Sfantul Iustin filosoful-martir. Dosarul autobiografic, hagiografic si liturgic

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-7859-72-3
Status: momentan indisponibil

Sfantul Iustin filosoful-martir. Dosarul autobiografic, hagiografic si liturgic

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Deisis
Numar de pagini: 174

Figura esentiala a Bisericii din secolul II dupa Hristos, Sfantul Iustin Martirul si Filozoful (cca 100–165 d.Hr.) a fost o personalitate unica in felul ei. Destinul si opera sa au fascinat si contrariat din epoca sa si pana in zilele noastre. Dublei sale identitati de crestin filozof si filozof crestin i s-a adaugat aceea de martir pentru Hristos. Un martir paradoxal insa, filozoful crestin Iustin fiind martirizat sub domnia unui imparat filozof (Marcus Aurelius) in urma conflictului cu un alt filozof (Crescent) intr-un proces in care a fost judecat si condamnat la moarte impreuna cu alti sase crestini de un alt filozof ajuns prefect al Romei (Rusticus).

Textele reunite in volumul de fata sub forma unui multiplu dosar — confesiv, hagiografic si liturgic — reflecta strania scindare a memoriei ecleziale a Sfantului Iustin prezent in sinaxare dedublat intr-un Iustin filozoful otravit si un Iustin martirul decapitat. Studiul final prezinta etapele si cauzele acestei deveniri, pledand totodata pentru unitatea constitutiva a destinului si gandirii Sfantului Iustin filozoful-martir. Aceasta in lumina unei intelegeri martirice despre adevarata filozofie, cea care l-a condus pe Sfantul Iustin la intalnirea si moartea sa pentru Hristos, Logosul rastignit.

Pret: 20.00 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Intr-un moment cand literatura catehetica ortodoxa adresata copiilor sau educatorilor lor incepe sa abunde, elaborata de obicei de autori fara prea multa experienta spirituala, cartea de fata este speciala pentru ca autoarea ei este speciala.

      Maica Magdalena vietuieste in binecunoscuta Manastire Ortodoxa „Sfantul Ioan Botezatorul” din Essex (Anglia) fiind ucenica Arhimandritului Sofronie, legatarul testamentar al Sfantului Staret Siluan Athonitul.  De la Parintele Sofronie Maica Magdalena a primit ascultarea de a se ocupa si a discuta despre credinta ortodoxa cu copiii si tinerii care viziteaza manastirea.  Aceasta carte, ca si cea deja publicata(Sfaturi pentru o educatie ortodoxa a copiilor de azi), este rodul acestei preocupari desfasurate ani de zile cu delicatete si responsabilitate exemplara atat pentru adevarul Bisericii lui Hristos, cat si pentru persoana fiecarui copil concret in parte.  Adresandu-se unor copii din lumea occidentala, ea anticipeaza multe din intrebarile si problemele noi cu care se vor confrunta parintii, copiii si tinerii nostri in anii care vor veni.

      Impartasindu-si cu generozitate experienta de invatator crestin care a asimilat profund intreaga literatura duhovniceasca si patristica pentru a putea da raspunsurile necesare fiecarui copil in parte, Maica Magdalena ne ofera in acest volum un adevarat catehism in duhul Sfantului Siluan.

    • Sfântul Isaac Sirul este unul dintre cei mai iubiţi şi frecventaţi autori duhovniceşti din toate timpurile. Traduse în greacă la începutul secolului IX, scrierile sale au exercitat o uriaşă influenţă asupra spiritualităţii monahale din Răsăritul ortodox, dar şi din Occidentul latin. În 1983 profesorul Sebastian Brock a avut şansa extraordinară de a descoperi singurul manuscris siriac integral al Părţii a II-a, ezoterică, a scrierilor Sfântului Isaac, considerate definitiv pierdute. Editate în originalul siriac în 1985 şi traduse deja în italiană, engleză, rusă şi franceză, scrierile recent descoperite ale Părţii a II-a din corpusul isaachian apar acum şi în limba română. Descriind parcursul duhovnicesc al isihastului „singuratic” de la asceza eremitică la revelaţia iubirii infinite a lui Dumnezeu, ele se constituie într-o veritabilă Şcoală a rugăciunii şi a iubirii care deschide perspectivele generoase, dar şi provocatoare, ale unei eshatologii universaliste şi optimiste.

      Traducerea celor 41 de „cuvinte” (incluzând 405 Capitole gnostice) recent descoperite e însoţită de o serie de studii care permit pentru prima dată cititorului român o viziune obiectivă asupra nenumăratelor probleme de natură istorică, literară şi teologică ridicate de acest nou şi necunoscut Isaac. Aşa cum nimerit spunea recent părintele Alexander (Golitzin): „Isaac e nu numai minunat şi sfânt. E şi tulburător. […] Poate că Dumnezeu ne-a lăsat acest sfânt ca un delicat semn de întrebare pus peste unele din certitudinile noastre. Nu asupra celor esenţiale, ci asupra altora pe care noi — iar nu Dumnezeu — le-am declarat sigure. Fie ca Isaacul Său să ne tulbure pe noi toţi, iar noi, drept urmare, să creştem în iubirea pe care Sfântul Isaac n-a obosit să o laude."

    • Unul din evenimentele majore în plan duhovnicesc ale sfârşitului secolului XX este redescoperirea în manuscrise salvate miraculos de la distrugere a unor scrieri uitate şi considerate definitiv pierdute aparţinând Sfântului Isaac Sirul. Ascet singuratic din secolul VII, născut în Qatar şi trăitor în ţinuturi aflate azi în Irak şi Iran, Sfântul Isaac era cunoscut ca autor al 90 de „cuvinte” duhovniceşti extrem de intens citite în Răsăritul ortodox. În 1983 a fost regăsit la Oxford unicul manuscris medieval complet al „Părţii a II-a” a scrierilor sale, cuprinzând 41 de „cuvinte către singuratici”. El a reprezentat o veritabilă revelaţie oferind tabloul complet şi surprinzător al unei gândiri duhovniceşti unice. Experienţa eremitică şi isihastă se modela pe revelaţia iubirii infinite a lui Dumnezeu constituindu-se într-o extrem de proaspătă şcoală a rugăciunii şi iubirii în orizonturile generoase ale unei soteriologii şi eshatologii universaliste şi optimiste. Surprizele nu s-au oprit aici. În 1990 a fost identificat într-o bibliotecă privată din Teheran alt manuscris siriac. Copiat între 1900–1903 în zona lacului Urmia, el cuprindea 17 „cuvinte” aparţinând „Părţii a III-a” a scrierilor Sfântului Isaac, dintre care 14 erau total necunoscute. Restituite recent de Sabino Chialà, monah de la Bose, ele dezvoltă şi precizează teme aflate în inima meditaţiilor sale ascetico-teologice: rugăciunea, harul şi mila infinită a lui Dumnezeu faţă de creaţia Sa. Veritabil breviar al scrisului Sfântului Isaac, „cuvintele” „Părţii a III-a” oferă nu doar o neaşteptată întregire a imaginii gândirii sale duhovniceşti, ci şi o călăuză practică de prim rang pentru toţi creştinii doritori să se apropie de Dumnezeu.

    • Scrierea care vede lumina tiparului intaia oara intr-o limba moderna este unica in felul ei in intreaga literatura religioasa a Rasaritului ortodox. Ea nu se incadreaza in nici o categorie. Nu apartine literaturii omiletice, stralucit reprezentata de Parintii Bisericii, mai ales in „epoca de aur”, iar in literatura de spiritualitate sau duhovniceasca, din care face parte prin natura temelor cuprinse intr-insa, ocupa un loc inconfundabil, nesemanand ca modalitate de redactare cu nimic din ceea ce cunoastem si a fost adunat in marea colectie editata de Sfintii Macarie din Corint si Nicodim Aghioritul sub titlul celebru Filocalia sfintilor neptici.
      Ideea de a alcatui 32 de „Cuvinte” adresate propriului suflet, intr-o continua dojana, dar abordand numeroase teme comune intregii literaturi duhovnicesti, il asaza pe autor intr-o pozitie cu totul singulara. Tot ce se stie sigur la ora actuala despre carte si despre autor este ca s-au bucurat de mult interes, scrierea ajungand pana la noi intr-un relativ mare numar de manuscrise, inventariate prima oara de catre invatatul grec Demostene Russo.
      Pentru istoria culturii romane scrierea monahului Simeon are o importanta capitala: patru din cele 32 de „cuvinte” ce alcatuiau cartea — atribuita in mod eronat de primul ei editor lui Simeon Metafrastul — au fost alipite de Neagoe Basarab la Invataturile catre fiul sau Theodosie. Aceasta facea din cultura noastra singura pe taramul careia a dat roade.
      Darul pe care, la sugestia pe care i-am facut-o, parintele diacon Ioan Ica jr a tinut sa-l faca prin aceasta traducere Bisericii si Culturii Romane chiar in ajunul proclamarii locale a canonizarii Sfantului voievod Neagoe Basarab, este esential in acest sens. Se deschide prin aceasta infaptuire un intreg orizont duhovnicesc in care este asezata „intaia mare carte a culturii romanesti”, cum a numit Constantin Noica opera lui Neagoe Basarab. Avem posibilitatea, in sfarsit, sa vorbim in deplina cunostinta de cauza de problema ridicata cu peste un secol in urma de catre Demostene Russo: aceea a raportului operei domnului roman cu izvorul folosit pentru cele mai multe pagini, dupa Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament. Ce anume a ales si cum a fost folosita de intaiul nostru mare scriitor aceasta scriere unica in literatura Rasaritului ortodox nu mai este de acum inainte, si pentru totdeauna, o problema acoperita de ceata nestiintei. 

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • La doar 26 de ani tânărul teolog buzoian Olimp Căciulă susținea în 1931 la facultatea de teologie din Atena un strălucit doctorat. Conținutul lui amplificat apărea în același an sub forma unei voluminoase cărți scrise cu remarcabilă erudiție și cuprindere teologică într-o limbă greacă apropiată de cea clasică (katharevusa) cu titlul Dumnezeiasca Euharistie ca jertfă. Olimp Căciulă publica astfel o monografie de pionierat care avea meritul de a fi introdus pentru prima dată în dezbaterea teologică ortodoxă contemporană tema centrală a jertfei euharistice. 
      Prompt semnalată și elogios recenzată îndată de la apariție atât la Atena, cât și la Paris, cartea a rămas practic necunoscută și nereceptată în România. Vălul nedrept al uitării s-a așternut în perioada comunistă și peste acest moment de referință din istoria teologiei ortodoxe române contemporane. 
      Restituirea ei integrală nu este însă doar un gest obligatoriu de dreptate recuperatoare și de pioasă recunoștință față de luminoasa figură a autorului ei, preotul Olimp Căciulă. Așa cum arată în prefața sa pr. prof. Ioan Ică sr, Olimp Căciulă face parte din constelația de mari teologi ai Românei Mari ca reprezentant de seamă al „interbelicului” teologic românesc, iar lucrarea sa — exemplară pentru nivelul intelectual al „generației de aur” a teologiei ortodoxe românești din care făcea parte — e o contribuție românească vizionară la reorientarea liturgic-euharistică a teologiei ortodoxe contemporane. Ea intră acum în sfârșit în circuitul teologiei românești ca o pledoarie pentru actualitatea de nedepășit — argumentată peste decenii pe larg, în toate conexiunile și dimensiunile ei dogmatice, ecleziologice și duhovnicești, și de pr. Dumitru Stăniloae — a jertfei și Euharistiei pentru viața Bisericii și înnoirea ei în toate timpurile. 
       
      Cuprins 
       
      Olimp Căciulă și remarcabila generație teologică a României Mari (pr. prof. Ioan Ică sr) 
       

       
      Cuvânt-înainte 
      Introducere. PROBLEMA EUHARISTIEI CA JERTFĂ 
       
      Partea I 
      DESPRE JERTFĂ ÎN GENERAL 
       
      I. RELIGIE ȘI JERTFĂ 
       
      II. ORIGINEA JERTFEI 
      1. Teoria oferirii de daruri din interes 
      2. Teoria oferirii sacrificiului ca hrănire a divinității 
      3. Teoria provenienței sacrificiului din noțiunea de totem 
      4. Teoria lui Loisy: originea sacrificiului trebuie căutată în înclinarea omului primitiv spre magie 
      5. Unde anume trebuie căutată adevărata origine a sacrificiului 
       
      III. FIINȚA JERTFEI 
      1. Ființa jertfei în oferirea unui lucru 
      2. Ființa jertfei în schimbarea lucrului oferit (prin distrugere, junghiere, ardere) 
       
      IV. SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA JERTFELOR IUDAICE 
       
      Partea a II-a 
      DESPRE JERTFA EUHARISTICĂ ÎN SPECIAL 
       
      V. ÎNVĂȚĂTURA BISERICII ORTODOXE DESPRE JERTFA EUHARISTICĂ — ACCEPTAREA EUHARISTIEI CA JERTFĂ 
       
      VI. ÎNVĂȚĂTURA BISERICII PROTESTANTE DESPRE JERTFA EUHARISTICĂ — NEGAREA EUHARISTIEI CA JERTFĂ 
      Demonstrație istorică a adevărului Euharistiei ca jertfă 
       
      VII. JERTFA EUHARISTICĂ ÎN TRADIȚIA PRIMELOR TREI SECOLE ALE BISERICII 
      1. Ciprian 
      2. Tertulian 
      3. Ipolit 
      4. Constituțiile Sfinților Apostoli 
      5. Origen 
      6. Clement Alexandrinul 
      7. Irineu 
      8. Iustin Martirul 
      Părinții apostolici 
      9. Ignatie 
      10. Barnaba 
      11. Clement Romanul 
      12. Didahia celor Doisprezece Apostoli 
       
      VIII. JERTFA EUHARISTICĂ POTRIVIT SFINTEI SCRIPTURI 
      A. Jertfa euharistică în Vechiul Testament 
      1. Jertfa prefigurativă a lui Melchisedec 
      2. Profeția lui Maleahi 
      B. Jertfa euharistică în Noul Testament 
      1. Potrivit sfântului evanghelist Luca (a. Evanghelia după Luca / b. Faptele Apostolilor) 
      2. Potrivit sfântului apostol Pavel (a. Epistola 1 către Corinteni / b. Epistola către Evrei) 
      3. Potrivit evangheliștilor Matei și Marcu 
      4. Potrivit evanghelistului Ioan 
      C. Instituirea jertfei euharistice și critica raționalistă 
      1. Euharistia ca simplă parabolă 
      2. Euharistia ca simplă învățătură eshatologică 
      D. Religiile de mistere ale Antichității și jertfa euharistică 
      1. Misterele eleusine 
      2. Cultul zeiței Isis 
      3. Cultul Cybelei 
      4. Misterele orfice 
      5. Cultul lui Mithra 
       
      IX. FIINȚA EUHARISTIEI CA JERTFĂ 
      Expunerea diferitelor teorii cu privire la ființa Euharistiei ca jertfă 
      A. Teologii romano-catolici și problema ființei Euharistiei ca jertfă 
      A1. În jurul ideii de schimbare 
      1. Ființa Euharistiei ca jertfă în schimbarea reală 
      a. Ființa Euharistiei ca jertfă în schimbarea reală a elementelor pâinii și vinului 
      b. Ființa Euharistiei ca jertfă în schimbarea reală a lui Iisus Hristos 
      2. Ființa Euharistiei ca jertfă în schimbarea mistică 
      Insuficiența ideii de schimbare pentru explicarea Euharistiei ca jertfă 
      A2. În jurul ideii de oferire 
      1. Ființa Euharistiei ca jertfă în oferirea lui Hristos de către El Însuși 
      2. Ființa Euharistiei ca jertfă în oferirea lui Hristos de către Biserică 
      Avantaje și deficiențe ale ideii de oferire aplicată jertfei euharistice 
      B. Teologii ortodocși și problema ființei Euharistiei ca jertfă 
      1. Macarie Bulgakov 
      2. Alexiu Comoroșan 
      3. Nikolaos Damalas 
      4. Christos Andrutsos 
      5. Konstantinos Dyovuniotis 
      6. Ioan Mihălcescu 
      C. Mărturiile diferitor Părinți și scriitori bisericești de după veacul al IV-lea despre ființa Euharistiei ca jertfă 
      Sfântul Ioan Hrisostom 
      D. Schița unei teorii corecte despre ființa Euharistiei ca jertfă 
       

    • Unul din evenimentele majore în plan duhovnicesc ale sfârşitului secolului XX este redescoperirea în manuscrise salvate miraculos de la distrugere a unor scrieri uitate şi considerate definitiv pierdute aparţinând Sfântului Isaac Sirul. Ascet singuratic din secolul VII, născut în Qatar şi trăitor în ţinuturi aflate azi în Irak şi Iran, Sfântul Isaac era cunoscut ca autor al 90 de „cuvinte” duhovniceşti extrem de intens citite în Răsăritul ortodox. În 1983 a fost regăsit la Oxford unicul manuscris medieval complet al „Părţii a II-a” a scrierilor sale, cuprinzând 41 de „cuvinte către singuratici”. El a reprezentat o veritabilă revelaţie oferind tabloul complet şi surprinzător al unei gândiri duhovniceşti unice. Experienţa eremitică şi isihastă se modela pe revelaţia iubirii infinite a lui Dumnezeu constituindu-se într-o extrem de proaspătă şcoală a rugăciunii şi iubirii în orizonturile generoase ale unei soteriologii şi eshatologii universaliste şi optimiste. Surprizele nu s-au oprit aici. În 1990 a fost identificat într-o bibliotecă privată din Teheran alt manuscris siriac. Copiat între 1900–1903 în zona lacului Urmia, el cuprindea 17 „cuvinte” aparţinând „Părţii a III-a” a scrierilor Sfântului Isaac, dintre care 14 erau total necunoscute. Restituite recent de Sabino Chialà, monah de la Bose, ele dezvoltă şi precizează teme aflate în inima meditaţiilor sale ascetico-teologice: rugăciunea, harul şi mila infinită a lui Dumnezeu faţă de creaţia Sa. Veritabil breviar al scrisului Sfântului Isaac, „cuvintele” „Părţii a III-a” oferă nu doar o neaşteptată întregire a imaginii gândirii sale duhovniceşti, ci şi o călăuză practică de prim rang pentru toţi creştinii doritori să se apropie de Dumnezeu.

    • Consacrat scrierilor duhovnicesti, volumul de fata inaugureaza integrala Scrierilor Sfantului Grigorie Palama (1295–1359) intr-o traducere romaneasca insotita de ample introduceri si alte texte lamuritoare.

      Initierea integralei Scrierilor palamite cu operele duhovnicesti, iar nu cu cele polemice, este o optiune deliberata a editorului, bazata pe convingerea ca teologia energiilor necreate se explica cel mai bine plecand de la spiritualitatea isihasta a marelui monah athonit, teolog polemist si ierarh bizantin din secolul XIV.

      De-a lungul acestor etape, Sfantul Grigorie Palama a oferit descrierea ideala a trei versiuni de isihasm inteles drept „adevarata filozofie” a vietii crestine, integrata exemplar in viata tainica a Fecioarei Maria in templu (Cuvantul despre intrarea si viata ei in Sfanta Sfintelor): un isihasm anahoretic pentru pustnici (Viata Sfantului Petru Athonitul), un isihasm pentru monahii din manastiri (Tratatul-epistola catre Xeni) si un isihasm laic pentru intelectuali (Tratatul-epistola catre filozofii Ioan si Teodor) — toate expresii ale unei spiritualitati la care sunt chemati toti crestinii. In inima acestor scrieri se afla o originala sistematizare a traditiei isihaste: centrata trinitar, fundamentata antropologic si mariologic, deschisa intelectual.

      Astfel intelese, scoase din uitare si ignoranta, din evaluari minimalizante si exaltari triumfaliste, scrierile duhovnicesti ale Sfantului Grigorie Palama vorbesc in acelasi timp despre drama si spiritualitatea unei epoci si raman cea mai buna introducere in teologia si opera sa.

    • Arhimandritul Sofronie Saharov, ucenic al Sfantului Siluan Athonitul si pastrator al mostenirii lui duhovnicesti, este una din cele mai importante figuri ale Ortodoxiei secolului XX.  Editor al scrierilor Sfantului Siluan, el a lasat in urma sa si o importanta mostenire teologica.  Iubesc, deci exist este o prima incercare de situare si evaluare a viziunii teologice a arhimandritului Sofronie pentru a determina dimensiunile contributiei sale originale la aprofundarea teologiei ortodoxe contemporane.  Este evidentiat caracterul sintetic al teologiei sale, care integreaza intr-o abordare concreta, organica si vie, pe baza propriei sale experiente duhovnicesti, preocupari si idei din filozofia religioasa rusa, traditia patristica, din monahismul athonit si din teologia ortodoxa contemporana.  In centrul acestei sinteze unice se afla notiunea existentei personale sau ipostatice in dimensiunile ei hristologice, trinitare si antropologice aflate in inima Evangheliei si Traditiei Bisericii.  Realizare si expresie concreta a Iubirii divine si umane, persoana manifesta asemanarea omului cu Dumnezeu prin indumnezeirea lui, intr-un parcurs ascetic si mistic jalonat inevitabil de experientele paradoxale ale golirii de sine, parasirii de Dumnezeu, ascultarii de un povatuitor harismatic si aducerii-aminte de moarte.  La capatul acestor analize, figura arhimandritului Sofronie apare drept cea a unuia din cei mai profunzi teologi ortodocsi ai epocii noastre, creatorul unei sinteze dogmatico-ascetice unice dominate de motivul personalismului existential si de o antropologie spirituala maximalista — sursa de speranta pentru omul dezorientat spiritual al zilelor noastre.

       

watch series