Traind intr-o perioada apropiata vremurilor noastre, Sfantul Ioan de Kronstadt da marturie prin exemplul sau ca, indiferent de imprejurari, putem duce o viata conforma cu invataturile lui Dumnezeu.  In insemnarile sale duhovnicesti privim uneori ca in oglinda, descoperind situatii ce ne sunt familiare.

Cartea de fata nu este un simplu jurnal, ci un indrumar pentru urcusul duhovnicesc.  Rugaciunea, pocainta, jertfa sunt coordonatele ce ne calauzesc spre acest urcus.  Privind la lupta launtrica a parintelui Ioan, constientizam faptul ca dobandirea acestor virtuti nu este o utopie, ci ceva ce sta in putinta tuturor.

De la Hristos si pana azi au aparut multe si felurite erezii. Dar care erezie crestina, care eretic a sustinut vreodata ca "Toate religiile slujesc lui Dumnezeu si pe om"? Ortodocsii si ereticii credeau si propovaduiau ca numai o religie "slujeste lui Dumnezeu", iar toate celelate diavolului, deoarece insala si mint si tin pe om departe de lumina si de adevarul mantuitor. Pana si iehovistii, care au intrecut orice masura prin lipsa de evlavie si hulele lor, n-au ajuns nici macar aproape de grozavia ecumenismului. Multi monstri a nascut iadul in vremurile noastre, dar de marimea ecumenismului nu este nici unul! 

Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, a trasat o cale scurta si luminoasa pe cerul Bisericii Ortodoxe, iar acum se odihneste aproape de Acela pe Care atat de mult L-a iubit in toata viata sa.

Principiul de temelie al Staretului a fost dorinta de a predica Evanghelia in dar, dupa exemplul Sfantului Apostol Pavel, sa slujeasca Biserica fara cea mai mica rasplatire materiala.  De aceea in toata viata sa a ramas fara subventie si asigurare, economisindu-si cele de trai, mai ales in primii ani ai slujirii sale preotesti, din corecturile publicatiilor Astir ale Fratilor Papadimitriu.  Parintele Epifanie in toata viata sa si-a aruncat grija spre Domnul si filosofia lui cea mai inalta - asa cum o caracteriza - era cererea liturgica: pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

Secolul al XVI-lea a fost secolul marilor prigoane.  Cu toate acestea, s-au pastrat multe istorisiri si povestiri deosebite de la cei care au cunoscut indeaproape dragostea si virtutea Sfantului David, care au auzit invatatura lui si au admirat prezenta sa luminoasa.  Exista asadar, multe date si povestiri care pot completa chiar cu amanunte biografia alcatuita de monahul Hristofor.  Scrisa in limba greaca veche, neinteleasa astazi de oamenii simpli si de tinerii care nu o mai invata in scoli, biografia aceasta prezinta in linii generale viata Sfantului.

Volumul "EREZIILE CONTEMPORANE - o adevarata amenintare" semnat de Parinte Arsenie Vliangoftis, Doctor in Teologie si Licentiat in Filozofie prezinta cu exactitate stiintifica pericolele venite din partea falsilor invatatori, promotori ai Scientologiei, ai Globalizarii, ai Noii Ordini a Lucrurilor, sincretismului religios si care nu sunt decat niste unelte in mana diavolului ce umbla racnind, cautand pe cine sa inghita (I Petru, 5,8). De asemenea, foarte bine accentueaza diferenta dintre meditatia antropocentrica de tip yoga si rugaciunea hristocentrica a mintii sau a inimii, specifica Ortodoxiei.

Articolele cuprinse in carticica aceasta s-au publicat mai intai in ziarul religios al Atenei Presa ortodoxa.  Ecoul lor a intrecut orice asteptare.  Alcatuite in urma unor indemnuri-rugaminti, si adresate mai ales clericilor, le redau independente unul de altul, ca sa fie mai la indemana celor ce le vor folosi in infruntarea teoriilor potrivnice.  Unii dintre cei care mi le-au cerut, intre care sunt chiar si ierarhi, mi-au declarat ca isi iau raspunderea publicarii lor.

Arhim. Epifanie T. Teodoropulos

În mijlocul crizelor succesive ale vremurilor noastre mulÈ›i cred că Dumnezeu ne‑a părăsit. Dar oare aÈ™a e? Nicidecum! Și asta ne‑o arată destui oameni care au reuÈ™it să audă glasul lui Dumnezeu, să‑I dea ascultare È™i să‑și schimbe decisiv viaÈ›a. 
Istorisirile din volumul AÈ™a cum ne vorbeÈ™te Dumnezeu nu sunt altceva decât spovedaniile unor oameni care s‑au străduit din răsputeri să răspundă invitaÈ›iei primite din partea ÎnsuÈ™i Dumnezeului Treimic – singurul Dumnezeu adevărat. 
Neîndoielnic, mărturiile acestor oameni aleÈ™i se vor arăta ziditoare de suflet È™i vor aduce mult folos duhovnicesc cititorilor cu inima pregătită să primească binecuvântarea Domnului!
* * *
„«Binecuvântaţi», zic monahii în locul oricărui alt salut. «Domnul» e răspunsul cuvenit. Altfel spus, Logosul, Cuvântul lui Dumnezeu È™i Dumnezeul È™i Mântuitorul nostru să te binecuvânteze È™i să vină între noi! Și când Preadulcele Iisus Hristos vine în mijlocul a doi oameni, atunci îÈ™i fac loc în sufletele lor iubirea, pacea, smerenia, mila. Să vă amintiÈ›i că binecuvântarea Domnului este aceea care te duce în Rai. Ca să fim binecuvântaÈ›i suntem datori să învăÈ›ăm a cultiva È™i a trăi neîntrerupt binecuvântarea lui Dumnezeu.”

Dupa cum se stie, nebunia pentru Hristos a constituit dintotdeauna unul dintre cele mai frumoase capitole din marele Sinaxar al Sfintilor Bisericii noastre Ortodoxe, un capitol plin de invataturi mantuitoare, din care intelegem ca dreptatea si judecata lui Dumnezeu difera foarte mult de cele ale oamenilor.  O neinsemnata adaugire la acest capitol este si urmatoarea povestire pe care ne-a spus-o un levit smerit al Evangheliei, un prieten apropiat al Domnului nostru, al Maicii Domnului, al Sfantului Ioan Botezatorul, al Sfantului Haralambie, al Sfantului Cosma Etolianul si al Sfantului Anastasie din Gordio.

Povestirea sa se refera la un nebun pentru Hristos, care a trait in zilele noastre intr-unul dintre cartierele necunoscute si marginase ale Atenei, intr-un cartier unde usile oamenilor erau zavorate cu strasnicie pentru aproapele, iar viata curgea monoton, in limitele cunoscutului dispret fata de om, ale slavei desarte si nepasarii fata de celalalt, dovada a stapanirii patimilor egocentrice.