Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Sfântul Mucenic Bonifatie este o figură luminoasă în istoria Bisericii, un exemplu de pocăinÈ›ă, convertire È™i devotament nestrămutat faÈ›ă de credinÈ›a în Hristos. ViaÈ›a sa, deÈ™i marcată de păcat la început, s-a transformat într-o mărturie puternică a puterii transformatoare a credinÈ›ei 

Născut în Roma în secolul al IV-lea, Bonifatie a trăit o viaÈ›ă păcătoasă în tinereÈ›e, fiind sclavul unei femei bogate numite Aglaida. Cu toate acestea, în inima lui ardea o scânteie de bunătate È™i compasiune. Era milostiv cu cei săraci È™i suferinzi, demonstrând o dragoste autentică pentru aproapele său.

Ajuns în Cilicia, Bonifatie a mărturisit cu îndrăzneală credinÈ›a sa în faÈ›a guvernatorului Silvanus, deÈ™i È™tia că îl aÈ™teaptă persecuÈ›ia È™i chinurile. A refuzat cu tărie să renunÈ›e la credinÈ›a sa, chiar È™i în faÈ›a torturilor groaznice.

 Moartea sa martirică a marcat sfârÈ™itul vieÈ›ii sale pământeÈ™ti, dar a marcat È™i începutul vieÈ›ii sale veÈ™nice în slava lui Dumnezeu.

Stoina a fost ucenică credincioasă a sfântului Ioanichie, care a fondat mănăstirea Devici în sec. XV.
Stoina s-a născut în satul Lopizhi, lângă Sienica, în familia Zaric, care acum s-a mutat sau va trebui să se mute din Serbia din cauza harţuielilor musulmane. De mic copil şi până la adolescenţa sa, Stoina a păscut oile. Gospodăria tatălui ei era foarte mare şi bogată. Familia trăia într-o casă veche, unde locuise pe vremuri preotul satului; dar tatăl Stoinei nu a fost preot...

Cine dă, lui își dă. Regina zdrențuroasă

Într-o zi, o femeie înfăşurată în zdrenţe străbătea uliţele cetăţii, bătând din poartă în poartă şi cerând milostenie. Nu prea avea noroc, căci mulţi îi adresau vorbe de ocară, unii preasmuţeau câinii asupră-i, iar alţii îi aruncau doar coji de pâine mucegăită şi cartofi stricaţi. Numai doi bătrânei, care locuiau într-o casă micuţă de la marginea satului, o poftiră în casă cu ge nerozitate. — Şezi un pic de te încălzeşte! spuse moşul, în vre me ce soţia sa pregătea o ulcică de lapte şi o felie mare de pâine. A doua zi, în cetate se petrecu un lucru nemaipo menit! Un slujbaş regesc aduse fiecărei familii câte o invitaţie la palat. Neaşteptata invitaţie tulbură toată cetatea, iar după- amiaza toate familiile, gătite în stra ie de sărbătoare, sosiră la castel. Fură duse într-o im punătoare sală de ospeţe şi fiecăreia i se dădu un loc anume. După ce se aşezară toţi la masă, servitorii începură să servească mâncarea. Dar... la vederea acesteia, un mur mur de dezaprobare şi indignare se auzi în toată sala! 12 Cine dă, lui îşi dă În fapt, servitorii puneau sârguincioşi pe farfurii tuturor cartofi stricaţi, pâine mucegăită, resturi de mâncare deteriorată etc. Numai în farfuriile celor doi bătrânei, aşezaţi undeva la un colţ al mesei, puseră cu politeţe rafinate şi delicioase feluri de mâncare. La o vreme, în sală îşi făcu apariţia şi femeia cu haine zdrenţuite. Cu toţii amuţiră! — Aţi primit, astăzi, întocmai ce mi-aţi dat voi mie ieri! zise ea. Apoi, scoţându-şi hainele ei zdrenţuroase, rămase în straiele cele aurite, presărate cu nestemate. Era însăși …regina lor

 

Astfel de pilde nu sunt teorii academice expuse de teologi, nici povești inventate, cu finaluri previzibile. Ele sunt mărturii ale experienței și luminării dobândite de-a lungul secolelor de către căutători duhovnicești, care și-au închinat viețile lui Dumnezeu. Acești căutători s-au purificat și au fost curățiți prin nevoințe neobosite, rugăciuni, post și înfrânare. Împărtășind generos această experiență, ei ne îndeamnă pe toți să aspirăm la o viață duhovnicească profundă, accesibilă tuturor, căci ea reflectă esența creștinismului.

Fotografiile sunt preluate din Arhivele Statului Rus și din colecții private și au fost colorizate de graficiana Olga Shirnina în colaborare cu experți în cromatica uniformelor militare.

Cartea are la bază scrisori, mărturii, jurnale, memorii și alte texte esențiale și nepublicate până acum, care prezintă o biografie unică și obiectivă a țarului Nicolae al II-lea și a familiei sale. Un portret plin de viață al Țarilor Mucenici reiese din scrierile lor personale și din ale celor care au trăit foarte aproape de ei. Fiind întemeiată strict pe izvoare primare, cartea scoate la lumină și multe fapte necunoscute și nedezvăluite, care demonstrează că multe adevăruri cu privire la viața și martiriul Țarilor Mucenici rămân trecute sub tăcere sau denaturate până astăzi. Între istoricii care au lucrat la proiect se numără și Nicholas B.A. Nicholson, Helen Azar și Helen Rappaport, toți specialiști de renume în istoria familiei Romanov.

„Curând va veni primăvara să ne încălzească inimile. Mai întâi calea crucii și apoi bucurie și desfătare. Se împlinește un an de când ne-am despărțit, dar ce este timpul? Viața aici e nimic – veșnicia e totul, iar noi trebuie să ne pregătim sufletele încă de acum pentru Împărăția Cerurilor. Până la urmă, nimic nu e atât de îngrozitor și chiar de ne vor lua totul, nu ne pot lua sufletele. (…) Trăim pe pământ, dar suntem deja pe jumătate plecați în lumea cealaltă. Vedem totul în altă lumină. Pentru noi, toate au rămas în urmă, iar ce va aduce viitorul nu pot ști, doar Dumnezeu știe – ne-am predat cu totul în mâinile Lui. Cu cât suferim aici mai mult, cu atât mai bine ne va fi pe celălalt tărâm, unde ne așteaptă atât de mulți dragi nouă. Cum am putea să cerem mai mult? Pur și simplu, îi mulțumim Domnului pentru fiecare zi care se sfârșește cu bine.” Din jurnalul țarinei Alexandra

Avem în faÈ›ă o carte despre un teolog, un slujitor, un misionar, un scriitor, un poet, un apostol, un sfânt, un om al dialogului: această carte este despre Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei È™i Jicei, care, alături de multe alte atribute ale sale, poate fi socotit, pe bună dreptate, unul dintre Luminătorii Americii.

Interesul reînnoit pentru acest om È™i pentru operele sale a dus la materializarea acestei cărÈ›i pentru cititorii de limbă română care doresc să facă cunoÈ™tinÈ›ă cu această personalitate uriaÈ™ă.
Textele adunate oferă o viziune amplă asupra vieÈ›ii sale, prezintă mărturii importante despre personalitatea sa È™i oferă o perspectivă esenÈ›ială asupra teologiei sale. Autorii pătrund în adâncurile gândirii sale cu o precizie remarcabilă È™i, de asemenea, îi elucidează acÈ›iunile. 

Privindu-i în întregime opera, fapta È™i nevoinÈ›a, îl vom vedea pe Vlădica Nicolae ca pe o personalitate cu nenumărate È™i minunate virtuÈ›i: predicator cu gură de aur È™i poet dulce-glăsuitor; înÈ›elept văzător al tainelor È™i teolog văzător de Dumnezeu; tâlcuitor al Cuvântului lui Dumnezeu insuflat de Dumnezeu È™i pătrunzător al dramei cosmo-istorice dumnezeiesc-omeneÈ™ti; făcător de minuni plin de dragoste È™i slujitor minunat al tainelor; învăÈ›ător, întocmai cu apostolii, al căii care duce la ViaÈ›ă È™i jertfelnic iubitor de neam; fratele fiecărei zidiri È™i atotmilostiv Atot-om...