Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

 Seria „Imnografie bizantină” a ColecÈ›iei ViaÈ›a în Hristos, continuă prin publicarea a două canoane inedite alcătuite de Sfântul Maxim Grecul în cinstea Sfântului Duh, în condiÈ›ii de prigoană, pe când se afla închis în asprele temniÈ›e ruseÈ™ti. Canonul iniÈ›ial a fost scrijelit direct pe pereÈ›ii afumaÈ›i ai temniÈ›ei. AÈ™a cum Sfântul Andrei Criteanul È™i-a scris, conform TradiÈ›iei, marele său Canon pe patul de suferinÈ›ă, ca expresie a unei pocăinÈ›e adânci mai înainte de moarte, tot aÈ™a È™i Sfântul Maxim Grecul adresează Mângâietorului aceste canoane de rugăciune, ca expresie a unei pocăinÈ›e profunde, într-o situaÈ›ie de criză care părea să anunÈ›e moartea autorului. 

Numai datorită a patru condiţii favorabile, orice pom roditor se dezvoltă întotdeauna bine şi îi aduce roade minunate grădinarului care s-a trudit pentru el. Acestea sunt: pământul fertil şi lucrat, ploaia, care vine de sus la bună vreme, căldura binefăcătoare a soarelui şi grădinarul priceput. Dacă vreuna dintre cele spuse lipseşte, atunci pomul nu se dezvoltă şi nu aduce rod. Prin pomul roditor înţelegem micul adolescent; prin pământul fertil vedem firea lui ascultătoare şi atracţia puternică spre învăţătură; prin ploaie înţelegem roua care vine de sus, despre care se spune: roua Ta este rouă de lumină (Isaia 26, 19), iar aceasta este împreună lucrarea Sfântului Duh; prin căldura soarelui înţelegem învăluirea Soarelui dreptăţii, săvârşită pe măsura împlinirii mântuitoarelor Lui porunci. Cine s-a învrednicit să aibă un asemenea pom roditor, acela, într-adevăr, este fericit în ostenelile sale. Atunci, cu dreptate se va spune despre el: „Cel ce naşte fii, nu moare”.