Toate sectele au pretentia ca adeptii lor isi conformeaza viata dupa Sfanta Scriptura, creandu-se chiar un mit, acela ca noi, care ne numim ortodocsi, am fi in afara Scripturii.  Fara pretentia ca se pot surprinde toate aspectele temei, in cele ce urmeaza se va incerca demontarea acestui mit si sa vedem cine sunt de fapt adevaratii calcatori ai Bibliei.  Scriptura reprezinta cuvantul scris al lui Dumnezeu si Cartea cartilor.

Cuprinde: Acatistul Nasterii Maicii Domnului, Acatistul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului, Acatistul Buneivestiri, Acatistul Adormirii Maicii Domnului, Acatistul Sfantului Acoperamant, Acatistul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu „Potirul nesecat”, Acatistul Maicii Domnului „Povatuitoarea copiilor”, paraclisele Maicii Domnului etc...

(lipsa text)

Măria Sa Neagoe Basarab... nu este in totalitate, asa cum poate o sugerează titlul, o lucrare de istorie, nici o fictiune literală È™i cu atât mai putin o scriere aghiografică. Nefiind exclusiv vreuna din acestea, cuprinde totuÈ™i câte ceva din fiecare.

Lucrarea de istorie poate fi socotită în măsura în care urmăreÈ™te firul cronologic al domniei lui Neagoe Basarab, aÈ™a cum l-am găsit înfăÈ›iÈ™at - cu controversele de rigoare - în cele două vechi izvoare, LetopiseÈ›ul Cantacuzino È™i ViaÈ›a Sfântului Nifon scrisă de Gavriil Protul, precum È™i în alte documente È™i studii de specialitate, toate indicate în bibliografia orientativă de la sfârÈ™itul cărÈ›ii. Scriere aghiografică nu cutezăm a o numi, căci cele sfinte se cuvin a fi scrise de cei sfinÈ›i. Gândul nostru a fost doar acela de a înfăÈ›iÈ™a - într-o societate a modelelor de tot felul - chipul unui domn român care a trăit în mod isihast.

Aici, sursa principala de inspiraÈ›ie ne-a fost cartea ÎnvăÈ›ăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, o scriere în felul ei autobiografică, fiindcă toate sfaturile date prinÈ›ului moÈ™tenitor au în ele greutatea cuvântului cercat cu fapta. ÎnvăÈ›ăturile ne arată că viaÈ›a voievodului muntean a cuprins cele trei dimensiuni nedespărÈ›ite ale spiritualităÈ›ii ortodoxe, aÈ™a cum ni le înfăÈ›iÈ™ează teologia răsăriteană: dogmatica, eclesiastica si ascetica. Domnul Neagoe a cunoscut dogmele credintei pravoslavnice si le-a pazit cu sfintenie. De asemenea, a avut nemarginita evlavie si dragoste pentru Biserica, pentru randuielile si slujitorii ei adevarati, episcopi, preoti sau monahi. Si nu in ultimul rand a dus o viata de asceza, unind nevointele trupesti cu trezvia mintii.

Invataturile cuprind pagini minunate de Filocalie privind stiinta duhovniceasca a curatirii omului de patimi si a unirii sale cu Dumnezeu.

Ceaslovul conţine părţile fixe din ciclul zilnic de slujbe oficiate în bisericile ortodoxe. Găsim aici Vecernia, Pavecerniţa (mare şi mică), Miezonoptica, Utrenia, Ceasurile, Obedniţa, rugăciunile de dinaintea meselor, rugăciunile de dinainte şi după Sf. Împărtăşanie etc.). 
Părţile pe care le rostesc mirenii sunt date complet, iar cele ale preotului si diaconului sunt prescurtate. 
Ceaslovul Mare conţine şi o listă cu sfinţi prăznuiţi în timpul anului (cu troparul şi condacul lor). 
CUPRINS: 
Capitole: 
1. Ceaslov 
2. Rugaciunile diminetii 
3. Randuiala Miezonopticii din toate zilele 
4. Randuiala Miezonopticii din duminici 
5. Utrenia 
6. Ceasul intai 
7. Mijloceasul intai 
8. Ceasul al treilea 
9. Mijloceasul al treilea 
10. Ceasul al saselea 
11. Mijloceasul al saselea 
12. Obednita 
13. Condacele de peste saptamana 
14. Randuiala mesei 
15. Randuiala Panaghiei 
16. Ceasul al noualea 
17. Mijloceasul al noualea 
18. Vecernia 
19. Rugaciunea la masa de seara 
20. Pavecernita Mare 
21. Pavecernita Mica 
22. Troparele de peste toata saptamana 
23. Rugaciunile de seara 

Viaţa şi nevoinţa Sfintei Xenia din Sankt-Petersburg poartă pecetea tainei. Neînţelese – cum neînţelese sunt toate cele mai presus de fire –, au stârnit şi stârnesc uimire, întrucât, covârşind până într-atât hotarul celor obişnuite nouă, par a nici nu fi cu putinţă. Le adevereşte însă darul dumnezeiesc, lucrând minuni netăgăduite şi dând ajutor mai presus de nădejde până în vremea noastră, tămăduind, îndreptând şi aşezând pe bun făgaş, cu rugăciunile sfintei nebune pentru Hristos, vieţile de care se atinge. 
Nădăjduim că această cărticică, scrisă cu simplitate şi dragoste, îi va apropia pe toţi credincioşii care o citesc – şi mai cu seamă pe copii, care, în mijlocul ispitelor, au deosebită nevoie de ajutor haric şi pilde bune – de mila şi luminarea lui Dumnezeu, cu mijlocirile celei care în cetatea lui Petru s-a făcut înger pământesc şi om ceresc. 
Sfântă Xenia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Minciuna ne face fii ai diavolului

Minţim şi ne minţim pentru a ne atinge anumite obiective, dar, mai ales, pentru a acoperi unele goluri din viaţa noastră şi pentru a ne crea iluzia că ne apropiem de ceea ce am vrea să fim. Realitatea este
modificată pentru a se potrivi nevoilor noastre, iar minciuna este utilizată selectiv, ca o modalitate generală de răspuns.

Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii, vor să clădească un adevăr pentru ceilalţi cu tipuri de falsităţi recunoscute doar de ei.

Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii (de ordin emoţional sau material) sau nu pot identifica resurse pentru a se redefini şi reorganiza într-un sens al normalului. Minciuna este, uneori, o modalitate de neasumare conştientă a realităţii şi o anexă a adevărului, iar în alte situaţii, opusul adevărului, din lipsa posibilităţii de a accepta şi depăşi o dezvoltare personală crescută strâmb sau deformat.

Suntem încredinţaţi de experienţa sfinţilor – definiţi ca oameni sinceri şi corecţi- că adevărul este lucrător, rodnic şi sfinţitor. Concluzia Sfântului Ioan Evanghelistul este categorică: „Să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre“ (I Ioan 3, 18-19).

Minciuna ne face fii ai diavolului