Savatie (Ştefan) Baştovoi este autorul unui halucinant roman despre efectele manipulării comuniste asupra minţii copilului – "Iepurii nu mor" – apărut la editura Polirom, care l-a situat printre primii cinci cei mai vînduţi autori români într‑un top făcut de Tîrgul Internaţional de Carte Gaudeamus (2007). În anul 2008 a fost premiat de Consiliul Europei pentru romanul "Nebunul" şi volumul de eseuri "Cînd pietrele vorbesc – Biserica faţă în faţă cu propria imagine". Este deţinătorul mai multor premii pentru poezie (fiind prezent în antologii din Franţa, SUA, Germania ş.a.) şi al Premiului pentru Eseu, acordat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova în 2007 pentru volumul "Ortodoxia pentru postmodernişti". 

"Audienţă la un demon mut" este o carte perfectă pentru toţi cei pasionaţi de istoria ideilor, de polemicile purtate între marile religii, de uneltirile organizaţiilor oculte şi teoria conspiraţiei. Documente hotărîtoare, începînd de la scrisorile secrete ale lui Lenin cu privire la exterminarea preoţilor şi pînă la dezbaterile recente din cadrul întrunirilor Consiliului Mondial al Bisericilor, fac obiectul cercetărilor unui profesor de fizică de la Chişinău, fost agent KGB, care, în anul 1987, a participat la şedinţa secretă de la Kremlin unde au fost impuse noile strategii de infiltrare a agenţilor securităţii statului în rîndurile ierarhiei bisericeşti. Acţiunea se desfăşoară pe axa Moscova-Chişinău-Bucureşti-Bruxelles. 

Ortodoxia rusă a suferit două lovituri majore din partea ideologiei masonice: prima, cînd Lenin a scos religia din È™coli, È™i a doua, cînd Kuraev a readus-o.” 
„Trebuie să avem în vedere È™i faptul că de la Lenin ­încoace, adică timp de aproape un secol, statul rus nu È™i-a revizuit politica faÈ›ă de studiul religiei în È™colile de stat.” 
„Nici una dintre religiile înregistrate pe teritoriul FederaÈ›iei Ruse nu va avea de cîÈ™tigat de pe urma ­introducerii studiului religiei în È™coli, pentru simplul fapt că nici o religie nu are voie să fie reprezentată în punctele sale esenÈ›iale. Corectitudinea politică faÈ›ă de culte atinge în cazul Rusiei lui Putin aceleaÈ™i limite diabolice pe care le-a tratat Rusia leninistă.” 
„Manualul numit Bazele culturii ortodoxe al cărui ­autor este diaconul Andrei Kuraev propune un creÈ™tinism fără sfinÈ›i, o biserică fără preoÈ›i È™i o «sfinÈ›enie» fără Dumnezeu. De aceea, toată epopeea readucerii religiei în È™colile din Rusia, prezentată ca o corectare a unei nedreptăÈ›i istorice săvîrÈ™ite cîndva de Lenin, este o mascaradă. Religia pe care o aduce Kuraev în È™coli nu este cea pe care a scos-o Lenin, ci una de modă nouă, întocmită în aÈ™a fel încît È™i Lenin È™i-ar face cruce în faÈ›a ei.” 

O carte unică în spaţiul ortodox, în care tema predicii şi a predicatorului este tratată din perspectivă imagologică. Autorul analizează principalele hibe ale misiunii creştine, aşa cum sînt oglindite ele de către propaganda ateistă, începînd de la Iluminismul Francez şi pînă la afişul anticlerical din perioada stalinistă. Totodată, tradiţia predicii ortodoxe este prezentată în splendoarea ei prescolastică, oferindu-se o clasificare originală a tipurilor de predicatori, de la Proroci pînă la Nebunii în Hristos, şi a tipurilor de predică posibile în condiţiile manipulării şi a dezinformării universale. 

Nonconformist, dar nu teribilist, nu abandonează scrisul, ci îl pune în relaţie cu practica ortodoxă, publicînd sub numele monahal Savatie mai multe volume de succes [...] Tînărul călugăr nu întoarce, aşadar, spatele lumii noastre, ci o asumă, iar mărturisirile sale publice - inclusiv cele literare - arată maturitate cultivată, echilibru şi o anume înţelepciune. (Paul Cernat, Bucureştiul Cultural) 

Precocitatea şi fecunditatea, manifestate anterior pe plan literar, s-au manifestat în ultimii ani pe plan misionar şi mărturisitor. „Schimbat la faţă”, fratele Savatie a pornit, cu pana sau prin viu grai, „în căutarea aproapelui pierdut”. Te surprind la el inteligenţa, realismul şi cultura teologică agonisită în doar cîţiva ani. De la regretatul N. Steinhardt (părintele Nicolae de la Rohia), predica ortodoxă n-a mai nimerit atît de bine calea de mijloc între tradiţie şi actualitate, între literă şi duh. (Răzvan Codrescu) 

Articolele reunite în acest volum nu pot fi numite altfel decît „cronici”, deoarece surprind evenimentele în timp real. Multe dintre ele au apărut în ziarele naÈ›ioale de la BucureÈ™ti È™i ChiÈ™inău. Întîmplări precum revolta anti­co­munistă de la ChiÈ™inău, alegerile de patriarh în Rusia, scandalul în jurul paradelor gay, războiul din Georgia, dar È™i multe altele, au devenit deja istorie. Noi catastrofe È™i tragedii umane ne surprind aproape în fiecare zi. Este cu neputinÈ›ă să le urmăreÈ™ti pe toate È™i cu atît mai mult să le răspunzi pe măsură. Există totuÈ™i lucruri pe care le putem prevedea È™i le putem împiedica să se întîmple. 

Cartea de faţă cuprinde volumele Despre credinţă şi îndoială şi De­spre întâlnirea cu Dumnezeu, apărute la Editura Cathisma, care au reprezentat prima traducere în limba română a cuvântărilor mitropolitului Antonie al Surojului (Anglia), spicuite din celebrul ciclu Omul în faţa lui Dumnezeu, răspândit în alte limbi în aproximativ un milion de exemplare.

„Eutanasia va fi un instrument esenÈ›ial al societăÈ›ii noastre viitoare”, scria socialistul Jacques Attali (director al Băncii Centrale Europene È™i consilier privat al lui ­Mitterand, în volumul colectiv Viitorul vieÈ›ii, Ed. Seghers, Paris, 1991). „[…]din clipa în care a fost depăÈ™ită vîrsta de 60-65 de ani, omul trăieÈ™te mult prea îndelungat fără a produce È™i costă foarte scump societatea […]. Într-adevăr, din punctul de vedere al societăÈ›ii, este mult mai preferabil ca maÈ™ina umană să se oprească brutal decît să se deterioreze progresiv. […] Logica socialistă este libertatea È™i libertatea fundamentală este sinuciderea. În consecinÈ›ă, dreptul la sinucidere, directă sau indirectă, este o valoare absolută în acest tip de societate”, conchide cinicul politician-profet.

Cum ar arăta lumea dacă un astfel de scenariu ar deveni realitate? Diavolul este politic corect constituie o proiecÈ›ie în viitor a unor legi, proiecte de legi sau afirmaÈ›ii ale unor politicieni È™i formatori de opinie despre ceea ce ar dori ei să fie lumea. Falsele „valori” ale lumii moderne, precum avortul, distrugerea familiei nucleare, promovarea homosexualităÈ›ii, reducerea populaÈ›iei – toate pe fondul unui ateism agresiv – îÈ™i arată adevărata lor faÈ›ă într-un roman plin de cruzime È™i candoare, care se citeÈ™te mai uÈ™or decît ai privi un film.

Mărturiile pline de învăţăminte ale unui preot monah care a spovedit 25.000 de deţinuţi din închisorile ţariste

Cartea arhimandritului Spiridon, prea puţin cunos­cu­tă acasă [în Rusia], este în schimb un best‑seller pentru occidentali, înregis­trînd ediţii în limbile fran­ce­ză, engleză, ger­mană […].
Veţi găsi aici descrieri înduioşătoare ale unei copilării căutătoare de Dumne­zeu şi ale vieţii ţăranilor pelerini ruşi, dar şi mărturii şocante despre crime şi pă­cate sau despre virtuţi ascunse ale celor mai diverşi oameni: de la odioşi cri­minali în serie, hoţi de biserici, pa­troa­­ne de bordel, trădători de război, intelectuali arestaţi în urma deconspiră­rii spovedaniei de către duhovnic, sectanţi, rascolnici, ma­homedani, buddhişti şi închi­nă­tori la idoli, pînă la oameni nevinovaţi care au luat crimele altora asupra lor dintr‑un altruism dus pînă la sfinţenie.

(Ieromonah Savatie Baștovoi)

Coperte cartonate

Nikolai Leskoveste un clasic al literaturii ruse despre care criticii spun ca a avut nenorocul sa fie contemporan cu Tolstoi si Dostoievski, motiv pentru care a ramas mai putin cunoscut. Tolstoi il considera "cel mai bun cunoscator al sufletului rus" iar Cehov il considera printre dascalii sai in ale scrisului.

La capatul lumii surptinde dificultatile propovaduirii credintei ortodoxe in lumea exotica a Nordului indepartat, cu riscurile si defectele la care este supusa predica atunci cand ea devine politica imperiala.

„Impresia mea personală este că Freud nu este un simplu fiziolog experimentalist, ci emblema unei campanii care a avut drept scop înfruntarea mostenirii crestine. Întîmplător sau nu, Freud îsi lansează teoriile sale «revolutionare» cam în aceeasi perioadă cînd apar primele gesturi avangardiste în artă si literatură în persoana unor autori precum Kazimir Malevici în Rusia sau Tristan Tzara (Samuel Rosenstock) în România si Franta. Avangardismul este un curent prin excelentă anticrestin, spulberînd în mod programat traditia iconică si evanghelică a popoarelor vizate.” 

150 de sonete prefaÈ›ate È™i ilustrate de Savatie BaÈ™tovoi 
 
Această minunată culegere de sonete este cartea pe care mirele-preot a scris-o către mireasa răpusă de cancer. Preotul Dumitru Ichim este mirele nins, dar care nu încetează să se mire de iubita sa nici dincolo de moarte. PuÈ›ine poveÈ™ti sînt capabile să tulbure È™i să înalÈ›e atît de mult. O carte în care nunta atinge culmile ei cosmice, unde dragostea dintre mire È™i mireasă se amestecă în taina zidirii È™i a mîntuirii lumii, iar vinul care se toarnă la această nuntă e vinul cel din urmă, preschimbat în taină, pe care cititorul este chemat să-l bea asemenea nunului din Cana. 
 
Atemporal ca Shakespeare, fără a părea o icoană; îndurerat ca Voiculescu, fără a fi un militant; zbuciumat ca Arghezi, fără a-È™i pierde credinÈ›a; ermetic È™i muzical ca Barbu, fără a fi sedus de joc, Dumitru Ichim, acest nume prea puÈ›in cunoscut din pricina smereniei autorului, este, prin aceste sonete, ultimul mare poet român în viaÈ›ă care se înscrie în cea mai riguroasă È™i mai solemnă tradiÈ›ie a poeziei moderne universale. (Savatie BaÈ™tovoi) 
 
Dumitru Ichim, preot È™i poet român stabilit în Canada, ucenic al părintelui Dumitru Stăniloae, prieten de suflet È™i de litere al mitropolitului Bartolomeu Anania. Tată a È™ase copii. În timpul în care soÈ›ia sa, poeta Florica Ichim, era măcinată de cancer, una dintre fiice a traversat pe role Canada pentru a strânge fonduri pentru tratament. Unul dintre fii, Toma Ichim, este cercetător cunoscut în SUA, cu descoperiri în domeniul tratării cancerului, decorat de guvernatorul de atunci al Californiei, Arnold Schwarzenegger.

Ieromonahul Savatie BaÈ™tovoi este un nume singular în literatura contemporană, fiind unul din cazurile rare cînd un scriitor excelează în toate genurile literare, fiind premiat de Uniunea Scriitorilor la toate secÈ›iunile: poezie, proză È™i eseu. Această trăsătură îi face pe jurnaliÈ™tii de la Le Figaro să scrie despre BaÈ™tovoi ca despre „un geniu polivalent care scrie o operă deopotrivă poetică, romanescă È™i dramatică”, iar Le Monde remarcă „o scriitură luminoasă È™i impecabil construită”. 
 
Festivalul de poezie de la Berlin l-a inclus, în 2007, cu poezia Rusoaica, în antologia poeziei de dragoste mondiale, alături de Omar Khayyam, Shakespeare, Esenin È™i alte nume sonore ale literaturii universale. 
 
Este autorul a peste 20 de cărÈ›i, vîndute într-un tiraj cumulat de peste 200.000 exemplare. ApariÈ›ia în FranÈ›a a romanului Iepurii nu mor, scris la 21 de ani, adună cel mai bun dosar de presă dintre toate cărÈ›ile româneÈ™ti traduse în FranÈ›a în ultimii ani. Chiar în aceste zile, romanul apare în Italia. 
Cartea despre femei este o bijuterie dăruită la maturitate, care se înscrie în darurile pe care copilul de cîndva le făcea mamei. 
EducaÈ›ia artistică primită în familie È™i, mai tîrziu, la È™colile de artă, străbate de această dată în forma cea mai directă, cartea fiind ilustrată cu acuarele ale autorului. 
 
„Cînd eÈ™ti copil nu È™tii să scrii, cînd eÈ™ti mare nu È™tii să vezi”. 
Savatie Baștovoi

„Eufemistic, cancerul e numit «boala care nu iarta», o boala despre care medicul european nu vorbeste mai niciodata in fata pacientului, totul fiind lasat pe seama unei macabre conspiratii cu membrii familiei.  Mai pragmatic, medicul americano-canadian ii comunica pacientului teribilul diag­nostic in convingerea ca moartea se cere gospodarita cu aceeasi grija ca si viata.  Asa se face ca Florica Batu, mama a sase copii, dintre care ultimul inca ne-ntarcat, afla ca are leucemie si ca de-acum va trebui sa se pregateasca pentru o moarte relativ apropiata.  Totul invita la disperare.  Dar tragicul deznodamant pare a se amana de la sine… si-n loc sa se dea de ceasul mortii, Florica Baau se apuca si scrie o carte.  O carte frumoasa si adevarata, cum nu se scriu multe in dulcele grai romanesc.“

Mitropolitul BARTOLOMEU ANANIA