Lirică, elocventă şi cu o profundă înţelepciune, această carte se adresează sufletului. Parţial autobiografie spirituală, parţial descriere răscolitoare a ceea ce spiritualitatea ortodoxă poate şi ar trebui să fie, cuvintele lui John Oliver evocă în mintea şi inima cititorului un dor pentru Dumnezeu care este în acelaşi timp puternic şi tandru… „Arta şi arhitectura de valoare”, spune autorul, „ne conduc către profunzimea lucrurilor şi ne înalţă”.

Această carte minunată face exact acelaşi lucru. Ne conduce către profunzimi şi ne înalţă, până când, cel puţin pentru o clipă, atingem cerul. (Pr. John Breck, autor, profesor de exegeză biblică şi etică la Institutul Teologic St. Serge din Paris)

Mărturia Julianei Schmemann confirmă părtăşia la o experienţă duhovnicească aparte: proximitatea personală ca încântare. „Ritualul” zilnic al conversaţiilor de dimineaţă, prezentat ca un adevărat dejun spiritual, e poate exemplul cel mai elocvent al vitalităţii unei prietenii conjugale cu savori eshatologice. Mai mult decât atât, exerciţiul „benchetuirii tainice” (pentru a prelua minunata sintagmă a „Imnului Acatist al Maicii Domnului”) în proximitatea persoanei iubite se împleteşte inefabil cu cel al unei alte proximităţi iubitoare, teandrice. Dincolo de orice aproximări teologice se află taina vie a comuniunii, cu Dumnezeu şi cu oamenii. - Cătălin Bogdan

O ideologie nu poate fi înfrântă prin replicile agresive ale unei alte ideologii. Ortodoxia propune o viaţă trăită sub binecuvântarea Duhului, iar nu un sistem închis de reglementări punitive. Din această perspectivă, pr. Thomas Hopko oferă publicului larg – îndeosebi educatorilor, psihoterapeuţilor, medicilor, preoţilor şi duhovnicilor – un evantai teologic de reflecţii profunde şi echilibrate pe o temă delicată. Departe de-a minimaliza impactul profund vătămător al pansexualismului şi al dezordinii morale din civilizaţia occidentală post-creştină, autorul ne reaminteşte criteriile agapice ale adevăratei îndreptări a omului, coram Deo. În acest fel, pr. Thomas Hopko subscrie integral cuvintelor Sf. Pavel: „aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire” (Galateni 5, 13).

Autorul ne atrage atentia asupra faptului ca dialogul cu romano-catolicii, pentru a fi crestin, trebuie centrat pe lepadarea de satana si unirea cu Hristos. Problema unificarii bisericilor este problema unificarii bisericilor in adevar., intru Hristos.

(lipsa text)

Prea adeseori rugăciunea nu are atâta importanţă în vieţile noastre încât orice altceva să dispară pentru a-i face loc. Rugăciunea e adăugată multor altor lucruri; dorim ca Dumnezeu să fie prezent, nu fiindcă nu există viaţă fără El, nu fiindcă este valoarea supremă, ci fiindcă ar fi aşa de bine ca, pe lângă toate binefacerile lui Dumnezeu, să beneficiem, de asemenea, şi de prezenţa Sa. El este ceva adăugat nevoilor noastre şi când Îl căutăm în acest fel, nu-L vom întâlni.... Toţi ştim cum e să iubeşti pe cineva cu toată inima; cunoaştem plăcerea nu doar a întâlnirii, ci şi a gândirii la cel iubit, mângâierea pe care acest gând ne-o oferă. În acest fel trebuie să încercăm să-L iubim pe Dumnezeu, iar de fiecare dată când e pomenit numele Său, ar trebui să ni se umple inima şi sufletul de o căldură infinită.

                                                                         Mitropolitul Antonie de Suroj

ViaÈ›a Sfintei Iuliana e mai mult decât un roman de dragoste. Și de ce n-ar fi? Doar orice viaÈ›ă este o poveste de dragoste, care urcă È™i coboară mai multe trepte, se poate deschide către marea Dragoste ce le cuprinde È™i dă sens tuturor celorlalte sau, dimpotrivă, se închide în sine, rătăcind în labirintul unui ego iubitor doar de sine, È™i devenind idol, monstrul care se devorează pe sine. Fie­care viaÈ›ă este, aÈ™adar, o poveste de dragoste, împlinită sau nu, conÈ™tientizată sau nu, cu happy-end sau nu.
Dragostea Iulianei pentru Mirele ceresc este izvorul din care se adapă toate celelalte – cu atât mai mult dra­­­gostea pentru logodnicul ei, pe care vrea să-l facă părtaÈ™ marii Dragoste, singura adevărată È™i nesupusă efe­me­rităÈ›ii. Mirele pă­mân­tesc însă, pradă unui eros nă­val­nic, nu poate primi, nici înÈ›elege dragostea iubitei sale pentru Mirele ceresc.
Atunci erosul lui năvalnic se preschimbă într-un thanatos sângeros. Dacă vreÈ›i, acest roman este un Quo vadis fără un happy-end în plan omenesc, dar cu unul veÈ™nic fericit în plan dumnezeiesc.
Tatiana Petrache

La vârsta de un an şi jumătate, în urma unei boli a copilăriei, Helen Keller, autoarea cărţii pe care o ţineţi în mână, şi-a pierdut, pentru totdeauna, şi văzul, şi auzul! Imaginaţi-vă un copil care nu mai poate avea o legătură firească cu nimeni şi nimic din jurul lui, începând cu părinţii. Imaginaţi-vă un copil învăluit în veşnică noapte şi tăcere. Imaginaţi-vă, pentru o clipă, măcar, că aţi trăi dumneavoastră, ca adult, în aceste condiţii. Ce aţi simţi? Teamă, imensă teamă, singurătate, neputinţă, revoltă, poate chiar ură... Darămite un copil?! N-ar fi el îndreptăţit să simtă toate acestea?

Şi totuşi, cartea aceasta, autobiografică, a Doamnei Helen Keller, abundă de iubire şi bucurie. E o carte luminoasă şi plină de speranţă. O carte dăruitoare de nădejde şi de resurse de mulţumire. O odă închinată CUVÂNTULUI, de la sensul lui duhovnicesc, până la cuvântul cel scris, care a fost, până la urmă, unul dintre puţinele moduri pe care Helen Keller le-a avut, pentru comunicarea cu lumea!

Helen Keller este cea dintâi persoană cu dublu handicap (surdă şi oarbă) care a obţinut o diplomă de licenţă, în Statele Unite ale Americii. Scriitoare, pasionat avocat pentru drepturile persoanelor cu handicap, a călătorit în lume pentru a-şi promova cauza, iar Fundaţia ei continuă să susţină oamenii nevăzători, de pe glob, până în prezent.

— Editorul

Sfanta Irina a ajuns la o asemenea masura in rugaciune incat o data, cand diavolul i-a dat foc in timpul rugaciunii, trupul sfintei ardea, iar ea, fiind afundata in rugaciune, nu simtea nimic.  Pentru ravna ei a avut mari bucurii duhovnicesti.  Este foarte cunoscuta intamplarea cu merele care i-au fost trimise din rai de catre Sfantul Ioan Evanghelistul.  „Cum? Mere trimise din rai? Nu pot sa cred asa ceva…” – ar spune poate un om care nu intelege ca Hristos a lucrat minuni de-a lungul veacurilor ca la inceputul Bisericii.  Si lucreaza astfel de minuni si in zilele noastre.

Sfanta Anisia este ocrotitoare a orasului Tesalonic, impreună cu Sfantul Dimitrie, Izvoratorul de mir.  Crestinii romani ajunsi in pelerinaj pe pamantul grecesc s-au rugat Sfintei Anisia si multa mangaiere duhovniceasca au primit.  Viata ei, scrisa de Sfantul Filothei Kokkinos, este un indemn adresat fiecarui crestin de a pune, iara si iara, inceput bun mantuirii...

Trei instituÈ›ii îi educă È™i îi formează pe tineri: Familia, Biserica È™i Școala. Totul începe în familie. Aici este mediul în care se formează viitorul om. PărinÈ›ii au o responsabilitate deosebită în ce priveÈ™te devenirea copiilor lor.

Andrei, Arhiepiscop și Mitropolit

Toate sectele au pretentia ca adeptii lor isi conformeaza viata dupa Sfanta Scriptura, creandu-se chiar un mit, acela ca noi, care ne numim ortodocsi, am fi in afara Scripturii.  Fara pretentia ca se pot surprinde toate aspectele temei, in cele ce urmeaza se va incerca demontarea acestui mit si sa vedem cine sunt de fapt adevaratii calcatori ai Bibliei.  Scriptura reprezinta cuvantul scris al lui Dumnezeu si Cartea cartilor.

Am speranta ca se vor gasi oameni pe care nu-i va plictisi lectura despre un om crescut intr-un orfelinat de stat sovietic, om care oarecand a incercat sa indrepte ceva in propria viata, sa isi gaseasca drumul modest, precum si folosul in cele mari si mici. De obicei, cititorul cauta sa se regaseasca in carte mai degraba pe el insusi decat pe cel care a scris-o. Nu m-am gandit niciodata ca intr-o buna zi ma voi aseza sa tastez cu inversunare, suferind din nou si repovestindu-mi trecutul, pentru a le infatisa celor din jur cum traieste un om cu copilaria amputata. Imi este nemaipomenit de greu sa o fac, de fiecare data bagandu-ma undeva sub piele, smulgand de acolo un vechi jurnal insangerat, atragand si distragand cititorul prin trecutul si prezentul meu, ori poate chiar prin viitor.