Cel mai mare dusman al sufletului nostru nu este diavolul, ci duhul lumeac, pentru ca ne atrage in chip placut si in cele din urma ne amareste vesnic. 

Pentru ca daca il vom vedea pe diavol ne vom cutremura de frica si ne vom ruga lui Dumnezeu sa ne scape. In schimb, duhul lumesc ne infasoara tainic si placut in mrejele sale si pentru aceasta nu dorim sa scapam de el. 

Trebuie sa lucram la curatirea si despatimirea noastra. Altfel, robiti de lume si de pacate, vom sta la coada pentru a fi pecetluiti de slujitorii lui Antihrist.

În această cărticică veÈ›i găsi un fragment din volumul al III-lea al seriei Amvonul Sfântului Ioan Gură de Aur apărut la editura Stupul Ortodox din Salonic.
În acest al III-lea volum sunt cuprinse următoarele teme, dintre care unele se află È™i în lucrarea noastră:

Căsătorie È™i căsnicie
RelaÈ›ii conjugale, înfrânarea soÈ›ilor
Neputința de a naște copii, sterilitate, nașterea copiilor
PărinÈ›i, copii, creÈ™terea copiilor
Văduvie, divorÈ›, a doua căsătorie
Preacurvie, adulter, avort
Desfrânare, homosexualitate

Să ne rugăm deci cu cuvântul lăuntric din pieptul nostru. Când gura noastră tace, noi vorbim, deliberăm şi spunem rugăciuni şi alte cuvinte în pieptul nostru. Trebuie să obligăm cuvântul lăuntric să spună Rugăciunea lui Iisus şi să oprească orice gând. După ce vom spune o perioadă de timp Rugăciunea lui Iisus cu cuvântul lăuntric, se va deschide intrarea minţii în inimă, aşa după cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, care au cunoscut prin experienţă aceste lucruri. Apoi, împreună cu rugăciunea, vor veni toate virtuţile: dragostea sfântă şi pacea duhovnicească prin care se vor împlini toate cererile mântuitoare cu ajutorul harului Dumnezeiesc. (Arhimandritul Ilie Cleopa)
Care este folosul practicării Rugăciunii lui Iisus? Mare este folosul! Dumnezeu dă rugăciunea celui ce se roagă, dar care nu a ajuns la rugăciunea lăuntrică, o dă fie înainte de moarte, fie chiar după moarte, căci şi după moarte Rugăciunea lui Iisus îşi are rostul ei. (Cuviosul Varsanufie de la Mănăstirea Optina)

Cand crestinul reuseste cu ajutorul Harului Dumnezeesc sa pogoare mintea in inima, mintea ia parte la lucrarea inimii, se impartaseste de energiile necreate ce stralucesc din Soarele Dreptatii-Hristis, ce se descopera in inima, mintii.

Rugaciunea lui Iisus este neaparat necesara pentru intrarea in Imparatia Cerurilor.  Multora nu le este de folos sa aiba rugaciunea launtrica.  "De aceea Dumnezeu da rugaciunea celui ce se roaga, dar care nu a ajuns la rugaciunea launtrica, o da fie inainte de moarte, fie chiar dupa moarte, caci si dupa moarte Rugaciunea lui Iisus isi are rostul ei".

Cuviosul Varsanufie

Ai pacatuit?  Marturiseste inaintea lui Dumnezeu: „Am pacatuit!”.  De cata osteneala este nevoie ca sa spui lucrul acesta?  Sfanta Scriptura te indeamna: „Spune tu mai intai faradelegile tale, ca sa te indreptatesti!”.  Cand iti marturisesti pacatul, acesta dispare.

Dumnezeu doreste prin marturisirea pacatelor sa ne dam seama de greselile noastre.  Oare Dumnezeu cere de la noi ceva greu si care nu poate fi implinit?  Doar zdrobirea inimii, evlavia gandului, marturisirea greselii si daruirea fata de El cu zel si ravna.  Si atunci ne iarta si ne arata drepti!

Pocainta este constiinta inalta a pacatoseniei.  Osandirea de sine si constientizarea pacatului sunt trasaturile celor care se roaga cu zdrobire de inima.  Acestia dobandesc indreptatirea dupa Dumnezeu, iertarea si mantuirea lor.

In zilele noastre, Parintele Arseneie Boca devine mai cunoscut ca niciodata.  In ultimii ani au aparut zeci de volume despre viata si invatatura lui, s-au publicat sute de marturii, mii de oameni trec saptamanal pragul Manastirii Prislop, unde se afla mormantul sau si zeci de mii de persoane participa la pomenirea anuala din 28 noiembrie.

Structura acestei antologii se bazeaza in special pe manuscrisele originale ale Parintelui, consemnate in cateva volume speciale.  In afara de acestea, am considerat demne de luat in seama si alte volume; motivul principal este acela ca anumite subiecte, in special legate de viata de zi cu zi, nu se gasesc in notitele scrise ale Parintelui, ci mai curand in predicile notate de diversi ucenici.  Totusi, la marturii am apelat doar sporadic, pentru a evita generalizarea unor indrumari care au fost date adesea in particular, pentru situatii punctuale.

De ce "ora 25"? ne vom intreba.  Pentru ca este cea care vine dupa ultima ora, cea in care - citez textual - chiar venirea unui Mesia nu ar mai putea rezolva ceva, "fiindca o societate tehnologizata nu poate crea Spirit si este in consecinta abandonata monstrilor".  Desigur, ne este usor sa gasim un asemenea pesimism, excesiv; fac parte cei care cred ca miracolul este posibil atata timp cat exista fiinte capabile sa gandeasca si sa se roage, dar cand stim ce se intampla in tara natala a domnului Gheorghiu, cand vedem conditiile din ce in ce mai inumane carora le sunt supuse milioane si milioane de oameni, este imposibil sa nu recunoastem ca exista perspective ca acest pesimism radical sa nu poata fi evitat.  Ar trebui sa preferam atitudinea celor care se refugiaza in speranta rezolvarii situatiei prin razboi, ca si cum, dupa experienta ultimei treimi de secol, ar mai fi posibil sa credem ca razboiul poate produce vreun bine?

Gabriel Marcel, 1949

ÈšepoÈ™ii din mare este o poveste despre curaj, îndrăzneală, aventură È™i în acelaÈ™i timp despre exemplul cumpătării. ÈšepoÈ™ii din povestea noastră sunt diferiÈ›i, asemeni copiilor: unii sunt dornici să exploreze cu orice preÈ› fără să È›ină cont de primejdii, alÈ›ii sunt mai rezervaÈ›i È™i analizează atent situaÈ›iile; unora le place să fie în centrul atenÈ›iei, altora, dimpotrivă. Dar, în fiecare există o sămânÈ›ă ascunsă de aventură care va ieÈ™i la un moment dat la iveală.

Te invităm să iei parte la întâmplările din această poveste alături de arici verzi, roÈ™ii, albaÈ™tri ori violeÈ›i.

„Doamne, trage inima mea la Tine cu Duhul Tău Cel Sfînt! Doamne, abate inima mea de la deşertăciunea pămîntească! Doamne, fără Tine nu pot face nimic!”

„Cu ochii cei înţelegători ai inimii văd cum, în chip înţeles cu mintea, Îl trag pe Hristos în inima mea aşa cum trag văzduhul în plămîni, văd cum El intră într‑însa şi deodată o linişteşte şi o îndulceşte. Să nu rămîn singur, fără de Tine, Dătătorule de viaţă, răsuflarea mea, bucuria mea, că rău îmi e fără Tine.”

Sfantul Ioan din Kronstadt