Pe cerul cel gandit al Bisericii noastre multe stele prealuminoase, adica Sfinti cunoscuti, fac parte din tagma mirenilor.  In afara de Mucenici si de Noi-Mucenici, care in majoritatea lor sunt mireni, exista si multi mireni sfinti.

Sfintenia, asadar, nu este un privilegiu in exclusivitate al monahilor si al celor sfintiti, ci ea este cu putinta sa fie atinsa de orice crestin care are credinta dreapta si ravna pentru nevointa.

Cu Batranul Arsenie se pare ca se implineste cuvantul evanghelic: "Iata cu adevarat israelitean, intru care nu este viclesug". A fost din fire cinstit, simplu, fara de rautate, bland, ascultator, neagonisitor si, in mod deosebit, un nevoitor cum rar se intalneste. Pentru Batranul Arsenie, intotdeauna da era da, iar nu era nu.

Niciodata nu tinea minte raul, orice i-ai fi facut, niciodata nu se mania, niciodata nu facea rau nimanui. Traia in ascultare cu o desavarsita acrivie, si de aceea, prin ascultarea si desavarsita credinta ce le avea in staretul sau, traia zilnic mai presus de legile firii.

In privegherile pe care le incepea de cu seara, se ostenea peste masura cu mii de metanii si cu starea de toata noaptea in picioare, pana se lumina de ziua. Atat de mult se adancea in rugaciune si se daruia ei, incat de multe ori, cand se apropia timpul lucrului, nu voia sa se dezlipeasca de rugaciune.

Batranul acesta, cu toata simplitatea lui, a prins sensul vietii monahale. S-a predat pe sine in intregime ascultarii si nevointei, de aceea L-a si gasit pe Cel dorit. A gasit inlauntrul sau rugaciunea, L-a gasit pe Dumnezeu.

Monahul Iosif Vatopedinul

In zilele noastre, in ciuda extraordinarului progres al stiintei medicale, bolnavii se inmultesc si apar boli noi.  Aproape fiecare familie a trecut sau trece prin incercarile bolilor.  De aceea este foarte folositor sa cercetam care este cauza bolilor si cum vom putea sa le infruntam duhovniceste, ca sa dobandim folos pentru sufletul nostru.  Asa cum vom vedea, boala, care fie se datoreste pacatului, fie altei pricini, este un mijloc de tamaduire si curatie a sufleului.

Pastrator cu scumpatate si lucrator al traditiei noastre patristice, Staretul Iosif n-a incetat vreodata lucrarea inalta a pocaintei, potrivit terminologiei Parintilor nostri.

Asezand faptuirea drept temelie a contemplatiei, Staretul a strabatut calea vietii duhovnicesti cu multa suferinta, urcand toate treptele scarii duhovnicesti.  Si astfel, cu ajutorul Harului, ajungand purtator de Dumnezeu si minte indumnezeita, ne-a daruit intr-o forma innoita, noua, celor de azi, care suntem mult insetati si lipsiti de invatatura, toata traditia Parintilor celor de demult.  Staretul, dupa ce a strabatut acelasi drum si a facut aceeasi calatorie purtatoare de cruce ca si cei din vechime, impartasindu-ne experientele sale, ne da posibilitatea si noua, celor de azi, sa fim urmasi si continuatori ai Sfintilor nostri Parinti.

Monahul Iosif Vatopedinul

Parintele Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiti parinti care au vietuit la Sfantul Munte, a carui faima a depasit cu mult hotarele Greciei. Veneau la Parintele Paisie pentru a-l vedea si a-i cere sfat oameni din cele mai diferite colturi ale lumii: Australia, America, Canada, Germania, Rusia, Romania, Franta, Africa. Si toti plecau bucurosi si impacati sufleteste dupa o intalnire cu parintele.

Aceste epistole s-au scris de fericitul Batran Paisie si au fost trimise catre Sfanta Sihastrie a Sfantului Evanghelist Ioan Teologul.

Epistolele au fost pregatite pentru aceasta editare cu putine luni inainte de adormirea Batranului, dar el ne-a spus ca ele sa se editeze dupa adormirea sa si sa cuprinda si testamentul sau, care legalizeaza si asigura curatia si neschimbarea epistolelor.

Aceasta smerita scriere s-a facut spre neuitare. Multe sfinte lacase, ridicate intru cinstea si slava lui Dumnezeu Celui in Treime inchinat, zac in uitare, pierzandu-se amanuntele legate de ridicarea si dezvoltarea acestora. Iar urmasii au pierdut aducerea aminte. Iar cine isi uita trecutul, nu are parte de viitor. De aceea ne dorim ca toti care vor vietui pe aceste pamanturi, sa-si aduca aminte de inaintasii lor si de cei ce s-au ostenit spre propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu, precum si spre buna-continuarea neamului crestinesc si romanesc.

Anastasimatarul este o Antologie de cantari ale Marii Sarbatori a Invierii Domnului, ce cuprinde imnurile de la Vecernie si Utrenie, pe cele opt glasuri.

Anastasimatarul de fata cuprinde: Anastasimatarul stihiraric - cu cantari usor melismatice, intr-un tempo/miscare mai lenta; Anastasimatarul irmologic - cu cantari intr-un stil simplu, concis, silabic, ce folosesc un tempo/miscare vioaie, mai repede; Svetilnele Invierii, imnuri ce se canta la sfarsitul Utreniei, intre Canoane si Laude, impreuna cu Voscresnele, ce se canta la Utrenia Duminicilor, intre Laude si Doxologie.

Compozitorii cuprinsi in acest Anastasimatar sunt in exclusivitate romani, de la Macarie Ieromonahul si Dimitrie Suceveanu (sec. XIX-XX), si Protosinghelul de la Manastirea Neamt - Victor Ojog (sec. XX), Schimonahul aghiorit Nectarie Vlahul - Prodromitul si Ierodiaconul Ioan Butnaru, codicograful acestei Antologii, cantarile fiind alcatuite dupa modelul traditional elin.

Notatie psaltica.

Cele mai bune sfaturi de urmat pentru scăderea glicemiei:

Cultivarea unei stări de bine
Evitarea stresului
Consumul alimentelor cu IG redus
MenÈ›inerea greutăÈ›ii corporale în limite normale
Evitarea consumului de grăsimi în exces
Atenție la lichidele consumate
MiÈ™care în mod regulat: mersul pe jos sau exerciÈ›iile fizice
Folosirea îndulcitorilor în locul zahărului
Consumul periodic de scorÈ›iÈ™oară È™i/sau ghimbir
Consumul zinic de legume È™i fructe în stare crudă
Consumul de zinc È™i crom în doză suficientă

„Nădejdea în Dumnezeu este un turn fortificat care nu numai că ne promite izbăvirea de cele rele, dar chiar şi atunci când suntem încercaţi de ispite ne ajută să rămânem netulburaţi. Fiindcă cel care este eliberat de slăbiciunile omeneşti şi se sprijină pe sine prin nădejdea cea cerească, nu numai că reuşeşte foarte repede să scape de cele rele, dar chiar şi când acestea continuă să existe, nu se tulbură, deoarece rămâne drept, punându-şi nădejdea în această ancoră sfântă. Foloseşte-o deci şi tu, şi te vei ridica deasupra tuturor ispitelor”. (Epistola 17)

„Trebuie ca mintea, cea care este regina şi împărăteasa trupului nostru, să vegheze la porţile simţurilor cu gânduri hotărâte, întărită peste tot şi înconjurată de armele duhovniceşti, care să preîntâmpine, să pună capcane şi să-i împiedice pe vrăjmaşii diavoli să intre. Nu trebuie să le permită mai întâi să intre, şi abia apoi să pornească bătălia împotriva lor, deoarece lupta va fi cu mult mai grea şi, de obicei, este câştigată de cealaltă tabără, care ne fură cununa biruinţei. Exact din această pricină şi Logosul mântuitor, Cel care pe toate le vede cu privire neprihănită, l-a ameninţat că-l va pedepsi, pentru ca lupta noastră să nu devină din cale afară de dificilă şi mult prea greu de câştigat, ci la îndemână şi abordabilă. Şi să nu uităm că ceilalţi legiuitori pedepsesc doar fapta, nu şi pe cel care ne duce în ispita săvârşirii”. (Epistola 107)

Pastrator cu scumpatate si lucrator al traditiei noastre patristice, Staretul Iosif n-a incetat vreodata lucrarea inalta a pocaintei, potrivit terminologiei Parintilor nostri.

Asezand faptuirea drept temelie a contemplatiei, Staretul a strabatut calea vietii duhovnicesti cu multa suferinta, urcand toate treptele scarii duhovnicesti.  Si astfel, cu ajutorul Harului, ajungand purtator de Dumnezeu si minte indumnezeita, ne-a daruit intr-o forma innoita, noua, celor de azi, care suntem mult insetati si lipsiti de invatatura, toata traditia Parintilor celor de demult.  Staretul, dupa ce a strabatut acelasi drum si a facut aceeasi calatorie purtatoare de cruce ca si cei din vechime, impartasindu-ne experientele sale, ne da posibilitatea si noua, celor de azi, sa fim urmasi si continuatori ai Sfintilor nostri Parinti.

Monahul Iosif Vatopedinul

SFANTUL MUNTE ATHOS reprezinta pentru multi o poarta catre o lume ireala, in care linistea, rugaciunea, pacea interioara fac parte din traiul de zi cu zi. Cu o priveliste care iti taie respiratia si o natura virgina, nepatrunsa de urbanizare si antropizare, Muntele Athos este o oaza catre redescoperirea sinelui pierdut in aglomeratia orasului. Toti cei care au avut prilejul si dorinta sa vina aici, au avut parte de o renastere spirituala, insotita de cea vizuala, datorata frumusetilor naturale care se ivesc la tot pasul. Verdele crud al muntelui, se impleteste cu cerul albastru si cu marea sclipitoare, totul impletindu-se intocmai ca elementele unui artist pe o panza proaspat pictata. 

Speram ca acest album sa fie o incursiune care sa va starneasca dorinta de a merge macar o data in viata la Sfantul Munte Athos, care este considerat Poarta a Crestinatatii pentru toti crestinii ortodoxi din intreaga lume.