A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile È™i virtuÈ›ile nu sunt simple instrumente retorice.  ÎnÈ›elese terapeutic, ca boală È™i sănătate, stricăciune È™i nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă È™i punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuÈ›ii doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii fiinÈ›ei noastre.  Abia atunci înÈ›elegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuÈ›i È™i adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătăÈ›ii È™i nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovniceÈ™ti ai tuturor timpurilor, lucrarea de faÈ›ă sintetizează o sumă de repere practice, uÈ™or de înÈ›eles È™i însuÈ™it pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Omul trebuie neapărat să se teamă de abaterea la stânga, adică spre amăgirile păcatului, şi de cea la dreapta, adică spre nevoinţele din cale-afară de aspre, şi să nu cadă în trufie; el trebuie să meargă pe calea împărătească, adică pe calea vieţii cu măsură, a nevoinţei cu măsură. Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă o pildă potrivită: „Când povara drepţilor e prea grea, corabia lor se cufundă, iar când povara lor este cu măsură, corabia pluteşte cu bine. Cu adevărat, viaţa noastră seamănă cu plutirea unei corăbii, lumea – cu o mare, trupul – cu o corabie; sufletul este în trup ca un om în corabie, iar faptele sunt ca o încărcătură. Dacă corabia este goală, se porneşte vântul şi ea se răstoarnă în scurtă vreme. Dacă este împovărată peste măsură, este aproape de înec chiar şi atunci când nu sunt valuri şi nu e vânt – iar dacă se pornesc valurile şi vântul, se va cufunda fără întârziere. Doar încărcând cu măsură corabia vei putea pluti fără de necazuri, se va cufunda fără întârziere”. 
La fel să gândeşti şi cu privire la nevoinţe. Dacă n-ai nimic din faptele cele bune, te vei răsturna în noianul ispitelor. Dacă vei începe să ridici povară mai presus de puterile tale, curând te vor strivi istovirea sau trufia. Dacă te vei osteni şi te vei ­nevoi însă după putere, vei rămâne slobod de nenorociri. 
Să ştii: calea împărătească înseamnă nevoinţe cu măsură, viaţă cu măsură şi conştiinţă curată. Astfel, câte puţin, din virtute în virtute, vei urca la Cer ca pe o scară şi vei ajunge în Rai.
Sfântul Dimitrie al Rostovului 

Scrierile Cuviosului Gheorghe din Zadonsk, vestitul zavorat contemporan Sfantului Serafim din Sarov, nu pot avea o prezentare mai buna decat marturia Sfantului Ignatie Briancianinov: „Iata un scriitor duhovnicesc ce i-a lasat cu mult in urma pe toti ceilalti scriitori duhovnicesti din vremea noastra.  Boier si ostas, a lasat armele materiale ca sa intre in arena luptei duhovnicesti, a petrecut în zavorare saptesprezece ani si s-a savarsit din această viaţa la varsta de patruzeci si sapte de ani, inlocuind multimea anilor cu sporirea duhovniceasca.  Din condeiul lui curg rauri de har...  Scrierile lui au devenit una dintre cartile mele de capatai...  Ele au acelasi duh si aceeasi indreptare ca scrierile Sfantului Tihon din Zadonsk.  Imi ingadui sa spun ca au acelasi duh si ca pacatoasele  mele scrieri...  Au mare pret duhovnicesc, caci au fost scrise cu harul lui Dumnezeu”.
Aceasta carte ofera cititorului roman o parte a uneia dintre cele mai insemnate ­­ope­re ale literaturii duhovnicesti ruse, „preaduhovnicesti şi pline”, cum spunea acelasi Ignatie ­Briancianinov, „de invataturi foarte mangaietoare.”

Nu mi-am propus aici să învăţ pe cineva în baza observaţiilor personale. Scopul cărţii este cu totul altul: a corela opiniile creştine referitoare la problema sexuală cu abordările medico-psihologice. Este important ca cititorul să primească informaţiile necesare pentru reflecţie, pentru o vieţuire cumpătată şi înţeleaptă, chiar şi în cazurile complicate cu care se poate confrunta în viaţă.

Feluritele teorii şi practici lumeşti nu iau în considerare deloc sau perturbă în mod voit ciclicitatea firească a relaţiilor intime. Ce sunt însă aceste ritmuri şi de ce este atât de important ca ele să fie respectate? Vom încerca să analizăm această chestiune din trei puncte de vedere: spiritual, genetic şi fiziologic.

(Konstantin V. Zorin)

Traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti

Intr-o lume in care discrepantele dintre paturile sociale devin tot mai evidente, crestinii sunt adeseori obligati sa isi puna acut problema bunastarii materiale. Unii sunt apasati de nevoi si de grija zilei de maine, pe cand credinciosii mai instariti porta constiinta responsabilitatii fata de aproapele mai putin avut.

Vreti sa aflatiraspunsul la dileme morale cu care va confruntati in privinta aceasta? Sfintii si ceilalti autori duhovnicesti cunoscuti cuprinsi in aceasta carte va raspund intr-un glas: Nu situatia sa materiala il mantuieste sau il pierde pe om, ci atitudinea corecta sau gresita fata de ea.

Lucrarea de fata reprezinta o cheie a perspectivei ortodoxe asupra saraciei si bogatiei.

Asemenea Sfantului Pavel pe drumul Damascului, Mitropolitul Antonie L-a in­talnit pe Hristos, Care i S-a aratat, de Care nu se va mai desparti niciodata si a Carui prezenta va fi mereu gata sa ne-o impartaseasca si noua.  Avea darul de a se adresa omului zilelor noastre intr-un limbaj limpede, usor de inteles si intotdeauna de o mare profunzime.  Prin cuvantul sau, credinta crestina, asemenea unui far in intuneric, devenea luminoasa, vie, scotand la iveala cai date prea adesea uitarii.

Mitropolitul Antonie ne arata cum poti fi aruncat incolo si incoace de furtunile existentei si totusi sa‑L pastrezi in sinea ta pe Dumnezeu Care Se afla la temeiul oricarei existente si Care nu te va parasi niciodata.  El ne infatiseaza chipul adevaratului pastor, bine ancorat in viata epocii sale, preocupat sa‑i invete pe oameni cum se poate trai credinta crestina in orice fel de situatie, in orice conditii de existenta.

Istoria Bisericii consemneaza putine femei sfinte ce ne‑au lasat spre zidire scrieri duhovniceÈ™ti.  Din randul lor face parte si stareta Taisia, ucenica Sfantului Ioan din Kronstadt, care a sadit in sufletele contemporanilor educatia crestina si ravna pentru viata in Hristos.

Cei care vor citi scrisorile maicii Taisia des­pre viata duhovniceasca fara a limita in mod superficial principiile acestei vieti doar la taramul traiului monahal vor des­coperi ca acestea pot hrani si su­fle­tele im­­po­varate ale socie­tatii noastre ur­ba­nizate, calauzindu‑le cu multa sensibilitate si pricepere pedagogica de sub jugul strivitor si povara nimicitoare ale lumii sub jugul cel bun si povara cea usoara ale lui Hristos.

In zilele noastre, la fel ca acum o suta de ani, cuvintele ei raman rauri de apa vie, fiindca adevarul lui Dumnezeu nu se invecheste si nu se schimba, ci este pururea acelasi, datator de viata si innoitor.

Odata, un staret a a spus: Sunt multi preoti buni si evla­viosi, insa doar unul dintr-o mie este in stare sa ca­­­lauzeasca viata duhovniceasca a omului.  Acesta este un ma­­re dar dumnezeiesc.

Sfaturile si indemnurile culese in cartea de fata sunt ale pa­­­rintelui Valentin Mordasov († 1998), care era inzestrat cu un asemenea dar.  Viata lui a fost inchinata in in­tre­gime dumne­­ze­­iestilor slujbe si pastoririi turmei care i-a fost in­­­­­­credintata de Dumnezeu.  Suferinzii, bolnavii sau cei ca­re doreau un sfat veneau la el ca la un izvor nesecat.

Bogata experienta pastorala a parintelui Va­len­­tin, consti­in­­ciozitatea si responsabilitatea sa inaintea lui Dumnezeu pen­tru orice cuvant rostit, rugaciunea lui nein­ce­tata ne in­deamna sa credem ca sfaturile oferi­te enoriasilor si adunate in aceasta carte vor fi de un real folos multor credinciosi.