Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Cartea de faţă este şocantă. Şocantă prin faptul că ne pune înaintea ochilor, într-un mod foarte iscusit, file aproape ignorate din istoria bisericească.

Vom afla de aici că pământul englez a fost binecuvântat prin apostolul Sfântului Iosif din Arimateea. Vom afla o mulţime de minuni, de vindecări, care i se par greu de crezut omului contemporan. Vom afla că dreapta credinţă a fost apărată cu mult eroism, şi vom înţelege că nimic nu este mai important decât războiul duhovnicesc.

Minunile făcute de regii binecredincioşi sau de diferiţi pustnici sau clerici, în timpul vieţii lor sau după trecerea la Domnul, ne oferă o imagine a faptului că lumea întreagă ar fi fost altfel dacă ar fi îmbrăţişat cu adevărat credinţa în Hristos.

Căderea Angliei ortodoxe a însemnat abandonarea credinţei Sfinţilor Părinţi şi primirea ereziei catolice. Înţelegând cât de gravă a fost această rătăcire vom putea aprecia aşa cum se cuvine situaţia din vremurile noastre.

O nevoie pastorală, prezentă întotdeauna în rândul credincioşilor, o găsim în întrebarea: Cum pot, părinte, să înaintez duhovniceşte şi să mă eliberez de slăbiciunile mele? De ce nu reuşesc să mă menţin în aceeaşi stare duhovnicească? 

O astfel de nevoie trebuie să fie sprijinită, dând credinciosului posibilitatea de a descoperi şi a-şi clarifica ce înseamnă cu adevărat din punct de vedere practic viaţă duhovnicească, ce răspunderi decurg din aceasta, la ce trebuie să fie atent sau ce ar fi de folos să evite. Va cunoaşte astfel adevărul, fără ascunzişuri sau jumătăţi de măsură, ajungând să-şi conştientizeze propria sărăcie duhovnicească şi să ia deciziile potrivite. 

Urmând sfaturile din această carte, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom ajunge la capătul ţelului nostru: Ca Dumnezeu să devină prin rugăciune, dragostea şi dorirea noastră, El călăuzind în acest fel fiecare gând şi lucrare a noastră. 

(lipsa text)

Descendentul unei familii de negustori şi proprietari de pământuri, dar totodată şi oameni evlavioşi, Zosima nu s-a lăsat ademenit de bogăţii şi de viaţa desfătătoare a plăcerilor. După o scurtă rătăcire tinerească prin hăţişurile vieţii de societate, el a apucat cărarea cea strâmtă a vieţuirii monahale şi a urmat-o cu consecvenţă până la sfârşitul vieţii sale pământeşti. După ce s-a nevoit o vreme în pustiul siberian, dând ascultare voinţei dumnezeieşti, Zosima a întemeiat o mănăstire de călugăriţe. Şi după ce a fost încercat în cuptorul prigoanelor şi al strâmtorărilor, asemenea tuturor slujitorilor adevăraţi ai lui Dumnezeu, a plecat la corturile cereşti în anul 1833, anul în care a adormit şi Sfântul Serafim de Sarov, lăsând cu încredere turma sa cuvântătoare în mâinile proniei Domnului nostru Iisus Hristos şi ale Preacuratei Maicii Sale, Născătoarea de Dumnezeu, Cărora Le-a slujit cu credinţă şi dragoste până la ultima sa suflare.

(lipsa text)

Mantuirea mea trece prin mantuirea celorlalti.  Nu poate fi conceputa mantuire individuala.  Hristos nu a inviat singur.  A inviat impreuna cu stramosul Adam, atunci cand a inviat din mormant.  Prin urmare, urarea Sa ai parte de inviere ar fi mai completa astfel: Impreuna buna inviere.  Raiul este o comuniune a celor impreuna - inviati.

Alarma iubirii va suna continuu in Rai.  Paradisul este comunitatea persoanelor care se iubesc si nu doar grupul de oameni buni.  Domnul Hristos spune in Rugaciunea arhiereasca: Eu intru ei si Tu intru Mine, ca toti sa fie desavarsiti intru Una (Ioan 17, 23).  Nu poate fi conceputa o desavarsire singulara.  Perfectiunea se atinge atunci cand simtim ca suntem una cu ceilalti.  De fapt, desavarsirea este unitatea.

In aceasta lucrare se doreste prezentarea in lumina invataturii Evangheliei si a talcuirilor insuflate de Dumnezeu ale Sfintilor Parinti, intelesul adevaratei iubiri.  In invatatura ortodoxa intelesul iubirii arata indeosebi dispozitia de jertfire de sine.  Crestinul jertfeste multe dintre dorintele si bucuriile lui individuale, chiar si lucruri care ii apartin sau i se cuvin, pentru a darui bucurie persoanelor pe care le iubeste.

Emilia, Nona si Antuza au fost cele trei mame eroine care prin viata lor s-au invrednicit de bucuria de a fi trecute in randul sfintilor. Acestea au primit cununa cea nevestejita a slavei vesnice, dar si laudele, cinstirea si recunostinta crestinilor, pentru ca familiile lor au dat multi sfinti Bisericii, „in special pe cei trei mari luminatori ai soarelui intreit al dumnezeirii”, Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur.

Taina maretiei celor trei Ierarhi se gaseste in chip marturisitor si in cele trei femei evlavioase, in mamele lor: Emilia, Nona si Antuza. Si adevarul acesta l-au propovaduit „cu propria gura” acesti ingeri pamantesti, locuitori ai cerului, si l-au consemnat in scrierile lor, ca neamurile care vor urma sa afle despre puterea mare si inaltatoare pe care o are lucratorul cel impreuna cu Dumnezeu, care se numeste MAMA. Adevarul acesta l-au marturisit si l-au repetat si altii : „in spatele unei mari personalitati se ascunde de regula o mama minunata”.

Mamele vestite ale celor trei Ierarhi au inteles marea lor misiune, si tocmai de aceea s-au nevoit, s-au ostenit si s-au daruit intr-o mare masura lucrarii materne de a-i forma pe copiii lor „in invatatura si mustrarea Domnului”, aratandu-i pe acestia invatati ai vremii si sfinti ai Bisericii. De aceea se cuvine sa urmarim jertfa lor in chip amanuntit in paginile acestei carti.