›i pe mai mulÈ›i ierarhi români, între care mitropoliÈ›ii Teofan al Moldovei, Serafim al Germaniei, Iosif al Parisului, Siluan al Italiei ş.a.
Din 12 mai 2010 este preşedinte al Centre National du Livre, fiind numit în acest post de fostul preşedinte francez, Nicolas Sarkozy. În această postură l-a cunoscut pe ieromonahul Savatie BaÈ™tovoi, care a fost unul din cei 27 de scriitori care au reprezentat România la Salon du Livre la Paris în 2013 È™i despre care ­Colosimo a declarat: „Ceea ce m-a frapat este acest melanj între religie şi cultură, precum la Savatie Baştovoi. Asta înalţă România spre universalitate, spre unitate. România depăşeşte România. Iată o veste bună! [...] Îmi place Savatie Baştovoi, un român din Republica Moldova. E şi ieromonah, sper că va mai scrie. E un poet năpăstuit în tinereţe. Sper că va înţelege că rolul său este de a scrie în continuare, pentru că cel mai mare teoretician al teologiei din secolul al XIX-lea era Dostoievski. Deci, de ce nu un călugăr venit din România pentru acest secol? Va face cinste spiritului român. Va face legătura dintre verticalitate şi orizontalitate, între transcendenţă şi imanenţă. România e o ţară mistică şi trebuie să rămînă aşa, pentru binele Europei” (Radio France Internationale).
Aceasta carte a pornit de la masa rotundă ce a avut loc cu participarea celor doi la standul României, intitulată România îngerilor, fiind prelungită într-o discuÈ›ie sinceră la Institutul Ortodox Saint-Serge, alături de reputatul iconolog È™i decan al Institutului, Nikolai Ozolin, precum È™i alÈ›i profesori È™i studenÈ›i.

Fiecare viaÈ›ă trăită în Hristos este o viaÈ›ă care merită povestită. Această poveste este ca o apă vie ce poate fi turnată în multe forme: într-un ulcior de lut sau într-o cană din care se soarbe de obicei cafeaua, într-un biberon ce hrăneÈ™te pruncii sau în eprubeta unui cercetător È™tiinÈ›ific. Important este ca ea să fie scoasă la lumină È™i să fie împărtăÈ™ită tuturor. Să devină albie de urmat sau hrană, subiect de contemplare sau pretext de comuniune la „un pahar de vorbă”.

Acesta este gândul cu care Editura Doxologia a iniÈ›iat un adevărat proces de extracÈ›ie literară. „Primele semne” este o colecÈ›ie ce îÈ™i propune să exploreze zăcământul inimii pe Cale È™i, funcÈ›ie de filonul descoperit, să rafineze această viaÈ›ă din adânc, spre a fi dăruită lumii cuvintelor. Nu e o rampă de lansare a tinerelor talente, nu e consfinÈ›irea notorietăÈ›ii È™i valorii unui autor (deÈ™i poate fi È™i aceasta), ci este o invitaÈ›ie la a lua Cuvântul. La a-L trăi È™i povesti.

(lipsa text)

Problema suferinţei în lume a frământat dintotdeauna conştiinţa omului. Ne întrebăm, credincioşi sau mai ales necredincioşi, de ce suntem afectaţi de boli ori de alte suferinţe trupeşti şi sufleteşti. Parcă mai mult decât orice, ne contrariază suferinţa celor nevinovaţi, cum ar fi pruncii. La vederea suferinţei lor, un strigăt sfâşietor se înalţă din adâncul fiinţei noastre, vrând parcă să străpungă cerul pentru a-L trage la răspundere pe Însuşi Dumnezeu.
Omul frământat de asemenea întrebări va găsi în această carte o abordare a rostului suferinţei în lumina Revelaţiei Dumnezeieşti. Prin demersul său, autorul oferă cititorilor un ajutor temeinic pentru a da un sens suferinţelor – inevitabile de altfel în viaţa oricărui om – şi, mai mult decât atât, pentru a transforma pătimirile în trepte ale creşterii duhovniceşti spre desăvârşire