A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile È™i virtuÈ›ile nu sunt simple instrumente retorice.  ÎnÈ›elese terapeutic, ca boală È™i sănătate, stricăciune È™i nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă È™i punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuÈ›ii doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii fiinÈ›ei noastre.  Abia atunci înÈ›elegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuÈ›i È™i adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătăÈ›ii È™i nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovniceÈ™ti ai tuturor timpurilor, lucrarea de faÈ›ă sintetizează o sumă de repere practice, uÈ™or de înÈ›eles È™i însuÈ™it pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Omul trebuie neapărat să se teamă de abaterea la stânga, adică spre amăgirile păcatului, şi de cea la dreapta, adică spre nevoinţele din cale-afară de aspre, şi să nu cadă în trufie; el trebuie să meargă pe calea împărătească, adică pe calea vieţii cu măsură, a nevoinţei cu măsură. Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă o pildă potrivită: „Când povara drepţilor e prea grea, corabia lor se cufundă, iar când povara lor este cu măsură, corabia pluteşte cu bine. Cu adevărat, viaţa noastră seamănă cu plutirea unei corăbii, lumea – cu o mare, trupul – cu o corabie; sufletul este în trup ca un om în corabie, iar faptele sunt ca o încărcătură. Dacă corabia este goală, se porneşte vântul şi ea se răstoarnă în scurtă vreme. Dacă este împovărată peste măsură, este aproape de înec chiar şi atunci când nu sunt valuri şi nu e vânt – iar dacă se pornesc valurile şi vântul, se va cufunda fără întârziere. Doar încărcând cu măsură corabia vei putea pluti fără de necazuri, se va cufunda fără întârziere”. 
La fel să gândeşti şi cu privire la nevoinţe. Dacă n-ai nimic din faptele cele bune, te vei răsturna în noianul ispitelor. Dacă vei începe să ridici povară mai presus de puterile tale, curând te vor strivi istovirea sau trufia. Dacă te vei osteni şi te vei ­nevoi însă după putere, vei rămâne slobod de nenorociri. 
Să ştii: calea împărătească înseamnă nevoinţe cu măsură, viaţă cu măsură şi conştiinţă curată. Astfel, câte puţin, din virtute în virtute, vei urca la Cer ca pe o scară şi vei ajunge în Rai.
Sfântul Dimitrie al Rostovului 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Rod al colaborării dintre doi autori cu o bogată experienţă pastorală şi fini cunoscători atât ai Tradiţiei ortodoxe, cât şi ai teoriilor şi metodelor psihologice moderne, această carte se doreşte a fi în primul rând o călăuză spre înţelegerea corectă a propriului suflet, a celuilalt, a rosturilor căsniciei şi a problemelor ei, un îndrumar care arată cum trebuie să problematizăm în mod eficient pentru a nu eşua în cercuri vicioase şi în impasuri ce pot fi ocolite. 
Evitând reţetele mecaniciste şi clişeele pseudo-evlavioase, formulele care nu pot schimba nimic cu adevărat în viaţa noastră, fariseismele şi puritanismele, sinceră, profundă şi la obiect, lucrarea de faÈ›ă respiră duhul limpede şi senin al Ortodoxiei adevărate: primind mărturia ei, învăţăm să ne eliberăm de complexele, de încrâncenările şi de chinuitoarele îndoieli care atât de des ne împiedică să fim fericiţi şi să îi facem fericiţi şi pe oamenii cei mai apropiaţi din viaţa noastră. 

Cate trairi intime, cate pretioase farame de psihologie ascetica s-au perindat pe dinaintea noastra in timp ce am elucidat problema patimilor in lumina invataturii Parintilor asceti!  Ne-am straduit sa expunem si sa insumam vederile Parintilor – dar de ce am recurs tocmai la calauzirea lor?  Pentru ca am vazut in Sfintii Parinti asceti niste pionieri ai vietii duhovnicesti crestine si, prin urmare, niste indrumatori experimentati si de neinlocuit, care ne povatuiesc la desavarsirea crestina prin numeroasele lor insemnari privitoare la calea pe care au strabatut-o, la invataturile pe care le-au primit ei insisi, la fenomenele cu care s-au intalnit si pe care le-au trait.

Sfântul Noul Mărturisitor Nicolae

In cuvantul introductiv la Cateheze pastorale pe intelesul tuturor, aparuta in anul 2012 la Editura Sophia, ne exprimam nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu pentru publicarea unui al doilea volum, in care – marturiseam atunci – sa continui cu raspunsurile privind aspectele practice ale vietii crestine din cadrul parohiei, dar sa tratez si alte subiecte de interes misionar actual.  Bunul Dumnezeu ne‑a ajutat, iata, sa ne implinim acest gand, astfel ca, in decurs de patru ani, am alcătuit alte 50 de cateheze, exact cate cuprinde si primul volum.  Preotii, profesorii de religie, studentii si elevii teologi, dar si crestinii de rand interesati de misiunea catehetica ortodoxa, au la indemana, asadar, un total de 100 de cateheze, pe care le pot valorifica ori de cate ori au nevoie pentru o tema sau alta.  In acelasi timp, continutul anumitor cateheze le poate furniza confratilor preoti idei si informatii pentru predici, mai ales pentru cele morale si pastoral‑misionare.  Asa cum ne‑a fost intentia, subiectele tratate imbina teme „clasice”, traditionale, cu unele „moderne”, de maxima actualitate.  O simpla lectura a cuprinsului ofera beneficiarilor indicii elocvente in acest sens.

Pr. Vasile Gordon

(lipsa text)

"Dacă oamenii ar cunoaÈ™te puterea cuvântului lui Hristos: "ÎnvăÈ›aÈ›i de la Mine că sunt blând È™i smerit cu inima È™i veÈ›i avea odihnă sufletelor voastre", atunci lumea întreagă ar lăsa toate celelalte È™tiinÈ›e È™i învăÈ›ături È™i ar învăÈ›a numai această È™tiinÈ›ă cerească...
Noi nu avem smerenie È™i de aceea ne chinuim pe noi înÈ™ine È™i pe cei ce trăiesc împreună cu noi."