Acest volum vorbeste despre un om care din multe puncte de vedere este un simbol: Lynette Katherine Hoppe.  Lynette era mama, americanca convertita la Ortodoxie, misionara intr-o tara tumultuoasa, est-europeana: Albania.  Peste toate acestea insa, viata i-a fost marcata de profunda ei traire si valorificare a credintei in lupta impotriva unei boli ce infricoseaza tot mai mult vremurile noastre: cancerul.

Avem ocazia sa vedem o perspectiva cu totul aparte asupra acestei boli.  Lynette s-a confruntat frumos cu suferinta, cu moartea, si a lasat in urma o mostenire si mai frumoasa.  Multi din cei ce vor citi aceasta carte, fie ei sanatosi sau bolnavi, vor afla ca, dincolo de grozavia acestei boli foarte greu curabile, exista speranta: daca nu cea a vindecarii, atunci cea a transformarii suferintei in ceva vindecator de suflet, pentru ca in ea salasluieste adanca si buna ratiune dumnezeiasca.  Lynette a stiut sa scoata tot binele din cancer, acceptandu-l si facand din el o misiune: mai intai de toate misiunea schimbarii propriului ei suflet, a apropierii sporite de Dumnezeu si a marturisirii credintei.  Moartea ei nu a facut decat sa intareasca cuvintele: „Hristos a inviat!”

Cartea ii va imbogati pe cititorii ei in masura in care acestia vor afla in ea un izvor de viata vie: curaj si iluminare pentru cei aflati sub imperiul bolii, alinare si intarire pentru apropiatii lor, reflectie si bucurie pentru cei care stiu de cancer doar din auzite.  Fiecare va culege ceea ce va intelege si-i va fi de folos mai departe.  Ea ne-a aratat insa ca, paradoxal, si despre cancer se poate vorbi frumos…

Necazurile vietii constituie, fara indoiala, o mare problema existentiala care il chinuie pe om – si fiecare da propriile interpretari, propriile explicatii acestor mari si eterne probleme.  A da o explicatie oarecare nu este insa o rezolvare: trebuie data explicatia corecta!
In aceasta carte s-a incercat o privire asupra necazurile vietii prin prisma Adevarului, adica prin prisma invataturii lui Hristos si a Sfintilor Parinti, spre folosul si mantuirea „fratilor nostri care zac in boli, a celor cuprinsi de intristare si nevoi”. Amin!

Nimeni nu s‑a supărat vreodată că pe din afară castanele au ghimpi care înţeapă, că nucile au coaja groasă verde, care înnegreşte mâinile, că migdalele au înveliş tare, care trebuie spart, È™i nimeni n‑a încetat să le mănânce pentru că aceste fructe creează greutăţi la curăţat, ci fiecare, în linişte, înlătură ghimpii cei din afară, îndepărtează coaja greu de curăţat şi se bucură de fructul gustos.  De ce oare să nu se întâmple acelaşi lucru şi în relaţiile noastre cu semenii?  De ce să nu ne îngrijim cu aceeaşi linişte şi răbdare, calm şi simplitate, de aflarea frumuseÈ›ii ascunse a sufletului semenilor, care există cu siguranÈ›ă în toÈ›i?  Când îl iubeşti pe aproapele tău, admiri „diamantul” care se găseşte înlăuntrul lui şi inima ta se bucură.  Când nu‑l iubeşti, te agăţi de „pietrele” şi de „mărăcinii” lui şi‑ţi îmbolnăveşti inima. 

Fiecare sfânt spune lumii, prin viaÈ›a lui, o poveste de iubire: iubirea nemăsurată a lui Dumnezeu faÈ›ă de om È™i iubirea smerită, extatică, a omului faÈ›ă de Dumnezeu.  SfinÈ›enia este o taină care se plămădeÈ™te în sufletul omului, dar – strălucitoare – devine manifestă în lume, între semeni: Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă (Mt. 5, 15).  O asa făclie, menită să manifeste puterea harului divin È™i să ajute celor credincioÈ™i aflaÈ›i în nevoi, este È™i Sfântul Mucenic Vlasie cel Nou, făcătorul de minuni, din Sclavena Akarnaniei.  Trăitor la cumpăna dintre mileniul întâi È™i al doilea, a fost un egumen cu viaÈ›ă sfântă care È™i-a încheiat viaÈ›a muceniceÈ™te.  A rămas necunoscut până în secolul al XX-lea, când, din iconomie dumnezeiască, i s-au descoperit sfintele moaÈ™te.  Impresionantul său martiriu, aÈ™a cum a fost revelat unei femei evlavioase, viaÈ›a sa pilduitoare È™i minunile săvârÈ™ite ies la lumină prin intermediul numeroaselor mărturii adunate în această carte.  Astfel, creÈ™tinătatea este mai bogată, dobândind încă un mijlocitor înaintea tronului ceresc È™i un grabnic ajutător în tumultul vieÈ›ii pământeÈ™ti.

(lipsa text)

Copiii nostri cresc in vremuri foarte pri­­mej­dioase, in care societatea se leapada de idea­lurile acceptate de popoarele crestine si, mai presus de orice, de toate idealurile dragostei jertfitoare.  In locul acestora, in spiritul vremurilor noastre, se sadeste in inimile copiilor cultul iubirii de sine si al placerilor.

Fara ajutorul lui Dumnezeu, fara participarea la binecuvantatele si mantuitoarele Taine ale Sfintei Biserici, nu vom putea rezista in fata acestei pri­mejdii.  De o importanta capitala in crestinism, in educatia morala a copiilor, este marturisirea pacatelor in Taina Pocaintei.  Marturisindu‑si pacatele, copiii, prin puterea data preotului de Sus, primesc nu doar iertare, ci si invataturi pentru viata, si astfel se vor deprinde sa caute rezolvarea problemelor cu care se confrunta nu prin alte mijloace (ceea ce pare intotdeauna mai usor), ci in Biserica, unde primesc binecuvantare, intremare, iertare, intarirea nadejdii in mantuire.

O carte realizata intr-o conditie grafica deosebita, prezentata intr-o cutie speciala.Este o carte de suflet si poate fi un cadou inspirat.

Din inima Balcanilor aromani, trei chipuri de lumina ne poarta, calauze neratacite pe drumurile credintei, spre scopul ultim al vietii noastre.  Deschide paginile acestei carti, cititorule: te asteapta, vrand sa te faca partas virtutilor si darurilor lor de buna mireasma duhovniceasca: Gheorghe Mucenicul, Ioanichie Cuviosul, Teofil Marturisitorul.

Din vremurile departate ale Bizantului imparatesc si ale stapanirii sultanilor otomani, am adunat aici, pentru intaia oara in limba noastra, trei Vieti de Sfinti care sa te incante, sa te invete, sa schimbe in bine toata viata ta: Gheorghe din Kratovo, Ioachim din Pustia Osogovei si Teofil Marturisitorul iti vor da privirea limpede a credintei, ravna statornica a nadejdii, suisul neincetat al dragostei.  Pune aceste Vieti in inima ta, si vei avea trei prieteni in Rai pentru totdeauna.

Lucrarea Prietenii ortogramelor se adresează cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor:

• cadrelor didactice, suport pentru diferenţierea demersului didactic necesar îmbogăţirii orizontului lingvistic al elevilor;

• şcolarilor dornici de a-şi îmbogăţi, consolida, corecta, transforma experienţa cognitivă, algoritmul de lucru utilizat fiind adecvat orizontului de aşteptare al acestora;

• părinţilor, ghid în preocuparea de a-şi ajuta copiii în însuşirea cunoştinţelor şi deprinderilor de scriere ortografică, în pregătirea eficientă şi competitivă a concursurilor şcolare, a evaluărilor naţionale specifice claselor a ll-a şi a IV-a ori a admiterii în clasa a V-a.

Conţinuturile învăţării sunt prezentate prin intermediul unui bogat material ilustrativ, specific universului referenţial al copilului. O paletă variată de situaţii şi activităţi de învăţare, grupate sub generice precum: „Observăm"/ „Descoperim"/ „Reţinem"/„Exersăm, ortograme învă¬ţăm"/ „Aplicăm, ortograme repetăm"/„Să ne imaginăm..." etc., invită învăţăceii să-şi însuşească mecanismele corecte ale limbii. Situaţii-pretext introduse de personaje îndrăgite din literatura pentru copii transformă tărâmul ortogramelor într-un spaţiu familiar, prietenos, în care elevii învaţă jucându-se, se joacă învăţând. Ludicul este omniprezent: „Ne jucăm, ortograme repetăm!"/„Ortograme şi... umor!"/ „Ortograme colorate şi-n benzi desenate"/ „Ortograme pline de culoare, în expresii literare"/ „Ortograme zglobii în cântece hazlii"/ „Jocul orto¬gramelor"/ „Ghicitori şi... ortograme"/ „Spune repede şi bine ortograme după mine!" etc. Elemente ale dialogului intercultural: „Festivalul primăverii" (India – Holi), „Festivalul florilor de cireş" (Japonia), „Vreau să ştiu!" etc., conexiuni inter-, intra- ori transdisciplinare: „File de istorie"/ „Copii-eroi"/ „Luna pădurii"/ „Audiţie muzicală" etc., valorifică experienţa cognitivă a elevilor. Lucrarea conţine şi texte pentru dictare, fişa greşelilor tipice, module de evaluare sumativă cu itemi preponderent obiectivi şi semiobiectivi, însoţiţi de grile de evaluare/ autoevaluare uşor de utilizat. Prietenii ortogramelor constituie o nouă invitaţie în spaţiul sacru al limbii române adresată copiilor, muguri ce vor potopi zarea gândului cu ninsorile de flori ale binelui, frumosului, speranţei, împodobind Dimineaţa Cuvântului.

Fără să fi scris şi publicat foarte mult în timpul vieţii, lui Vladimir Lossky îi revine meritul de a fi dat o mărturie ortodoxă în Occident, arătând unui public larg tezaurul Bisericii de Răsărit. Prin câteva studii şi mai ales prin celebrul său opus Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, Vladimir Lossky a evidenţiat universalitatea Ortodoxiei, într-un demers liber şi creativ, dublat de un limbaj contemporan, dar deopotrivă fidel duhului tradiţiei. Părinţii Bisericii au reprezentat pentru el repere de necontestat, din perspectiva acestei raportări căutând mereu să sublinieze legătura dintre teologie şi spiritualitate, dintre teologie şi mistică. În conştiinţa contemporanilor a rămas ca un om a cărui înteagă viaţă a fost consacrată studierii şi slujirii tradiţiei Bisericii sale. (A. M. Allchin). Reputaţia lui Vladimir Lossky a crescut spectaculos postmortem, şi astăzi este recunoscut unanim drept un proeminent teolog ortodox al secolului XX.
Volumul de faţă reuneşte câteva texte ale lui Vladimir Lossky şi despre Vladimir Lossky publicate de-a lungul timpului în revista ortodoxă de limba franceză Contacts

Această carte adună în sine cuvinte, poveţe şi vieţi pilduitoare ale unor mari Bătrâni din Grecia, care au trăit şi au adormit în Domnul de‑a lungul veacului al XX‑lea. Scopul nostru a fost să înfăţişăm nişte modele reprezentative ale bogăţiilor duhovniceşti care, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au fost cultivate şi păstrate chiar şi în vremurile noastre de necredinţă şi de decădere duhovnicească. Acestea sunt menite să aşeze într‑un context concret şi să dea mărturie veridică despre ceea ce multora le‑ar putea părea a fi povestiri de domeniul fantasticului şi învăţături care bulversează gândirea lumească a omului contemporan, aducându‑le cititorilor suflul vieţii înnoite, care îl ridică pe om deasupra grijilor lumeşti şi stresului zilnic, împrospătându‑l şi întărindu‑l cu suflarea de viaţă dătătoare a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Părintele Amfilohie
Părintele Epifanie
Părintele Iacov
Părintele Iosif
Părintele Gheorghe
Părintele Filoteu
Părintele Porfirie
Părintele Paisie

Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur a fost alcatuita de el insusi, folosind, ca si Sfantul Vasile cel Mare, anumite rugaciuni liturgice vechi.  Insa, o parte de rugaciuni au fost scrise din inceput de catre Sfant.

Textul liturgic al acestei editii este cel folosit de manastirile din Sfantul Munte Athos, pe care il punem la indemana evlaviosilor ieromonahi romani ce vietuiesc in Sfantul Munte.