Coperti cartonate
 
Ediţie întocmită, completată şi revizuită de Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu

De-a lungul timpului s-au adunat cântări, alcătuite şi notate de protopsalţi ce au fost tipărite, sporadic, până când în anul 1964, au fost luate din colecţiile diferiţilor protopsalţi, transcrise pe ambele notaţii muzicale şi tipărite în revista "Studii Teologice", nr. 1-2, din 1964 de către Comisia de muzică pe care a rânduit-o - încă din 1950 -, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prezidat de către vrednicul de pomenire Patriarh al României, Justinian Marina.

Ediția este îngrijită de părintele Arhimandrit Clement Haralam, Mare Ecleziarh al Catedralei Patriarhale din București, și de Cezar Florin Cocuz.
Lucrarea este structurată în două părți. Prima parte conține slujba completă a Vecerniei și Utreniei, alcătuită de autori mai vechi din secolele XIX și XX (Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Ion Popescu Pasărea și arhimandrit Partenie Apetrei), precum și de compozitori contemporani (Cezar Florin Cocuz, Preot Iulian Zaltariov, Daniel Popa și Arhimandrit Clement Haralam).
În cea de-a doua parte a lucrării găsim cântări pe larg compuse de protopsaltul prodromit ieroschimonahul Gherontie Ionescu, pentru priveghere de toat

Axioane praznicale – Antologie psalticăVolumul „Axioane praznicale – Antologie psaltică”, îngrijit de Arhim. Clement Haralam și Cezar Florin Cocuz, cuprinde 242 de axioane, cele mai multe fiind folosite la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.„Ca o noutate, însă, între axioanele praznicale din acest volum, vom întâlni două lucrări cu totul aparte, fără să iasă din canonul care determină numirea unei cântări ca axion praznical. Este vorba despre Axionul la Praznicul Tăierii împrejur a Domnului (1 ianuarie) și Axionul la prăznuirea Sfinților Trei Ierarhi (30 ianuarie)”, afirmă Arhim. Clement Haralam.Primul dintre ele este de fapt irmosul cântării a IX-a de la Canonul praznicului, iar al doilea este irmosul cântării a IX-a de la Canonul Maicii Domnului, care se citește înaintea celor închinate Sfinților Trei Ierarhi. Acestea pot înlocui axioanele duminicale, însă doar „dacă va voi cel mai mare”, atenționează părintele arhimandrit.

Volumul „Axioane – Antologie psaltică” cuprinde o singură cântare – „Axion” sau „Vrednică ești” – în 461 de variante diferite. Ediția este îngrijită și diortosită de Arhim. Clement Haralam și Cezar Florin Cocuz.Majoritatea cântărilor au fost descoperite în lucrări tipărite în limba română, iar câteva au fost preluate din patrimoniul grecesc.Noutatea volumului constă în faptul că aduce la lumină axioane nepublicate până în prezent, aflate în manuscrisele psaltice din Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Sfântului Sinod, Biblioteca Mănăstirii Neamț, Biblioteca Mănăstirii Sinaia, Biblioteca Mănăstirii Stavropoleos, diverse biblioteci digitale și din unele colecții private, menționează Arhim. Clement Haralam.

Catavasier pe note muzicale ce cuprinde irmoasele sărbătorilor bisericeşti de peste tot anul, după vechii protopsalţi români: Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Ştefănache Popescu, Ion Popescu-Pasărea

Noul Idiomelar are la bază Idiomelarul și Doxastarul. Denumirea de Idiomelar provine de la termenul idiomelă care înseamnă imn, cântare în formă de tropar cu text în proză, care are melodie proprie și nu servește ca model pentru alte cântări, cum fac automelele sau irmoasele sau prosomiile (podobiile sau asemănândele).Cel mai cunoscut Idiomelar, al lui Hurmuz hartofilaxul († 1848), pe care l-a folosit Dimitrie Suceveanu († 1898), cuprindea atât stihiri, cât și tropare, sedelne (șezânde sau cathismale), luminânde (svetilne).Doxastarul lui Petru Lampadarie († 1777) cuprindea numai slave de la vecernia și utrenia sărbătorilor împărătești și ale sfinților cu polieleu de peste tot anul.Pe ambele le-a tradus, le-a diortosit, le-a aranjat Dimitrie Suceveanu și, unindu-le, le-a dat titlul Idiomelarul unit cu Doxastarul pe care l-a tipărit la Neamț în 1856 (primele două volume din perioada Octoihului) și în 1857 al treilea volum, ce cuprinde cântările Triodului și Penticostarului.După șaptezeci și șapte de ani protopsaltul prof. Ion Popescu-Pasărea († 1943) folosindu-se în mare parte de Idiomelarul unit cu Doxastarul lui Dimitrie Suceveanu, tipărește Noul Idiomelar, în Tipografia Cărților Bisericești, București, 1933, rezumând pe cât a fost posibil și alcătuind un volum mai redus (229 p.), care să folosească atât ca manual pentru elevii seminariști, cât și pentru cântăreții bisericești.În anul 1999, după șaizeci și șase de ani de la ediția lui I. Popescu-Pasărea, am dat la lumină, pe ambele notații muzicale, o combinație între aceste două Idiomelare, păstrând, pe cât a fost posibil, cântările așa cum le-au aranjat cei doi dintre marii corifei ai muzicii noastre bisericești.Pr. prof. univ. dr. Nicu Moldoveanu

(lipsa text)

Cuprins:

1. Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de Dimitrie Suceveanu
2. Fecioara Curata, glas 5
3. Polieleul Maicii Domnului - Cuvant Bun de Theodor Fokaefs, glas 8

Notatie psaltica.

Avem în faÈ›ă o carte despre un teolog, un slujitor, un misionar, un scriitor, un poet, un apostol, un sfânt, un om al dialogului: această carte este despre Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei È™i Jicei, care, alături de multe alte atribute ale sale, poate fi socotit, pe bună dreptate, unul dintre Luminătorii Americii.

Interesul reînnoit pentru acest om È™i pentru operele sale a dus la materializarea acestei cărÈ›i pentru cititorii de limbă română care doresc să facă cunoÈ™tinÈ›ă cu această personalitate uriaÈ™ă.
Textele adunate oferă o viziune amplă asupra vieÈ›ii sale, prezintă mărturii importante despre personalitatea sa È™i oferă o perspectivă esenÈ›ială asupra teologiei sale. Autorii pătrund în adâncurile gândirii sale cu o precizie remarcabilă È™i, de asemenea, îi elucidează acÈ›iunile. 

Privindu-i în întregime opera, fapta È™i nevoinÈ›a, îl vom vedea pe Vlădica Nicolae ca pe o personalitate cu nenumărate È™i minunate virtuÈ›i: predicator cu gură de aur È™i poet dulce-glăsuitor; înÈ›elept văzător al tainelor È™i teolog văzător de Dumnezeu; tâlcuitor al Cuvântului lui Dumnezeu insuflat de Dumnezeu È™i pătrunzător al dramei cosmo-istorice dumnezeiesc-omeneÈ™ti; făcător de minuni plin de dragoste È™i slujitor minunat al tainelor; învăÈ›ător, întocmai cu apostolii, al căii care duce la ViaÈ›ă È™i jertfelnic iubitor de neam; fratele fiecărei zidiri È™i atotmilostiv Atot-om...

Icoana Maicii Domnului „a Semnului” este una dintre cele mai importante si vechi icoane ale Rusiei ortodoxe.  Istoria acesteia, plina de multime de semne harice si de minuni, nespus de folositoare pentru crestini, naste o deosebita evlavie catre acest odor de nepretuit.

Descoperita in anul 1295, in imprejurimile cetatii Kursk, la radacina unui copac, icoana avea sa arate inca dintru inceput minunate semne: aparitia unui izvor tamaduitor la aflarea ei, intoarcerea, in mai multe randuri, in chip minunat, din cetatea Kursk in Pustia Koren, vindecari de orbire, etc. Icoana Maicii Domnului „a Semnului” il va salva, de asemenea, de la moarte, in copilarie, pe cel ce avea sa ajunga farul luminos al Rusiei creÈ™tine – Sfantul Serafim de Sarov, devenind icoana sa de suflet. Cunoscutul sfant Ioan Maximovici a plecat pe cararile vesniciei rugandu-se inaintea acestei icoane facatoare de minuni a Nascatoarei de Dumnezeu...

Minunile icoanei Maicii Domnului „a Semnului” din Rusia, Serbia, Austria, Germania si Statele Unite – loc in care se afla astazi acest vechi odor sfant, prezentate in cartea de fata, sunt intregite de istoria fabuloasa a icoanei si de acatistul celei care arata pururea lumii semnele milostivirii sale... 

Cea mai completă È™i mai detaliată ediÈ›ie a vieÈ›ii Sfântului Gavriil Georgianul, cel nebun-pentru-Hristos, care cuprinde:
 -  testamentul
 -  învăÈ›ături
 -  mărturii
 -  minuni
 - un acatist descriptiv care prezintă lămurit devenirea lui precum È™i cele mai cunoscute harisme cu care poate mijloci la Dumnezeu pentru credincioÈ™i
 -  fotografii de epocă inedite

Sfântul Cuvios Mărturisitor Gavriil Georgianul s-a născut în 1929 în Tbilisi, în toiul prigonirii credinÈ›ei din Georgia sovietică. Încă din copilărie, a fost înzestrat cu o credinÈ›ă neclintită È™i a fost hărăzit cu rare daruri dumnezeieÈ™ti. În anul 1955, a luat schima monahală cu numele Sfântului Gavriil Athonitul.

 În timpul paradei de 1 mai din anul 1965, a dat foc uriaÈ™ului portret al lui Lenin expus în piaÈ›a centrală din Tbilisi. Scos abia viu din mâinile mulÈ›imii furibunde, a fost arestat de KGB pentru activităÈ›i antisovietice, judecat, declarat bolnav psihic È™i închis sub tratament forÈ›at într-un spital de psihiatrie.

După eliberare a fost prigonit de regimul comunist È™i a continuat pentru el mucenicia fără de sânge a credinÈ›ei. Prefăcându-se nebun, propovăduia pe străzi pocăinÈ›a È™i credinÈ›a cea adevărată în mijlocul apostaziei generale, suferind adânc pentru poporul È™i patria sa.
Spre sfârÈ™itul vieÈ›ii s-a putut retrage la Mănăstirea Samtavro a Sfintei Nino din MÈ›heta, în care s-a săvârÈ™it în pace, după o îndelungată suferinÈ›ă, pe 2 noiembrie 1995. A fost proslăvit între sfinÈ›i în anul 2012, moaÈ™tele sale È™i mormântul său fiind izvor nesecat de nenumărate È™i mari minuni.

Câţiva ani binecuvântaţi, sufletele multor credincioşi au simţit prezenţa Părintelui Paisie de la Mănăstirea Secu, respirată din minunatele comori duhovniceşti pe care cuvioşia sa le-a făcut cunoscute în mai toată ţara, printr-un misionarism ortodox autentic, altruist şi pilduitor.

Talanţii mulţi, cu care Bunul şi Preamilostivul Dumnezeu l-au înzestrat, au rodit şi prin darul scriitoricesc a izvorât această carte, ca o mărturie de sfinţenie, dăruire şi trăire duhovnicească vie a monahului pătimitor Paisie Costandel, ajunsă şi la noi după mutarea sa la cele veşnice.

Introducându-ne în duhul rugător şi duhovnicesc al legăturii lăuntrice dintre mari duhovnici, apropiaţi timpului şi neamului nostru, Părintele Paisie trezeşte şi în noi duhul rugăciunii şi al dorului neostoit pentru Împărăţia Cerească.

Din mărturiile cuvioşiei sale, aflăm rostul ziditor al pelerinajului la sfintele mănăstiri, prin întâlnirile cu marii nevoitori ai acestor locuri binecuvântate. Unii dintre fiii duhovniceşti ai Părintelui Paisie, dar şi modeşti martori ai dezvăluirilor minunate, mult folositoare de suflet, au peregrinat an de an, în timpul verii, pe la sfintele mănăstiri moldave, culegând roade de mântuire împărtăşite nouă cu tainică bucurie, prin această lucrare ziditoare mângâiată de duhul vetrelor sihăstreşti...

Părintele Paisie, iubind mult trăirea jertfitoare de pelerin şi misionar ortodox, la rândul lor, fiii săi duhovniceşti s-au străduit, au dorit şi în bună parte unii au reuşit, fără nici o răsplată, în semn de recunoştinţă şi dragoste creştină pentru cuvioşia sa, să scoată la lumină mărturii smerite şi convingătoare ale învierii lăuntrice, posibilă şi în vremurile noastre doar celor cu inima înfrântă!

În contextul vieţii de astăzi, mai mult ca oricând, sfatul testamentar al cuviosului monah, „de a ne ruga neîncetat şi de a nu osândi pe nimeni”, ar trebui să ni se sădească în inimi cu putere multă, dar să şi rodească cu sinceritate deplină!

Fie ca Bunul, Milostivul şi Dreptul Judecător, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu rugăciunile totdeauna bine primite şi grabnic ajutătoare la Tronul Ceresc ale Măicuţei Domnului, să ne lumineze cărarea spre mântuire şi prin acest îndemn paterical al Părintelui Paisie de la Secu, de a învia lăuntric.