Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Aceasta carte, conceputa pentru a raspunde nevoilor practice ale cititorilor, cuprinde doua scrieri ale Sfantului Teofan Zavoratul care prezinta un deosebit interes pentru viata de rugaciune.

Dintre ele, prima constituie una dintre cele mai compacte si clare introduceri in acest domeniu indispensabil oricarui crestin, reprezentand un ajutor pretios atat pentru incepator, cat si pentru cel care, avand o indelungata practica a rugaciunii, se loveste totusi de anumite probleme, neputand spori.

A doua, ca o completare binevenita, ne arata prin exemple concrete din experienta Sfantului Teofan cum sa ne umplem viata cu ganduri folositoare izvorate in timpul rugaciunii si cugetarii la cele sfinte.  Exemplele acestea – al caror continut folositor de suflet imbratiseaza un spectru foarte larg, care merge de la inalte reflectii si talcuiri teologice pana la reguli foarte concrete pentru viata launtrica a crestinului – sunt in sine un izvor nesecat de hrana sufleteasca, potrivit pentru lectura duhovniceasca zilnica ce trebuie sa ne dea puteri ca sa trecem nevatamati prin ostenelile si grijile zilei si sa ne improspateze dupa purtarea acestora.

Acest volum reuneste predici la Praznicele Imparatesti, la sarbatorile inchinate Maicii Domnului si la Duminicile de peste an rostite de Sfantul Teofan Zavoratul spre folosul duhovnicesc al celor ce inseteaza la cuvintele marilor Parinti ai Ortodoxiei.

CredinÈ›a, în tot ceea ce È›ine de ea, rupe legăturile legilor cunoaÈ™terii. CunoaÈ™terea nu are puterea de a face nimic fără cercetare È™i investigaÈ›ie. Iar credinÈ›a cere un mod de gândire curat È™i simplu, departe de orice inventivitate È™i căutare de căi. Casa credinÈ›ei este o înÈ›elegere copilăreascăÈ™i o inimă simplă. CunoaÈ™terea întinde capcane simplităÈ›ii inimii È™i a înÈ›elegerii È™i se opune acesteia. CunoaÈ™terea este rânduiala firii, în timp ce credinÈ›a îÈ™i realizează lucrarea deasupra legilor firii. CunoaÈ™terea este însoÈ›ită de frică, iar credinÈ›a – de nădejde.În măsura în care o fiinÈ›ă umană este condusă de căile cunoaÈ™terii, este legată de frică È™i nu poate scăpa de ea. Dar Cine urmează credinÈ›a devine curând liber È™i autonom È™i, ca fiu al lui Dumnezeu, se bucură de toate. Aceste moduri de trăire au condus lumea timp de cinci mii de ani, dar omul nu È™i-a putut ridica capul dinspre pământ È™i nu a putut înÈ›elege puterea Creatorului său, până când credinÈ›a noastră nu a strălucit È™i nu ne-a eliberat din întunericul robiei pământeÈ™ti È™i al supunerii deÈ™arte, cu o minte stearpă È™i aburindă. Între timp, chiar È™i acum, când am găsit o mare netulburatăÈ™i o comoară neexploatată, tânjim din nou să ne retragem la izvoarele sărace. Nu există cunoaÈ™tere care să nu fie sărăcăcioasă, oricât de mult ar fi îmbogăÈ›ită, iar comoara credinÈ›ei nu încape nici pe pământ È™i nici în cer” (Cuvântul XXV)

Crucea personala a fiecaruia, cand se uneste cu Crucea lui Hristos, puterea si lucrarea acesteia din urma trece asupra noastra, devenind un fel de canal, prin care, din Crucea lui Hristos se revarsa asupra noastra orice binefacere si orice dar desavarsit. Prin urmare, crucile personale ale fiecaruia sunt la fel de necesare in lucrarea mantuirii pe cat este si Crucea lui Hristos. Nu veti intalni niciun mantuit care sa nu fi fost purtator de cruce.

Volumul de fata isi propune sa reuneasca in paginile sale scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul cu privire la viata familiei crestine. Patrunderea spirituala a marelui dascal al Bisericii se vadeste cu stralucire in aceste texte, rezultat al comunicarii vii si iubitoare dintre sfant si fiii sai duhovnicesti. Scrise ?ntr-un limbaj placut si accesibil, ele constituie un excelent indreptar pentru familiile ce navigheaza prin furtunile acestei vieti.

A vă ruga pentru rezolvarea problemelor materiale nu e păcat... Cel ce ne-a învăÈ›at să spunem la rugăciune: „Pâinea noastră cea spre fiinÈ›ă dă-ne-o nouă astăzi” nu Se va simÈ›i jignit când ne vom ruga È™i pentru celelalte lucruri lumeÈ™ti – bineînÈ›eles, încredinÈ›ând deznodământul sfintei Lui voi.
Familia este o cruce pentru cap! RăbdaÈ›i supunându-vă Domnului; făcând tot ce vă stă în putere, încredinÈ›aÈ›i totul în voia lui Dumnezeu.

SunteÈ›i soÈ›ie, sunteÈ›i mamă, sunteÈ›i stăpână a casei. Toate îndatoririle soÈ›iei, mamei, stăpânei casei sunt înfăÈ›iÈ™ate în scrierile SfinÈ›ilor Apostoli. CercetaÈ›i-le È™i apucaÈ›i-vă să le împliniÈ›i cu conÈ™tiinciozitate, fiindcă este îndoielnic că mântuirea se poate rândui fără împlinirea îndatoririlor pe care ni le impun poziÈ›ia socială È™i ocupaÈ›ia noastră. Acestea sunt de la Dumnezeu È™i se pot întoarce ori spre plăcerea Lui, dacă sunt împlinite cu credincioÈ™ie, ori spre jignirea Lui, de nu sunt împlinite.
Sfåntul Teofan Zăvorâtul

Viata crestina seamana cu suisul la deal.  Cel ce suie se osteneste pentru urcus, dar pe masura ce suie i se descopera tot mai multe lucruri, pentru ca orizontul lui devine tot mai larg.  Asa si in crestinism: cu cat sporeste cineva mai mult in viata crestina, cu atat devine mai larga sfera lucrurilor duhovnicesti care este accesibila mintii si perceptiei sale.  Adevarat intelept este numai cel care este desavarsit in viata crestina; fara sa traiesti crestineste nu vei intelege nimic din crestinism.  Ceea ce se cunoaste despre crestinism cu mintea, fara viata crestina, nu seamana deloc cu realitatea.  Oricat de amanuntit si de elocvent ai povesti, de exemplu, ce fel de gust are ananasul, nu poti sati dai seama cu adevarat pana ce nul gusti; asa si cu invatatura crestina – cat timp no aplici in viata ta, nicidecum nai sa te ridici pana la gustul ei.