Cartea cuprinde 58 de acatiste ale sfintilor precum Sf Serafim de Sarov, Sf mucenici Epictet si Astion, Sf Ioan Rusul, Sf Ioan Gura de Aur, Sf Apostol Andrei, Sf Nectarie Taumaturgul de la Eghina, Sf Veronica, Sf Tatiana.

Cartea cuprinde 30 de acatiste ale sfintilor precum Sf Marcu, Sf Arhanghel Gavriil, Sf Sava de la Buzau, Sf Efrem cel Nou, Sf Arhanghel Mihail, Sf Elisabeta.

Cuprins: Rugaciuni incepatoare, Acatistul sfantului Ierarh Silvestru, Acatistul Sfantului Teodosie cel Mare Acatistul, sfantului marelui mucenic Teodor Stratilat, Acatistul Sfintilor Casian si Gherman, Acatistul Sfantului Inochentie din Alaska, Acatistul Sfantului Sebastian de la Optina, Acatistul Sfantului Tadei de la Vitovnita, Acatistul Sfantului Vasile de la Poiana Marului, Acatistul Sfintilor Mucenici Timotei si Mavra, Acatistul Sfantului Nil de la Sorska, Acatistul sfantului Luca al Crimeei, facatorul de minuni, Acatistul binecredinciosului voievod Stefan cel Mare si Sfant, Acatistul sfantului mucenic imparat Nicolae Acatistul, sfantului marelui mucenic Procopie, Acatistul sfantului mucenic Emilian de la Durostorum, Acatistul sfantului Ioan de Rila, Acatistul sfintei cuvioase Irina a Hristovalantulu,i Acatistul sfintelor mucenite Minodora, Mitrodora, Nimfodora, Acatistul cuviosilor Neofit si Meletie din muntele Cozia-Stanisoara, Acatistul sfintei mucenite Eufimia, Acatistul Sfantului Mucenic Carp, Acatistul sfantului Gherasim Kefalonitul, Acatistul sfantului mucenic Nestor, Acatistul sfantului apostol si evanghelist Matei, Acatistul sfantului Sava cel sfintit, Acatistul Sfantului Cuvios Daniil Sihastru, Acatistul Sfantului Petru Movila, Acatistul Sfintei Mucenite Anisia.

Cartea cuprinde 26 de acatiste ale sfintilor precum Sf Ciprian și Iustina, Cuv David din Evvia, Sf Teodor Tiron și Teodor Stratilat, Sf Ghenadie, Sf Muc. Agata.

(lipsa text)

Cel care nu-şi însuşeşte din tot sufletul această primă Lege dumnezeiască, nu se poate apropia de Hristos şi de Legea Lui. Deoarece cel care n-a învăţat să înoate în râu nu trebuie să se afunde în apă adâncă, pentru că se va îneca. Şi din nou, cel care nu ştie întâi să meargă nu trebuie să alerge, deoarece va cădea şi va pătimi.

Cel care nu va învăţa mai întâi să socotească cu unităţile nu va putea niciodată să socotească cu miile. Cel care nu va şti mai întâi să silabisească nu va învăţa niciodată să vorbească şi să citească corect. Cel care nu va pune mai întâi temelia casei în zadar se va chinui să pună acoperişul şi turla.

Şi iarăşi, cel care nu va împlini Legea lui Moise în zadar va izbi în poarta palatului lui Hristos, pentru că aceasta nu i se va deschide. Aceasta este Prima Lege a lui Dumnezeu, fără de care niciun popor nu se poate mântui. Într-adevăr, această Lege este succintă (sinoptică), dar are multe de spus celui care cugetă şi caută mântuirea sufletului său.

Aceasta carte ne relateaza povestea unui proces din lagarele naziste.  O „poveste pentru maturi”, cum insusi autorul isi subintituleaza cartea.  Este povestea unei prietenii retinute, nemarturisite dintre Spas Spasovici, un sarb ortodox, fost profesor de istorie, si un ofiter SS care incearca sa-i prelungeasca viata lui Spas, folosindu-se de legile de fier ale Reichului.  A reusit sau nu, aceasta trebuie sa o afle cititorul...

Nicolae Velimirovici, episcop de Ohrida (supranumit, pentru fervenţa sa, „episcopul sarbilor”), este una dintre cele mai proeminente figuri ale Ortodoxiei din secolul XX.  A fost prizonier la nazisti, ceea ce ne indreptateste sa credem ca nuvela de fata este o marturisire autobiografica.  Vladica se arata, in aceasta scriere, un bun cunoscator al tehnicilor literare moderne, ceea ce confera cartii de fata un loc aparte in imensa mostenire literara pe care a lasat-o.  Recent, episcopul Nicolae Velimirovici a fost trecut in randul sfintilor.  Ati mai citit vreodata o nuvela scrisa de un sfant?  Cititi-o si veti trai o deosebita satisfactie intelectuala si duhovniceasca.

Suntem martori ai unei mari È™i rare minuni – un semn minunat È™i sfânt al vremurilor: întâia dată, fericita VeÈ™nicie a Sfintei Treimi s-a ancorat în Rastko, È™i din Rastko cel ce tânjea după Hristos l-a plăsmuit pe Sava cel purtător de Hristos; a doua oară, aceeaÈ™i VeÈ™nicie s-a ancorat în Vlădica Nicolae, È™i din Nicolae cel ce tânjea după Hristos l-a plăsmuit înaintea ochilor noÈ™tri pe Nicolae cel purtător de Hristos. (...) 
 
De la Sfântul Sava până în ziua de astăzi, ortodoxia noastră n-a avut un mărturisitor mai glăsuitor È™i mai puternic decât Vlădica Nicolae. Lui îi vor urma în rugăciune, cu minunare, cei ce vor veni după noi, după cum È™i noi i-am urmat Sfântului Sava, È™i astfel ne-am îmbunătăÈ›it. 
Sfântul Iustin Popovici

Biserica lui Hristos este cea mai mare zidire de optimism care a fost făcută pe pământ. Optimismul creÈ™tinismului nu constituie pur È™i simplu o teorie duhovnicească, pentru că este trăită È™i fundamentată.Nu aÈ™ putea să mă numesc pe mine însumi creÈ™tin, dacă nu aÈ™ fi optimist. Și dacă m-aÈ™ numi creÈ™tin È™i nu aÈ™ fi optimist, nu aÈ™ fi un creÈ™tin sincer. Și voi toÈ›i în zadar vă numiÈ›i creÈ™tini, dacă voi nu sunteÈ›i optimiÈ™ti. CreÈ™tinismul constituie cea mai mare cetate de optimism.CredinÈ›a, nădejdea È™i iubirea alcătuiesc împreună optimismul. Numai optimismul ne mântuieÈ™te. Dacă nu avem optimism, nu avem credinÈ›ă.Pe chipul optimistului în fiecare zi se răsfrâng razele soarelui, îl încălzesc È™i îi luminează sufletul, în vreme ce chipul pesimistului rămâne fără soare, iar drept rezultat, sufletul lui este rece È™i întunecat. Primul – cel optimist – vede florile în fiecare zi, în vreme ce al doilea – pesimistul – vede totul ca pe un loc murdar, plin de gunoaie. Nu poate să existe nicio lucrare creatoare fără optimism.FraÈ›ilor, să fim optimiÈ™ti È™i să avem credinÈ›ăîn Dumnezeu. Există Creatorul, Făcătorul lumii È™i Părintele nostru. Gândul acesta să fie temelia sau fundamentul optimismului nostru...Noi să fim optimiÈ™ti ca È™i creÈ™tini, pentru căîn credinÈ›a noastră au găsit mângâiere chiar È™i cei mai deznădăjduiÈ›i oameni.A fi cineva optimist înseamnă să trăiască È™i să preÈ›uiască drept sau corect darul vieÈ›ii.

Cu un suflet impreuna nevoindu-va pentru credinta Evangheliei(Filipeni 1: 27), ne indeamna apostolul credintei.
Atunci cand unul dintre fratii tai se nevoieste pentru credinta Evangheliei, fie intru sine, fie in afara de sine, fie ca se lupta cu patimile sale, fie ca se lupta cu diavolii sau cu necredinciosii, cu cei rataciti de la credinta sau cu cei slabi in credinta, nu sta deoparte, ci sari degraba in ajutorul lui!
Alaturi de tine sunt toate celelalte mii si milioane de ortodocsi. Acestia impartasesc cu totii nevointa fiecaruia si niciunul dintr-insii nu ar trebui lasat deoparte in lupta aceasta.
In vremurile de demult , cand cetele mucenicilor crestini patimeau pentru credinta lor in Evanghelie, toti ceilalti crestini le sareau grabnic in ajutor. Unii ii cercetau in temnita pe mucenici, altii le trimiteau daruri, altii purtau grija de fiii sau de parintii lor varstnici, altii se rugau lui Dumnezeu pentru dansii.
Fa si tu asemenea lor! Atunci cand unul dintre fratii tai se nevoieste pentru credinta Evangheliei, pentru Sfanta Credinta Ortodoxa, alearga-i grabnic in ajutor si usureaza povara lui. Ajuta-l cu mainile sau cu buzele sau cu o rugaciune sau cu un gand bun inaintea lui Dumnezeu. Si fiecare sa faca asemenea!Caci lupta lui este si lupta ta si biruinta lui va fi si biruinta ta.

Cauza razboiului consta in lepadarea oamenilor de Dumnezeu si de legea Lui.  Lepadarea de Dumnezeu si netrebnicia din timp de pace a oamenilor provoaca razboiul.  Atunci cand oamenii merita razboiul, atunci cand acumuleaza cauze de razboi, razboiul vine fie ca o vor ei, fie ca nu o vor.  Precum aceia ce beau apa cu bacili de tifos se molipsesc de tifos si tifosul este inevitabil, asa si cei ce, lepadandu‑se de Dumnezeu, se adapa cu ganduri, pofte si fapte potrivnice lui Dumnezeu, atrag asupra lor molima razboiului, si razboiul devine inevitabil.  Atata vreme cat oamenii se razboiesc cu Dumnezeu prin gandurile, poftele si faptele lor, degeaba viseaza la pace.  Fie ca vor sau nu, razboiul n‑are cum sa nu vina acolo unde este semanata samanÈ›a razboiului.  Razboiul impotriva lui Dumnezeu, pe fata sau intr‑ascuns, duce inevitabil la razboi intre oameni.  Ca nu este pace necredincioÈ™ilor, zice Domnul(Isaia 48, 22).  In zilele noastre, se vorbeste in gura mare despre pace mai mult decat oricand, in vreme ce popoarele se pregatesc de razboi mai mult decat oricand.  Este greu ca aceasta fatarnicie sa nu fie pedepsita prin razboi.