Aceasta carte descrie viata ascetei ortodoxe si marturisitoarei secolului XX.  La varsta de 12 ani a plecat la manastire, unde a fost tunsa calugarita, primind numele de Eufrosina.  Dupa distrugerea manastirii in timpul regimului sovietic, a trecut prin cumplitele deportari si lagare comuniste.  Fiind eliberata in anii de dupa razboi, a locuit in Tula, apoi in satucul Fosforitnii, care se afla in imprejurimile Moscovei.  In anul 1960 a primit schima mare, cu numele Nila.  Dumnezeu a inzestrat-o cu mari daruri: inainte-vederea, vindecarea si prorocirea.  La stareta plina de har ajungeau oameni din toate colturile Rusiei pentru a primi ajutor, mangaiere si vindecare de boli.

Cartea este alcatuita pe baza amintirilor si marturiilor celor care au cunoscut-o pe maica in timpul vietii, fiind completata cu ajutorul scrisorilor si observatiilor fiilor duhovnicesti si oamenilor apropiati staretei.

Parintele Petru Boiarski este unul dintre cei mai mari sfinti preoti de mir din vremurile noastre. L-a slujit pe Dumnezeu cu multa ravna, si pentru aceasta a primit multe harisme, desi era foarte tanar. Dar lucrarea sa a starnit mania diavolului si a slujitorilor sai, care s-au razbunat, si parintele a fost ucis in floarea varstei. Aceasta mucenicie ii fusese descoperita parintelui de DUmnezeu cu multa vreme inainte, dar frica nu l-a invins. El si-a continuat slujirea, cu mult curaj, folosindu-i pe cei care veneau sa-i ceara ajutorul. Si dupa moartea sa, s-a aratat facator de minuni...

Cu ajutorul lui Dumnezeu, vede lumina tiparului o carte cu alte noi mărturii despre minunile Sfântului Nectarie în ţara noastră. Cu ani în urmă, în anul 2003, tipărind primele mărturii despre minunile Sfântului Nectarie pe pământul românesc, am scris şi despre Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, numind‑o Eghina românească. Sintagma a intrat în sufletele credincioşilor. Anii au trecut, şi de atunci am mai tipărit o mulţime de mărturii despre minunile sfântului, ultima carte purtând chiar titlul Sfântul Nectarie – Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă.

Aflând însă o mulţime de mărturii făcute de sfânt şi în alte locuri din ţara noastră, unde sunt biserici cu hramul său sau unde se află părticele din sfintele sale moaşte sau icoane ale sale, mi‑am dat seama că Eghina românească este de fapt în fiecare loc din ţara noastră unde sfântul şi‑a arătat lucrarea. Am selectat deci pentru acest volum mărturii despre diferite daruri pe care sfântul le face oamenilor necăjiţi. Deşi am mai tipărit un volum despre ajutorul dat celor bolnavi (cu titlul Sfântul Nectarie – Vindecări minunate), totuşi şi în acest volum mărturiile majoritare sunt cele despre oameni vindecaţi de diferite boli. Dar şi celelalte – despre oameni fără loc de muncă, sau aflaţi în diferite alte încercări, impresionează la fel de mult. 

Prea adesea convinsi ca rigorismul si triumfalismul pot ascunde lipsa de vigoare duhovniceasca si realism specific crestinismului autentic, nu de putine ori am uitat ca dincolo de Filocalii sau Paterice, dincolo de concordante pe teme sau tratate de teologie stau oameni, oamenii lui Dumnezeu.  Ori aceasta carte a lui Danion Vasile ne umple de uimire prin firescul sau, prin naturaletea pe care ne-o arata.  Ne ofera o sansa de-a ne vedea altfel.  Ai lui Dumnezeu, in ciuda lucrurilor, uneori, monotone, pe care le traim, dar in care facem ce ne este mai la indemana: sa-L cautam, sa-L aflam pe Dumnezeu.

Eroii Pustiei de aproape de prea putine ori au fost iconizati cu atata curaj si ingeniozitate marturisitoare ca in cartea aceasta, veritabil Manual de antiterorism in plan duhovnicesc...

Pr. Constantin Necula

Suntem cu totii pacatosi.  Ne-am obisnuit sa convietuim cu greselile noastre, cu scaderile noastre, cu patimile noastre.  Aceasta carte ne arata cum Dumnezeu bate la usa inimii si le cere sa se schimbe.

Si, in acelasi timp, cartea ne pune inainte cateva modele duhovnicesti.  Ne ajuta sa intelegem ca, printre noi, mai traiesc sfinti...

Interviul din acest volum poate parea socant.  Viata unui tanar non-conformist este plina de peripetii de tot felul.  Dar intalnirea tanarului cu Dumnezeu poate da nadejde multora dintre cititori apasati de diferite patimi.

Cartea de fata nu este marturia unui om care a iesit din labirintul dependentei de droguri.  Ci este spovednia unui tanar cara arata, cat se poate de clar, cum drogurile fura, la propriu, vietile celor dependenti.  Ale celor care s-au crezut independenti, atat de independenti incat au cazut intr-una dintre cele mai viclene curse dracesti.

Manastirea Radu Voda din Bucuresti este locul de pelerinaj la care, in ultimii ani, numarul pelerinilor a crescut cel mai mult.  Si asta pentru ca aici se afla o particica din moastele Sfantului Nectarie.  De aici, evlavia fata de sfantul ierarh s-a raspandit in toate colturile tarii.  Aici este, cu adevarat, Eghina romaneasca.

Multimii minunilor savarsite de sfant, care au vazut deja lumina tiparului, se adauga, zi de zi, altele noi.  Marturiile din acest volum sunt inedite.  Celor care nu au citit pana acum despre darurile Sfantului Nectarie, aceasta carte le va aduce in suflete multa bucurie. Celorlalti, care il au deja ca „prieten ceresc“, le va spori evlavia fata de el...

Editorul

"Cercetand noi istoria bisericeasca in limea noastra crestin ortodoxa, aflam niste valori mari si doveditoare pentru existenta noastra, pentru Ortodoxia noastra, pentru viata noastra de toate zilele, aici, in rasaritul Europei. Cel mai important lucru, graitor pentru noi si in viitor, sunt noii marturisitoridin inchisorile noastre si de la Canal. E cel mai important genocid din lumea asta.

Nu a existat o urgie mai puternica decat a fost, in Romania, Canalul. Si noi ii avem pe acesti rugatori fierbinti, inaintea lui Dumnezeu, si ei ne duc mai departe, in istorie. Ei sunt temelia pe care ne asezam noi pentru veacul viitor..."

Parintele Justin Parvu

În timp ce diavolul născoceşte noi şi perfecţionate mijloace de atragere a copiilor pe căile pierzării, părinţii creştini învaţă tot mai multe lucruri despre modul în care îşi pot călăuzi copiii pe drumul cel bun. 
Niciun părinte nu poate spune că e un părinte perfect, niciun părinte nu poate afirma că este prea înţelept pentru a avea nevoie de astfel de sfaturi. Problemele pe care le ridică educaţia religioasă a copiilor sunt atât de variate, încât ar fi greu de presupus că s-ar ajunge vreodată la epuizarea acestui subiect. 
Prin articolele din cartea de faţă sunt oferite câteva sfaturi de trebuinţă părinţilor care vor să îşi crească fiii şi fiicele pe calea credinţei. 
Găsim în această carte rugăciuni pe care le pot spune părinţii pentru copiii lor. De la "Acatistul Maicii Domnului, povăţuitoarea copiilor" până la "Rugăciunea pentru copilul căzut în păcat". De la "Canonul de rugăciune pentru mântuirea copiilor" până la "Rugăciunea pentru copilul bolnav". 
Fie ca părinţii care se vor ruga cu smerenie pentru copiii lor şi îi vor creşte sub acoperământul Bisericii să se bucure împreună cu ei de darurile cereşti din împărăţia lui Dumnezeu. 
 
Părintele Nicodim Jar

Voi nu trebuie să È™tiÈ›i ce-am pătimit noi acolo (în temniÈ›e). Voi trebuie să È™tiÈ›i trei lucruri. Cum am intrat noi în închisoare? Ne-am asumat jertfa. Cum am trăit în închisori? Am făcut din închisori mănăstiri. Cum am ieÈ™it? Am ieÈ™it învingători. Nu ne-au înfrânt. Am ieÈ™it din prigoana aceasta cu fruntea sus.
Părintele Ștefan Marcu, noul mărturisitor

Ciprian Voicilă este unul dintre condeiele cele mai importante din lumea ortodoxă contemporană din România. În cartea de faÈ›ă pune înaintea inimilor noastre chipuri de sfinÈ›i, unii canonizaÈ›i, alÈ›ii în curs de canonizare, alÈ›ii canonizaÈ›i de evlavia populară.
Ceea ce impresionează la aceste icoane aÈ™ternute în scris este evlavia pe care autorul o are faÈ›ă de ele. Autorul nu ne prezintă doar niÈ™te 15 fiÈ™e biografice, ci ne ajută să ne împrietenim cu aceÈ™ti eroi ai credinÈ›ei, făcându-le loc È™i în inimile noastre. De la părinÈ›i cu viaÈ›ă sfântă, cum sunt părintele Paisie de la Sihla sau Dionisie de la Colciu, până la mucenici È™i mărturisitori ca părintele Gherasim Iscu sau Gheorghe Jimboiu, până la sfinÈ›i precum Ambrozie de la Optina sau Iov din Uglea, prietenii lui Hristos prezentaÈ›i în această carte ne cheamă È™i pe noi pe calea sfinÈ›eniei...
Editorul

ExperienÈ›a acestui om, Iuri Maskov, ne arata foarte concret cum Se descoperă Dumnezeu. Se întâmpla ceva in inima; si, deÈ™i suferinÈ›a ajuta aceasta transformare, nu exista metode infailibile pentru a ajunge la ea. De exemplu, in ultimii È™aizeci de ani s-a publicat multa literatura din Rusia despre oameni aflaÈ›i in suferinÈ›a, care nu s-au convertit. In limba engleza exista o carte foarte interesanta, scrisa de un rus pe nume Marcenko, cu titlul My testimony (Marturia mea).

Marcenko era doar un om onest care n-a putut sa suporte sentimentul înspăimântător ca in Rusia Sovietica totul este fals, ca toata lumea te minte. Ca urmare, a spus adevărul si, din aceasta cauza, a fost trimis in lagăr. AutorităÈ›ile l-au supus interogatoriilor obiÈ™nuite È™i au È›inut sa-i spună: „Daca iÈ›i menÈ›ii ideile, chiar daca ieÈ™i afara, vei reveni aici. De ce sa nu te schimbi È™i sa faci ce fac toÈ›i ceilalÈ›i?”

„Nu pot, a răspuns el, sunt un om cinstit!” Privindu-i pe credincioÈ™i, a ajuns la concluzia ca ei erau singurii oameni fericiÈ›i din lagărele de concentrare, de vreme ce spuneau: „Sufăr pentru Hristos” È™i acceptau ce li se întâmpla. „Nu pot sa fiu nici ca ei, spunea el, deoarece eu nu cred in Hristos”. In felul acesta a ajuns atât de stăpânit de furie, încât atunci când îi vedea pe gardieni îi venea sa-i strivească cu uÈ™ile. Când a ieÈ™it din închisoare, s-a umplut de amărăciune È™i a vrut sa-si ucidă toÈ›i asupritorii. Știa ca se va întoarce înapoi in lagăr. Si, intr-adevăr, după ce a scris cartea, a fost trimis înapoi.

Vedem astfel ca, in cazul lui Marcenko, inima nu s-a înmuiat, ci i-a rămas de piatra. Desigur, inima este ceva foarte complicat È™i poate ca, intr-o zi, el se va schimba. Mărturia lui ne arata ca nu putem trimite un om intr-un lagăr de concentrare È™i sa spunem: „aÈ™a îl vom face creÈ™tin”. Unii devin creÈ™tini, alÈ›ii nu.

Când convertirea are loc, procesul revelaÈ›iei apare intr-un mod foarte simplu; o persoana este in nevoie, suferă È™i atunci, cumva, se deschide o alta lume. Cu cat eÈ™ti mai in suferinÈ›a È™i in dificultăÈ›i si eÈ™ti „disperat” după Dumnezeu, cu atât mai mult El iÈ›i vine in ajutor, Se dezvăluie Cine este È™i iÈ›i arata calea de ieÈ™ire.

Iată de ce nu trebuie sa căutam lucruri spectaculoase, precum minunile. Din întâmplarea cu Sfântul Nichita, relatata mai sus, È™tim ca aceasta este cea mai rea cale de apropiere (de Dumnezeu, n. red.) si duce la înÈ™elare. Calea cea dreapta se afla in inima care încearcă sa se smerească È™i È™tie doar ca suferă È™i ca trebuie sa existe cumva un adevăr mai înalt care nu numai ca o poate ajuta in acesta suferinÈ›a, dar o È™i poate aduce intr-o cu totul alta dimensiune. Aceasta trecere de la suferinÈ›a la realitatea transcendenta reflecta viaÈ›a lui Hristos, Care a murit in suferinÈ›a Sa de pe Cruce, a indurat cea mai îngrozitoare È™i ruÈ™inoasa moarte si, apoi, spre totala nedumerire a propriilor săi Ucenici, a înviat din morÈ›i, S-a înălÈ›at la cer, a trimis Duhul Sfânt È™i a pus începutul întregii istorii a Bisericii Sale.

Iată, in esenÈ›a, ce doream sa va spun despre revelaÈ›ie in Ortodoxie. Dumneavoastră puteÈ›i pune întrebări sau sa comentaÈ›i pe aceasta tema.

Eu, cand m-am intors la ortodoxie, ce m-a animat?... Am avut un soi de animare cand mi-am dat seama ca Biserica si trairea ortodoxa si traditia ortodoxa, dar in traditia vie ortodoxa vedeam un fel de lant de oameni in timp, din secolul I pana incoace, in zilele noastre.

Bogdan Mateciuc