Iata, am purces din nou

Sa va facem un cadou:

O carte cu clopotei,

Cu flori, rate si catei,

Cu pilde rele si bune,

Alese de noi anume

Pentru a infatisa

Patimi care – nu-i asa? -

Ne lupta pe fiecare.

Rostul cartii, prin urmare,

E sa ne vedem putin

Si, fireste, sa pornim

A pune-ndreptare vietii,

Incepand chiar cu… poetii!

Unde-s trei, puterea creşte, 
De aceea se iveşte 
Azi al treile volum 
Despre care ştiţi de-acum 
Ce conţine: poezii 
Pentru părinţi şi copii, 
Cu păuni, căţei, pisici, 
Gâşte, viţeluşi, arici, 
Pătrunjei care stau moţ 
delicate flori de colţ 
Şi-alte lucruri de sub soare 
Ce ne-nvaţă fiecare, 
În glumă sau serios 
O lecţie de folos 
La marea şcoală a vieţii. 
Toţi, în frunte cu poeţii, 
S-ar cădea să stăm atenţi, 
Ca să nu fim corigenţi! 

O interpretare pe intelesul copiilor si nu numai. Aceasta Biblie ilustrata se adreseaza tuturor celor ce vor sa inteleaga, intr-o maniera placuta scrierile biblice.

Varsta recomandata: de la cel mai mic la cel mai mare.

(lipsa text)

(lipsa text)

Rolul parintilor si al caminului familial este determinant pentru varsta copilariei si a adolescentei. El trebuie sa fie prin excelenta un rol educational. Lucrarea pedagogica corecta si inteleapta a parintilor asupra sufletelor copiilor, inca de la cea mai frageda varsta, trebuie sa puna bazele unei vieti intru Hristos, a singurei cai viabile si adevarate, pe care nici o furtuna a varstei tinere sau adulte nu o va mai putea clatina. Acest mare adevar este pus in evidenta in cartea de fata. Scriitorul celor zece omilii pedagogice catre parinti, ce sunt cuprinse aici, este episcopul rus Irineu, pastorul eparhiei de Ecaterinburg si Irbitk, care a trait la sfarsitul secolului al XIX- lea.

Înger, îngeraşul meu 
Ce mi te-a dat Dumnezeu 
Totdeauna fii cu mine 
Şi mă-nvaţă să fac bine. 
Eu sunt mic, tu fă-mă mare, 
Eu sunt slab, tu fă-mă tare, 
În tot locul mă-nsoţeşte 
Şi de rele mă păzeşte. 
 
Amin.

Frica vine adesea din necunoaÈ™tere. Și evităm ceea ce cunoaÈ™tem prea puÈ›in. De aceea este vital să înÈ›elegem, ca să ne putem bucura chiar È™i atunci când vine vorba despre taina morÈ›ii noastre sau, mai exact, despre ieÈ™irea sufletului din trup. Cum o vedem? Poartă către ÎmpărăÈ›ia cerurilor, vestea cea bună, „PaÈ™tile cele frumoase”? Sau gheena focului, durerea amarnică, întristarea cea de nemângâiat, mustrarea conÈ™tiinÈ›ei, ca să nu mai amintim de chinurile cele nesfârÈ™ite? Ateu sau credincios, pe buza vieÈ›ii, când se confruntă cu iminenÈ›a morÈ›ii, care nu ocoleÈ™te pe nimeni, omul devine, fie È™i numai pentru câteva – ultimele – clipe, conÈ™tient că viaÈ›a nu se opreÈ™te aici.

Volumul de faÈ›ă se deschide cu vechi pilde ale Patericului alfabetic È™i tematic, È™i se continuă cu alte 22 de extrase (multe dintre ele traduse pentru prima oară în limba română) din texte hagiografice, omilii ale SfinÈ›ilor PărinÈ›i, povestiri È™i mărturii care ne trezesc È™i ne provoacă să ne luăm în serios viaÈ›a È™i să o preÈ›uim. Aici se găsesc răspunsuri la câteva dintre dilemele subiectului, fă-cându-ne cunoscute trăi-rile È™i vedeniile sfinÈ›ilor ce ne descoperă parcursul sufletului după ieÈ™irea din trup, ce înseamnă Raiul È™i iadul, ÎnfricoÈ™ătoarea Ju-decată, precum È™i îndem-nuri cu privire la pregătirea pentru Marea Trecere.

Vietile sfintilor cu scris mare

Frumoasele istorisiri care urmează, nu sunt o lucrare proprie, ci sunt mai mult o adunare şi adaptare a mai multor lucrări de la diferiÈ›i autori. In lucrarea de faÈ›ă am folosit cartea: „Sfintele Amintiri ” şi „Spre Emaus ” de M. Sadoveanu şi D. D. PătrăÈ™canu, „Galileienii” care a fost un manuscris de autor, şi „Vieţile Mucenicilor creştini care au fost ostaşi ” de arhiereul Antim, vicarul Mitropoliei Moldovei broşura nr. 3, laşi, 1913.

Lucrarea de faţă socotim că răspunde unei nevoi adânc simţite de poporul nostru şi nădăjduim că străduinÈ›ele noastre vor fi răsplătite prin clipele de înălÈ›are sufletească ale celor ce vor citi aceste pagini de dragoste curată, lepădare de sine şi mai ales de cel mai desăvârşit idealism pe care, sub braţele Crucii Mântuitorului, I-a simÈ›it omenirea vreodată.

Cu această nădejde, trimitem în lume acest volum, care cuprinde o parte din Vieţile Sfinţilor, spre slava lui Dumnezeu şi folosul aproapelui.

Omul, chip al lui Dumnezeu este înțeles numai în legătură cu această dragoste a lui Dumnezeu, cu acest mod de ființare a Sfintei Treimi - structura supremei iubiri. De aceea orice păcat denaturează, schimonosește ființa umană și o depărtează de la drumul desăvârșirii, de la scopul final al vieții pământești care este îndumnezeirea după har atât cât este cu putință firii omenești.
Cu toții greșim dar nu putem rămâne mereu ancorați în această stare din care nu se poate proiecta nici un sens al existenței. Remediul lăsat de Bunul Dumnezeu omului care cade în păcat constă în asumarea păcatului, conștinetizarea lui, părerea de rău, mărturisirea și dorința de îndreptare.

Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului