Se afiseaza toate rezultatele in format clasic sau multimedia pentru produsele din colectia Alte carti. Produsele pot fi comandate direct de pe site, prin intermediul Editurii Evanghelismos. Apasand pe butonul mai mult din dreptul produselor puteti afla mai multe informatii despre carte.

      Colectia Alte carti cuprinde 3560 de carti.


--Pagina 192 din 296--
    • 'Un creştin este cel care, oriunde priveşte, Îl găseşte pe Hristos şi se bucură în El. Şi această bucurie transformă toate planurile şi programele sale, toate hotărârile şi faptele sale omeneşti, făcând din întreaga sa misiune sacramentul reîntoarcerii lumii la Hristos, Cel care este Viaţa lumii." 
       
      Preotul Profesor Alexander Schmemann 
       
      Autorul vede secularismul ca pe un mod de viaţă autonomizat, în care omul se dispensează de legătura sa vie cu Dumnezeu, lăsându-se pradă consumismului, ca deznădăjduită încercare a omului de a-şi potoli insaţiabila foame şi sete de viaţă prin devorarea iraţională a bunurilor finite ale lumii create. În acest fel însă, omul secularizat nu mai are comuniune cu Creatorul acestora, adevăratul Izvor al vieţii. Părintele Alexander Schmemann, una din cele mai limpezi, respectate şi influente voci ale Ortodoxiei contemporane, încearcă în cartea sa să aducă lămuriri cu privire la aceste provocări şi pericole spirituale majore apărute în sânul lumii creştine actuale. 
       
      Ca decan al prestigiosului aşezământ de învăţământ teologic ortodox "Sfântul Vladimir" din New York, SUA, şi responsabil pentru modul de formare a viitorilor slujitori bisericeşti şi misionari ortodocşi din acea parte a lumii, părintele Schmemann a cercetat cu multă pătrundere fenomenul secularizării societăţii, dezvăluindu-i bazele ascunse, dar şi redutabilele urmări asupra vieţii duhovniceşti a creştinilor. "Secularismul înlocuieşte insidios viziunea creştină bimilenară despre om, lume şi viaţă cu o concepţie în care valorile creştine fundamentale sunt fie rediscutate, fie de-a dreptul respinse, instaurându-se astfel un mod de viaţă străin de exigenţele şi duhul Evangheliei Fiului lui Dumnezeu, întrupat pentru ca lumea "viaţă să aibă şi din belşug să aibă" (Ioan 10, 10). Mai este cu putinţă viaţa sacramentală - prin care omul şi materia îşi redobândesc, datorită puterii transformatoare a harului Sfintelor Taine, sensul şi valoarea - într-o lume care suferă mutaţii atât de adânci, care nu-şi mai cunoaşte nici natura, nici vocaţia? Răspunsul părintelui Alexander Schmemann răzbate şi din frumoasa definiţie pe care el o dă creştinului autentic: "Un creştin este cel care, oriunde priveşte, Îl găseşte pe Hristos şi se bucură în El. Şi această bucurie transformă toate planurile şi programele sale, toate hotărârile şi faptele sale omeneşti, făcând din întreaga sa misiune sacramentul reîntoarcerii lumii la Hristos, Cel care este Viaţa lumii"", se arată în prefaţa lucrării.

    • Cine L-a făcut pe Dumnezeu?

      Un tânăr a mers la un bătrân înÈ›elept È™i l-a întrebat insistent:
      - Există Dumnezeu, înÈ›eleptule? Spune-mi, te rog! Tu crezi că există Dumnezeu?
      - Desigur! i-a răspuns bătrânul.
      - Și crezi că El a făcut lumea?
      - BineînÈ›eles! Cine altcineva s-o fi făcut?!
      - Dar pe Dumenzeu cine L-a făcut? a întrebat tânărul.
      - Tu!... i-a răspuns cu seriozitate È™i scurt bătrânul.
      Șocat de răspuns, tânărul i-a reproÈ™at atunci:
      Eu te întreb pe tine serios, iar tu îmi spui că eu L-am făcut pe Dumnezeu?!...
      - Da, È™i îÈ›i spun că È™i eu vorbesc cât se poate de serios, i-a răspuns acela. Chiar foarte serios îÈ›i vorbesc, È™i ia aminte de ce! Tu, prin toate cele care mă întrebi, arăÈ›i că nu cauÈ›i să-L afli pe Dumnezeu aÈ™a cum e El , ci cauÈ›i să afli un dumnezeu aÈ™a cum îl vrei tu È™i cum È›i-l închipui tu; potrivit imaginaÈ›iei tale. Acest Dumnezeu pe care tu îl cauÈ›i nu este Dumnezeu adevărat. Caută să-L afli pe adevăratul Dumnezeu È™i să-L primeÈ™ti aÈ™a cum este El, nu cum Îl vrei tu! StrăduieÈ™te-te să devii tu aÈ™a cum te vrea Dumnezeu, iar nu să-L modelezi pe El potrivit închipuirii tale! PrimeÈ™te-L aÈ™a cum este El È™i iubeÈ™te-i voia, potrivit realităÈ›ii È™i adevărului obiectiv, È™i atunci Îl vei găsi È™i Îl vei înÈ›elege pe deplin.

    • Alexandru Macedon È™i înÈ›elepÈ›ii din Persia

      Ajungând împăratul Alexandru Macedon, în campania sa de cucerire, pînă în Persia È™i auzind despre înÈ›elepÈ›ii vestiÈ›i ai acelor È›inuturi, i-a chemat pe aceia la sine È™i i-a întrebat, cu aroganÈ›a celui care cucerise mări È™i È›ări È™i care stăpânea bogăÈ›ii nenumărate È™i o împărăÈ›ie nemaiauzită:
      - CereÈ›i de la mine orice È™i vă voi da!
      - AÈ™a?! s-au prefăcut miraÈ›i înÈ›elepÈ›ii. Dă-ne, atunci, împărate... viaÈ›ă fără de moarte!
      - Asta-i o nebunie! le răspunse Alexandru Macedon. Căci care pământean ar putea să scape de moarte?!.. Vă credeam înÈ›elepÈ›i, dar văd că nu avÈ›i minte deloc!...
      - Apăi, împărate, răspunseră filozofii, iertată sa ne fie nouă întrebarea: dacă nimeni nu poate scăpa de moarte, înseamnă că È™i tu vei muri?!
      - Asta-i sigur! răspunse cuceritorul.
      - Atunci, dacă-i sigur, mai spuseră ei, tu de ce trăieÈ™ti ca È™i când n-ai mai muri vreodată? De ce nu-È›i mai ajung împărăÈ›iile, comorile, averile, prăzile È™i toate bunătăÈ›ile pământeÈ™ti?..
      Împăratul înÈ›elesese atunci nebunia filozofilor È™i plecă îngândurat.

      PS: O, de-am înÈ›elege È™i noi această lecÈ›ie: de vreme ce È™tim prea bine că vom muri, să nu mai trăim ca È™i când n-am muri niciodată!...

    • De ce le merge bine celor răi, iar cei buni suferă?

      De ce le merge bine celor răi?... De ce încercările È™i necazurile îi izbesc tocmai pe cei ce Îl caută pe Domnul È™i mântuirea sufletelor lor?... De ce sunt, parcă, tot mai feriÈ›i de încercări cei care trăiesc în nepăsare de cele sufleteÈ™ti È™i se tăvălesc în toate patimile È™i păcatele?...
      Iată întrebări care ne strârnesc, adeseori, nedumeriri!
      Pentru a răspunde, haideÈ›i să folosim o asemănare! Când cineva e bolnav, doctorul nu cruÈ›ă medicamentele, oricât de amare ar fi. Și, pe lângă acestea, mai prescrie celui bolnav È™i fel de fel de reÈ›ineri de la mâncăruri È™i băuturi. Iar bolnavul nu se supără, căci e vorba de viaÈ›a È™i sănătatea lui. În acelaÈ™i chip sunt È™i cei credincioÈ™i, pe care Doctorul Cel Ceresc îi apără de boala păcatului, de boala pieirii sufleteÈ™ti, prin medicamente È™i regimuri de tot felul: prin fel de fel de necazuri È™i încercări.
      Dar sunt È™i altfel de bolnavi, care nu mai pot fi salvaÈ›i. Pe aceÈ™tia medicul nu-i mai supără inutil cu medicamente È™i regim. Se apleacă discret spre cei ai casei È™i le È™opteÈ™te: Bolnavul este pierdut!... Nu-l mai chinuiÈ›i zadarnic cu medicamente È™i diete... DaÈ›i-i să mănânce È™i să bea tot ceea ce pofteÈ™te , căci È™i aÈ™a moare! Asta se îmtâmplă cu necredincioÈ™ii, cărora le merge bine! Binele lor este È™oapta medicului: LăsaÈ›i-l să facă tot ce-i pofteÈ™te inima, căci este pierdut!... LăsaÈ›i-l să guste din toate plăcerile lumii, căci È™i aÈ™a mântuirea lui este pierdută!
      Să ne ferească Bunul Dumnezeu de un aÈ™a... bine!

--Pagina 192 din 296--