Coperti cartonate
 
Ediţie întocmită, completată şi revizuită de Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu

De-a lungul timpului s-au adunat cântări, alcătuite şi notate de protopsalţi ce au fost tipărite, sporadic, până când în anul 1964, au fost luate din colecţiile diferiţilor protopsalţi, transcrise pe ambele notaţii muzicale şi tipărite în revista "Studii Teologice", nr. 1-2, din 1964 de către Comisia de muzică pe care a rânduit-o - încă din 1950 -, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prezidat de către vrednicul de pomenire Patriarh al României, Justinian Marina.

Ediția este îngrijită de părintele Arhimandrit Clement Haralam, Mare Ecleziarh al Catedralei Patriarhale din București, și de Cezar Florin Cocuz.
Lucrarea este structurată în două părți. Prima parte conține slujba completă a Vecerniei și Utreniei, alcătuită de autori mai vechi din secolele XIX și XX (Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Ion Popescu Pasărea și arhimandrit Partenie Apetrei), precum și de compozitori contemporani (Cezar Florin Cocuz, Preot Iulian Zaltariov, Daniel Popa și Arhimandrit Clement Haralam).
În cea de-a doua parte a lucrării găsim cântări pe larg compuse de protopsaltul prodromit ieroschimonahul Gherontie Ionescu, pentru priveghere de toat

Axioane praznicale – Antologie psalticăVolumul „Axioane praznicale – Antologie psaltică”, îngrijit de Arhim. Clement Haralam și Cezar Florin Cocuz, cuprinde 242 de axioane, cele mai multe fiind folosite la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.„Ca o noutate, însă, între axioanele praznicale din acest volum, vom întâlni două lucrări cu totul aparte, fără să iasă din canonul care determină numirea unei cântări ca axion praznical. Este vorba despre Axionul la Praznicul Tăierii împrejur a Domnului (1 ianuarie) și Axionul la prăznuirea Sfinților Trei Ierarhi (30 ianuarie)”, afirmă Arhim. Clement Haralam.Primul dintre ele este de fapt irmosul cântării a IX-a de la Canonul praznicului, iar al doilea este irmosul cântării a IX-a de la Canonul Maicii Domnului, care se citește înaintea celor închinate Sfinților Trei Ierarhi. Acestea pot înlocui axioanele duminicale, însă doar „dacă va voi cel mai mare”, atenționează părintele arhimandrit.

Volumul „Axioane – Antologie psaltică” cuprinde o singură cântare – „Axion” sau „Vrednică ești” – în 461 de variante diferite. Ediția este îngrijită și diortosită de Arhim. Clement Haralam și Cezar Florin Cocuz.Majoritatea cântărilor au fost descoperite în lucrări tipărite în limba română, iar câteva au fost preluate din patrimoniul grecesc.Noutatea volumului constă în faptul că aduce la lumină axioane nepublicate până în prezent, aflate în manuscrisele psaltice din Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Sfântului Sinod, Biblioteca Mănăstirii Neamț, Biblioteca Mănăstirii Sinaia, Biblioteca Mănăstirii Stavropoleos, diverse biblioteci digitale și din unele colecții private, menționează Arhim. Clement Haralam.

Catavasier pe note muzicale ce cuprinde irmoasele sărbătorilor bisericeşti de peste tot anul, după vechii protopsalţi români: Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Ştefănache Popescu, Ion Popescu-Pasărea

Noul Idiomelar are la bază Idiomelarul și Doxastarul. Denumirea de Idiomelar provine de la termenul idiomelă care înseamnă imn, cântare în formă de tropar cu text în proză, care are melodie proprie și nu servește ca model pentru alte cântări, cum fac automelele sau irmoasele sau prosomiile (podobiile sau asemănândele).Cel mai cunoscut Idiomelar, al lui Hurmuz hartofilaxul († 1848), pe care l-a folosit Dimitrie Suceveanu († 1898), cuprindea atât stihiri, cât și tropare, sedelne (șezânde sau cathismale), luminânde (svetilne).Doxastarul lui Petru Lampadarie († 1777) cuprindea numai slave de la vecernia și utrenia sărbătorilor împărătești și ale sfinților cu polieleu de peste tot anul.Pe ambele le-a tradus, le-a diortosit, le-a aranjat Dimitrie Suceveanu și, unindu-le, le-a dat titlul Idiomelarul unit cu Doxastarul pe care l-a tipărit la Neamț în 1856 (primele două volume din perioada Octoihului) și în 1857 al treilea volum, ce cuprinde cântările Triodului și Penticostarului.După șaptezeci și șapte de ani protopsaltul prof. Ion Popescu-Pasărea († 1943) folosindu-se în mare parte de Idiomelarul unit cu Doxastarul lui Dimitrie Suceveanu, tipărește Noul Idiomelar, în Tipografia Cărților Bisericești, București, 1933, rezumând pe cât a fost posibil și alcătuind un volum mai redus (229 p.), care să folosească atât ca manual pentru elevii seminariști, cât și pentru cântăreții bisericești.În anul 1999, după șaizeci și șase de ani de la ediția lui I. Popescu-Pasărea, am dat la lumină, pe ambele notații muzicale, o combinație între aceste două Idiomelare, păstrând, pe cât a fost posibil, cântările așa cum le-au aranjat cei doi dintre marii corifei ai muzicii noastre bisericești.Pr. prof. univ. dr. Nicu Moldoveanu

Ediție îngrijită de monahul Coprie

Născut în Imperiul Țarist, la începutul veacului al XX-lea, starețul centenar – ale cărui cuvinte sunt cuprinse în acest volum – a trecut prin valul de vitregii și prigoane, ce s-a abătut asupra celor care și-au mărturisit credința în Hristos Dumnezeu în Rusia. La începutul anilor ʹ20, ca tânăr ieromonah, a fost arestat și a luat căile gulagurilor sovietice, unde, timp de mai bine de douăzeci de ani, și-a ispășit condamnarea prin muncă silnică. După încheierea celui de al Doilea Război Mondial, a fost eliberat abia viu din lagăr, a pribegit prin Rusia și a intrat în ascultare la un bătrân monah isihast, format la Optina. 
După ce a reușit să recupereze din felurite ascunzători cărți și vase liturgice din perioada țaristă, starețul a început a sluji Liturghia, iar când era rugat să facă botezuri și înmormântări, el le săvârșea în timpul nopții. 
Întrucât era înzestrat cu puterea cuvântului și cu darul înainte-vederii, lângă stareț s-au adunat mulți oameni, pentru a căror întrebări și căutări el a cerut răspuns de la Dumnezeu. Așa se face că, pe la începutul anilor ʹ70 ai veacului trecut, s-a învrednicit de prima vedenie, în care Domnul i-a dezvăluit cele ce se vor petrece lăuntric cu oamenii în vremurile de la sfârșitul lumii. După mai mulți ani, într-o a doua vedenie, i-a fost descoperită, cu multe detalii, deopotrivă starea lumii și a firii omenești, atât din preajma venirii lui antihrist, cât și din vremea stăpânirii lui. Toate acestea au fost așternute în scris, pentru cei cu luare-aminte.

Sfantul Alexandru Nevski este unul dintre cei mai iubiti sfinti ai Rusiei.  El a primit de la Dumnezeu crucea de conducator al poporului rus si de ocrotitor al credintei ortodoxe.

Lumea contemporana ne impune ca modele de conducatori politicieni corupti, mincinosi, lipsiti de credinta.  Viata Sfantului Alexandru ne prezinta un model de conducator care astazi pare utopic: acela al unui conducator care este dispus la orice jertfa pentru binele supusilor sai, al unui conducator care este gata sa isi piarda viata pamanteasca pentru a marturisi credinta in Hristos.

Sfânta Muceniță Agata este cinstită pe 5 februarie. 
 Ea s-a născut în Sicilia, dintr-o familie înstărită în perioada prigoanei împotriva creștinilor a împăratului Deciu. La vârsta de 15 ani, ea a fost martirizată din ordinul lui Chintian, conducătorul Siciliei. 
 Sfânta Agata este considerată a fi tămăduitoarea femeilor bolnave de cancer la sân și a bolilor pulmonare.
Sfântă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi

Fără să fi scris şi publicat foarte mult în timpul vieţii, lui Vladimir Lossky îi revine meritul de a fi dat o mărturie ortodoxă în Occident, arătând unui public larg tezaurul Bisericii de Răsărit. Prin câteva studii şi mai ales prin celebrul său opus Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, Vladimir Lossky a evidenţiat universalitatea Ortodoxiei, într-un demers liber şi creativ, dublat de un limbaj contemporan, dar deopotrivă fidel duhului tradiţiei. Părinţii Bisericii au reprezentat pentru el repere de necontestat, din perspectiva acestei raportări căutând mereu să sublinieze legătura dintre teologie şi spiritualitate, dintre teologie şi mistică. În conştiinţa contemporanilor a rămas ca un om a cărui înteagă viaţă a fost consacrată studierii şi slujirii tradiţiei Bisericii sale. (A. M. Allchin). Reputaţia lui Vladimir Lossky a crescut spectaculos postmortem, şi astăzi este recunoscut unanim drept un proeminent teolog ortodox al secolului XX.
Volumul de faţă reuneşte câteva texte ale lui Vladimir Lossky şi despre Vladimir Lossky publicate de-a lungul timpului în revista ortodoxă de limba franceză Contacts