Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

Traducere din limba greaca, studiu introductiv si note de Mihai Tipau. 
 
"Caci cautand si noi multe carti, dupa puterea noastra, si ceretandu-le, am scris dupa putinta aceasta cronografie de la Diocletian pana la imparatia lui Mihail si a fiului sau, Teofilact, cu imparatii si patriarhii si faptele acestora, impreuna cu anii, necompunand nimic de la noi, ci alegand din vechii istorici si logografi, la locul lor in randuiala fiecarui an, asezand faptele acestora, pentru ca cei care vor citi sa stie in ce an al fiecarui imparat s-a savarsit o fapta [anume], fie de razboi, fie bisericeasca, fie politica, fie legata de popor ori vreo alta" 
 
Cronografia Sf. Teofan Marturisitorul este insa si un document cu privire la modul in care bizantinii isi percepeau propria istorie. Este o "sinteza" istoriografica a imperiului pana in anul 815. In acest efort de sinteza apar clar calitatile scrierii.

În 2013, Biserica Ortodoxă Română omagiază două dintre cele mai importante personalități ale Creștinismului, împărat roman și mamă care au fost numiți „întocmai cu Apostolii”: Sfinții Constantin cel Mare și Elena. 
 
La Editura „Basilica” a Patriarhiei Române a fost publicată, ca prim eveniment cultural dedicat acestui an omagial, traducerea revizuită și adăugită a cunoscutei opere a lui Eusebiu de Cezareea, „Viața Împăratului Constantin”, pe scurt „Viața lui Constantin”, alături de care au fost tipărite și: „Discursul (Împăratului Constantin) adresat adunării sfinților”, „Discursul rostit de Eusebiu la aniversarea a 30 de ani de domnie a împăratului Constantin” și „Discursul rostit de Eusebiu cu prilejul sfinții Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim”, după cum informează TRINITAS TV. 
 
În prologul volumului se arată că „reeditarea acestei cărţi, apărută pentru prima oară în 1991 ca al XIV-lea volum în colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, trebuie pusă în legătură cu două mari evenimente istorico-religioase: primul eveniment s-a petrecut cu 1700 de ani în urmă, la 28 octombrie 312, când pe cerul Romei s-a arătat Împăratului Constantin cel Mare şi armatei sale semnul Sfintei Cruci, făcut din lumină şi însoţit de cuvintele: Prin aceasta vei învinge. Cel de-al doilea a avut loc în februarie 313 la Mediolanum, când a fost alcătuit şi promulgat Edictul de libertate pentru creştinii din tot Imperiul Roman”. 
 
Acad. Emilian Popescu mai subliniază în prolog că „lucrarea contribuie la mai buna cunoaştere a evenimentelor determinante din istoria creştinismului, fiind totodată un prilej de a veni în contact cu viaţa şi faptele unuia dintre cei mai mari oameni care au îndreptat cursul istoriei pe calea cea bună”.

Discipol al Sfantului Grigorie Teologul la Constantinopol (unde a si luat parte la al II-lea Sinod Ecumenic)si al lui Didim cel Orb la Alexandria, prieten apropiat al sfantului Grigorie de Nyssa (care ii incredinta tratatele sale spre a le revizui), al Sfantului Epifanie de Salamina si al Fericitului Augustin , secretar al papei Damasus, cititor de manastiri la Roma si in Tara Sfanta , Fericitul ieronim, preot, monah, savant, a fost si un critic necrutator al clerului si credinciosilor nevrednici, neinstruiti si ipocriti, care "folosesc evlavia ca prilej de castig", precum avertiza inca de la inceput Sfantul Apostol Pavel. Actualitatea operei sale este indubitabila, nu doar pentru valoarea culturala, ci si ca imbold trezitor pentru crestinii de oriunde si oricand, fie ei clerici, monahi ori laici, care se lasa prinsi in mrejele "uriasilor" care nimicesc sufletele: Mamona, nepasarea, nestiinta si uitarea...

Mulţumirea sufletească, pe care o simte omul în urma împlinirii regulilor, nu are nimic în comun cu viaţa duhovnicească şi cu Ortodoxia. Pesemne că o astfel de mulţumire, de pe urma meritelor lor, simţeau şi fariseii, care nu au vrut să Îl primească pe Hristos. Poate că ceva asemănător simt şi oamenii, care urmăresc cu râvnă în biserici – cine, cum şi ce face, ca să nu pună la întâmplare o lumânare sau să nu treacă din întâmplare pe unde nu trebuie şi când nu trebuie. Însuşirea exterioară a regulilor devine o barieră serioasă în calea către Biserică, iar „ortodocşii”, care împlinesc numai regulile exterioare ale
Bisericii, sunt o piedică şi mai cumplită pentru oamenii care Îl caută pe Hristos.

În această carte sunt adunate întrebări ale oamenilor, care într-un fel sau altul s-au ciocnit în viaţa lor duhovnicească de manifestările pseudoortodoxiei. La aceste întrebări răspunde un propovăduitor şi publicist contemporan, ieromonahul Macarie Marchiş.Părintele Macarie a ajutat deja mulţi oameni să vină la Biserică şi să găsească răspunsuri la întrebări importante şi „incomode”. Nădăjduim foarte mult, iubiţi cititori, că această serie de cărţi, pregătită de editura noastră, vă va ajuta şi pe dumneavoastră să găsiţi calea către Hristos.

Ediția a doua

Singura cale corectă spre vindecarea de ­bolile sufleteÈ™ti trece prin adevărata credinÈ›ă ortodoxă, prin pocăinÈ›ă È™i prin îndreptarea propriei vieÈ›i după dreptarul poruncilor lui Dumnezeu. 
Din voia Domnului, bolile pot fi trimise omului spre punerea la încercare a credinÈ›ei È™i chiar ca prilej de răsplată pentru cei ce se bucură de greutăÈ›ile bolii, îndurându‑le pentru Dumnezeu È™i viaÈ›a veÈ™nică. Astfel, în funcÈ›ie de terenul duhovnicesc pe care apar bolile se defineÈ™te È™i sensul lor. 
Este neapărată nevoie să spunem că bolile psihice sunt doar un caz particular de vătămare a firii omeneÈ™ti. Din vremea strămoÈ™ilor Adam È™i Eva ea a fost vătămată de păcat. Ca atare, omul ce suferă de o boală psihică nu este nici cel mai bun, nici cel mai rău dintre noi. El îÈ™i poartă crucea. Iar noi suntem datori să ne amintim mai des cuvintele Sfântului ­Ignatie Briancianinov, care spunea: „È™i orbului, È™i leprosului, È™i celui cu judecata vătămată, È™i pruncului de È›âÈ›ă, È™i criminalului, È™i păgânului arată‑le cinstirea cuvenită pentru chipul lui Dumnezeu. Ce treabă ai tu cu neputinÈ›ele È™i neajunsurile lor? Ia seama la tine însuÈ›i să n‑ai neajuns în dragoste”. 
Dr. Dmitri Avdeev

Între specialităÈ›ile medicale există una ce are tangenÈ›ă strânsă cu pastoraÈ›ia.  Este vorba de psihiatrie.  Probabil că nu va fi o exagerare să spunem că numeroÈ™i preoÈ›i au avut ocazia să se întâlnească cu situaÈ›ii când la unul dintre fiii lor duhovniceÈ™ti s-au manifestat anumite tulburări emoÈ›ionale, comportamentale sau de gândire.  Pentru preot este important să distingă unde este păcat È™i unde este boală.  De aceasta vor depinde multe particularităÈ›i ale lucrării de îngrijire sufletească.
Din păcate, unii dintre slujitorii clerului È™i-au format părerea că asistenÈ›a psihiatrică este inoportună în sine.  AceÈ™tia văd bolile sufleteÈ™ti fie ca pe un rezultat al lucrării duhului rău, fie ca urmare a vătămării păcătoase a sufletului.  Uneori vedem cum unii dintre bolnavi se chinuie, suferă din cauza bolii, însă ocolesc cabinetul psihiatrului, chiar dacă acesta este ortodox.  Din punctul de vedere al Ortodoxiei È™i al tradiÈ›iei bisericeÈ™ti nu există motiv pentru a vedea vreo piedică în calea aplicării cunoÈ™tinÈ›elor psihiatrice în lucrarea păstorului de suflete.  În pastoraÈ›ie pot È™i trebuie să fie aplicate mijloacele medico-È™tiinÈ›ifice pentru a ajuta sufletele în greutăÈ›ile pe care le întâmpină pe calea mântuirii.  În mâinile păstorului, psihiatria este un mijloc auxiliar pentru a detecta nu păcatul, ci fenomenele patologice legate de bolile psihiatrice, adică sufleteÈ™ti, nu duhovniceÈ™ti.

Dr. Dmitri Avdeev

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas

În psihologia si psihiatria contem porane, în procesul elaborarii teoriilor stiintifice ale personalitatii se manifesta cu tot mai multa claritate tendinta de a gasi cai comune întelegerii stiintifice, respectiv religioase a personalitatii, iar în munca practica a psihologilor, psihiatrilor si preotilor – de a merge pe calea ajutorului, respectului si schimbului reciproc de experienta în abordarea problemelor educarii unei personalitati sanatoase si a tratarii oamenilor bolnavi.
În lucrarea profesorului D.E. Melehov, preotii, studentii Facultatilor de teologie si toti cei interesati de viata duhovniceasca vor gasi, fara îndoiala, numeroase lucruri folositoare si motive de profunda reflectie.

In epoca in care traditia ortodoxa neptica este desconsiderata de multi psihologi, am dorit sa prezint tezele ei fundamentale. Cred ca aceasta incercare a mea este justificata, pentru ca de atunci si pana astazi primesc multe consideratii pozitive, mai ales dupa ce aceasta carte a fost tradusa in limba engleza. Foarte multi au observat ca opiniile pe care le prezinta Sfintii Parinti in textele lor si in care se vorbeste despre distinctia dintre minte si ratiune, despre modul abordarii gandurilor, despre isihasmul ortodox, despre cunoasterea lui Dumnezeu, despre Ortodoxie ca stiinta terapeutica, sunt cautari ale lumii contemporane si prin urmare, ceea ce domina in modernitatea occidentala.

Pătrunderea în universul sufletului marcat de suferinţă ne introduce într-un câmp de cercetare nelimitat, în care, prin intermediul psihiatriei şi al psihologiei, gândirea ştiinţifică se întâlneşte cu teologia. Urmând fiecare un sistem propriu de evaluare a fenomenelor psihiceşi o cale specifică de pătrundere în suportul cauzal al acestora, ambele discipline se întâlnesc în efortul de a aduce alinare durerii sufleteşti a omului şi de a-l readuce peacesta la un nivel stabil de sănătate. Atât psihiatria cât È™i teologia urmăresc, (cu toate că din unghiuri diferite), fiecare, acelaşi spaÈ›iu, cel al dezvoltării fenomenelor sufleteÈ™ti, completându-se reciproc în încercarea de a înţelege şi de a oferi o interpretare mai profundă variatelor forme de manifestare a vieţii psihice.

Ambele discipline, psihiatria şi teologia, se întâlnesc în persoana celui care suferă: psihiatria, prin restabilirea sănătăţii psihice a persoanei care activează în cadrul social, iar teologia, prin redarea frumuseţii lăuntrice a celui creat „după chipul lui Dumnezeu” (Fc. 1, 26).

Prezentul volum se adresează studenților, masteranzilor și doctoranzilor în Teologie care au nevoie să se familiarizeze cu noțiuni de psihologie, cu precădere cu cele care le vor fi de folos în activitatea pastorală (prezentă sau de perspectivă). De mare folos va fia colo unde există în cadrul universității câte un masterat în domeniul Psihologie Pastorală, precum și cel în Consiliere Pastorală și Asistență Psiho-Socială de la Cluj-Napoca, realizat printr-un parteneriat între Facultatea de Psihologie din cadrul U.B.B. și Facultatea de Teologie Ortodoxă din aceeași universitate. Meritul pentru această structură didactică îi revine Decanului Facultății de Psihologie din cadrul  U.B.B. , Domnul prof. univ. dr. abil. Adrian Opre, care a susținut parteneriatul. Prezenta lucrare nu are pretenție de exhaustivitate sau de originalitate fermă; forța ei stă în identitatea ei concretă, de manual practic pentru teologi, care adună la un loc perspective, însumează și sintetizează noțiuni necesare celui care acționează în domeniul consilierii pastorale.

Aceasta carte este o continuare si, as putea sa spun, o aplicare practica a primei carti Psihoterapia Ortodoxa. Aceasta carte este oferita poporului lui Dumnezeu cu speranta ca ii va satisface foamea pentru adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. Ii ajuta spre tamaduire si indumnezeire. (Mitropolit Hierotheos Vlachos)

„Titlul cărÈ›ii este "Psihoterapia ortodoxă" deoarece lucrarea de faÈ›ă prezintă învăÈ›ătura SfinÈ›ilor PărinÈ›i despre tămăduirea sufletului. Știu că termenul de psihoterapie este unul întrucâtva modern, fiind întrebuinÈ›at de mulÈ›i psihologi, psihoterapeuÈ›i È™i psihiatri pentru a exprima metoda pe care o aplică în tratarea nevroticilor. Întrucât, însă, mulÈ›i psihiatri nu cunosc învăÈ›ătura Bisericii sau nu vor să o folosească, iar antropologia lor este cu totul diferită de antropologia È™i soteriologia SfinÈ›ilor PărinÈ›i, deÈ™i am întrebuinÈ›at termenul psihoterapie, nu am expus È™i teoriile lor. AÈ™ fi putut cu uÈ™urinÈ›ă menÈ›iona È™i părerile pe care aceÈ™tia le împărtăÈ™esc cu privire la anumite teme, dintre care unele sunt în acord cu învăÈ›ătura SfinÈ›ilor PărinÈ›i, iar altele, cu totul contrare, urmând ca apoi să notez observaÈ›iile de rigoare, însă nu am voit acest lucru. Socotesc că este mai bine ca învăÈ›ătura Bisericii să se facă auzită prin glasul SfinÈ›ilor PărinÈ›i, fără amestecare. De aceea, am adăugat termenului psihoterapie epitetul ortodoxă, adică "Psihoterapia ortodoxă", pentru care o altă formulare posibilă ar fi "Calea tămăduirii ortodoxe".”

„Se vorbeÈ™te mult astăzi despre problemele psihologice. După mine, aÈ™a‑numitele probleme psihologice sunt, îndeosebi, probleme legate de gânduri, de întunecarea minÈ›ii‑nous È™i de necurăÈ›ia inimii. Inima necurată, aÈ™a cum este descrisă de SfinÈ›ii PărinÈ›i, mintea întunecată, cufundată într‑un întuneric greu, È™i gândurile întinate sunt cele care dau naÈ™tere tuturor aÈ™a‑numitelor probleme psihologice. Când omul se tămăduieÈ™te lăuntric, când descoperă locul inimii, îÈ™i curăÈ›eÈ™te puterea noetică a sufletului È™i o slobozeÈ™te din robie pe cea raÈ›ională, nu are probleme psihologice sau, cel puÈ›in, dacă ele există, sunt abordate corect. TrăieÈ™te fericita È™i neclătinata pace a lui Hristos. Spunem acestea, desigur, păstrând rezervele legate de bolile somatice ale sistemului nervos, datorate oboselii, epuizării, slăbirii È™i uzurii trupului.”

† Ierotheos, Mitropolit de Nafpaktos È™i Aghios Vlasios