Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

(lipsa text)

Spovedania este mai mult decât o simplă mărturisire a păcatelor în fața preotului, este o recunoaștere a capacității sau a incapacității noastre, o autocritică, o întoarcere a noastră către Dumnezeu. Această cărticică ne ajută să intrăm mai ușor în rânduială, în acea ordine sau curățenie duhovnicească care se cere de cel ce dorește prin spovedanie să dobândească iertare și îndreptare pentru ca, mai apoi, să se împărtășească cu Trupul și Sângele Mântuitorului.

Rânduiala Sfintei Spovedanii cuprinde sfaturi, îndemnuri și șase canoane de rugăciuni în ceea ce privește pregătirea noastră pentru Taina Sfintei Mărturisiri.

Carte cartonata

Ascetul Calinic, dublat de aptitudinile omului practic este un caz unic pe teritoriul românesc şi se poate asemăna cu Sfântul Vasile cel Mare, care, pe lângă asceza aspră practicată, a fost prezent în societate şi a avut realizări epocale, aşa cum a fost complexul medical-filantropic de la Cezareea Capadociei, cunoscut sub numele de Vasiliada. Mănăstirea Frăsinei reflectă, aşadar, îngemănarea dintre viaţa duhovnicească şi cea practică a Sfântului Calinic, este locul unde virtuţile sale de mare îndrumător de obşte monahală pot fi zărite distinct de cele ale predecesorilor săi cernicani. Totodată, această mănăstire ne dezvăluie jertfa spirituală şi materială de care el s-a făcut vrednic, devenind model de viaţă greu egalabil, afirmă Academicianul Emilian Popescu. 

Cu dragoste smerita, dar barbateasca, Sfantul Serafim de Sarov vine in ajutorul crestinilor care au de infruntat ritmul debusolant al vietii contemporane.  Cand ne lipseste timpul sau cand nu avem la indemana o bogata literatura duhovniceasca, indrumarile simple si practice ale unuia dintre cei mai cunoscuti si mai iubiti Sfinti se vor dovedi in numeroase randuri alegerea salvatoare.

Dumnezeu a venit pe pământ pentru a-i face pe oameni asemenea Lui. Aceasta este pentru mine în acelaşi timp chemarea de a-i vedea pe fraţii şi surorile mele mai mari decât mine. Acesta este cel mai tainic gând şi impuls al vieţii mele. De aceea Sfântul Siluan spune că „ fratele nostru este viaţa noastră”. Mă smeresc în faţa fiecărei persoane pe care o primesc în inimă (fiindcă, prin intermediul unei mici comuniuni, se ajunge la dragostea faţă de întreaga lume, respectiv la Hristos). Mă rog şi mă întreb ce îi este necesar acelui frate sau surori pentru mântuire, şi îmi vine gândul: să fii primul om în această lume nefericită care nu îl va călca şi care se va ruga ca Dumnezeu să-i dăruiască simţământul vieţii, în locul morţii care l-a învăluit, care îl va privi aşa cum vrea Dumnezeu şi care îi va da posibilitatea ca din sufletul său să scoată comoara duhovnicească ascunsă; fără a lua în consideraţie dacă el acceptă sau nu. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte. (Ioan 5, 21) 

Mult trambitata criza mondiala nu este altceva decat inceputul unei revolutii mondiale care se desfasoare atipic pentru noi, in afara tiparului pe care deja il cunoastem din experienta. O numim revolutie intr-un sens impropriu, cai este vorba de fapt de o disolutie - cel putin in ceea ce ne priveste. Mai precis, este un fenomen ce are in vedere - dupa planuri si statute foarte exacte in care se vorbeste despre pesti, ere noi, o noua ordine mondiala, libertati s.a.m.d. - intoarcerea omului catre o alta cale, mai exact intoarcerea fetei omului contemporan de la Hristos.

ColecÈ›ia Historia Christiana îÈ™i propune să prezinte pagini din istoria urmării lui Hristos È™i a misiunii creÈ™tine de-a lungul secolelor, explorând fapte (istorie factuală), idei (istorie intelectuală) È™i texte (traduceri de izvoare).
ColecÈ›ia se adresează atât specialiÈ™tilor, cât È™i studenÈ›ilor È™i cititorilor instruiÈ›i, oferind volume care beneficiază de îngrijire È™tiinÈ›ifică.

La Sinodul de la FlorenÈ›a, aproape că fusese atins È›elul unirii, un È›el totuÈ™i foarte dificil de realizat. Deciziile adoptate nu i-au favorizat deloc pe greci, întrucât, în cazul fiecărei chestiuni dezbătute, acestora li s-a cerut să accepte poziÈ›ia latinilor. Se înÈ›elege de ce au plecat de la sinod cu sentimentul că acesta nu făcuse decât să adâncească schisma căreia îÈ™i propusese să îi pună capăt. Până în ziua de astăzi, s-a întâmplat rar ca istoricii ortodocÈ™i ai Bisericii să aprecieze că tensiunile din 1054, care au dus la confruntarea dintre cardinalul Humbert È™i patriarhul ecumenic Mihail Cerularie, au constituit momentul când comuniunea s-a destrămat. Mai curând, aceÈ™tia constată că hotărârile adoptate la FlorenÈ›a sau prădarea Constantinopolului în 1204 au fost factorii care au făcut ca sciziunea dintre Apusul latin È™i Răsăritul grec să devină o stare permanentă.

Atunci cand aflam intelepciunea lui Dumnezeu ne rascumparam timpul vietuirii noastre pe pamant.  SocotiÈ›i, drept aceea, cum sa umblati cu paza, nu ca niste neintelepti, ci ca cei intelepti./ Rascumparand vremea, ca zilele rele sunt, spune Sf. Pavel in Epistola sa catre Efeseni (Ef 5, 15-16).  Pentru cultura zilelor noastre timpul inseamna bani, dar pentru noi, crestinii, timpul inseamna rascumpararea vesniciei.  In fiecare zi noi incercam sa imputinam pacatul din viata noastra si sa sporim neincetat in inima noastra energia harului lui Dumnezeu, si astfel sa punem pe fiece zi a vietii noastre pecetea vesniciei.  In fiecare zi suntem chemati sa facem o sfanta negutatorie: sa schimbam viata noastra trecatoare cu viata cea vesnica de la Dumnezeu.  In fiece zi primim darul timpului si daca din cele 24 de ore ale zilei punem deoparte cateva minute, sau poate ore, pe care le dam rugaciunii, atunci acest timp pe care il daruim lui Dumnezeu din toata inima va pecetlui fiece zi a vietii noastre si in cele din urma toata viata noastra va fi adumbrita de vesnicie.  Rugaciunile noastre vor ramane vesnic inaintea lui Dumnezeu si ele vor fi mantuirea noastra.

Răscumpărarea omenirii de sub puterea diavolului, a morÈ›ii È™i a iadului, s-a făcut de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pentru înlăturarea stării nefericite: "Trebuia - precum zice fericitul Augustin una din două: Sau omul să se ridice la Dumnezeu, sau Dumnezeu să se pogoare la om". Prima fiind cu neputinÈ›ă, a rămas ca răscumpărarea omenirii să se facă tot din partea Dumnezeirii, prin Domnul Iisus Hristos. Pentru aceasta El poartă È™i numirea de Răscumpărător. Aceasta ne-o arată Dumnezeiasca Scriptură în mai multe locuri. Odată cu rostirea pedepsei protopărinÈ›ilor noÈ™tri pentru călcarea poruncii, Dumnezeu în milostivirea Sa, le-a dat È™i nădejdea mângâietoare a venirii în lume a unui Răscumpărător sau Mântuitor, care să scape omenirea de sub greutatea păcatului.

Răscumpărarea sufletului nostru a adus-o Mântuitorul prin sângele Lui, asemenea unui pelican care îÈ™i hrăneÈ™te puii cu sângele său. Despre pelican se spune că îÈ™i hrăneÈ™te puiÈ™orii cu sângele său. ÎÈ™i împunge pieptul cu ciocul È™i lasă să picure sânge pentru puiÈ™orii lui. Dacă pelicanul ar avea grai, el ar putea zice: "Eu îmi hrănesc puii cu sânge". Iar puiÈ™orii, la rândul lor, ar putea zice È™i ei: "Noi trăim cu sânge"". [...]

Ce icoană minunată este aceasta pentru Jertfa Crucii È™i Sângele Crucii! Și noi trăim prin Sânge. Și noi trăim prin "Sângele Mielului". Fără acest Sânge nu este - È™i nu poate fi - nici viaÈ›ă, nici mântuire.

Protos. Nicodim MăndiÈ›ă

Volumul de faÈ›ă reprezintă un neînsemnat prinos de cinstire adus Sfântului Daniil Katunakiótul (1846-1929), stareÈ›ul, călăuza duhovnicească neamăgită È™i unul dintre stâlpii renaÈ™terii monahale a Sfântului Munte în secolul al XIX-lea, de curând recunoscut È™i canonizat de Patriarhia Ecumenică (9 martie 2020).
Virtutea sa – îndeobÈ™te harisma înÈ›elep­ciunii È™i a discernământului –, ex­pe­rien­È›a duhovnicească, rugăciunea, smerenia È™i aplecarea asupra cărÈ›ilor i‑au dat cu îndestulare pricepere spre a recunoaÈ™te uÈ™or rătăcirea È™i a o îndrepta, a‑i vindeca pe cei demonizaÈ›i, a‑i călăuzi pe monahii căzuÈ›i în ispite, fie de‑a dreapta, fie de‑a stânga, ca neobosit, prin cuvântul viu sau epistolar, să aducă mângâiere celor în necazuri, dureri, dezamăgiri È™i deznădejde.
Textele selectate ne vor ajuta să înÈ›elegem chipul vieÈ›uirii acestui sfânt de curând canonizat, cu nădejdea de a‑l urma È™i a-i dobândi binecuvântarea în vremuri în care pilda bărbăÈ›iei È™i a curajului duhovnicesc este tot mai necesară.

Volumul se bucură de un Cuvânt Înainte al ÎnaltpreasfinÈ›itului Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, care este È™i artizanul hirotoniei părintelui Valerian, precum È™i o prefaÈ›ă întocmită de mine, din care redau un fragment:“Ultima oară înainte de a fi făcut marele pas în „hăul numit Dumnezeu” (citatul îi aparÈ›ine), l‐am văzut la aniversarea zilei mele de naştere. Totdeauna cade în postul Naşterii Domnului, şi aşa am combinat cu o dezlegare la peşte şi vin, de care este plină această perioadă deosebită a anului bisericesc. A venit la noi acasă cu nelipsita‐i bunătate pe faÈ›ă, dar deja era cu sufletul în altă parte. Încercase o primă rupere de lume, o tatonare la mânăstirea Frăsinei, după care s‐a reîntors pentru scurt timp. Se aşternuse pe fiinÈ›a lui un alt tip de seriozitate, de bărbăÈ›ie, de hotărâre. Era pasul decisiv, ultim, pe care îl făcea. Cu tenacitatea şi determinarea caracteristice, mizând totul pe o singură carte: a salvării sufletului prin asceză aspră, nemiloasă. Rareori am văzut oameni mai hotărâÈ›i să ducă până la capăt un proiect de viaÈ›ă ca Dragoş, în acea perioadă. Și rareori am văzut bărbaÈ›i mai decişi să nu trişeze nici un milimetru, să facă totul exact ca la carte, să simtă tot, să repete tot, să afle cum e bucuria nepământeană a renunÈ›ării la lume, cu orice preÈ›. Pe nesimÈ›ite, a devenit un adevărat bărbat al duhului, care a luptat cu maximă severitate contra firii lui căzute. Pentru a ieşi la liman, şi‐a pus toată nădejdea în înÈ›elepciunea şi practica monahală acumulate între zidurile Frăsineiului, dar mai ales şi‐a legat viaÈ›a de părintele Ghelasie Gheorghe – teoreticianul isihasmului carpatin, mistic neînÈ›eles pe deplin şi taumaturg atipic. Acesta este cel care l‐a croit lăuntric pe fratele tomnatic poposit în vatra Frăsineilor, el este cel care l‐a învăÈ›at ascultarea, rugăciunea şi anduranÈ›a ascetică.“