Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

În lucrarea de față, ieromonahul Nectarie Morozov ne vorbește despre Taina Pocăinței, despre pregătirea pentru ea și greșelile cele mai importante pe care oamenii le săvârșesc – conștient sau inconștient – în timpul spovedaniei. Autorul ne îndeamnă să ne privim cu sinceritate starea duhovnicească, să înțelegem cauzele pentru care sufletul nostru rămâne bolnav și suferind. 
De ce este rece inima mea și nu se bucură de rugăciune? De ce, trăind de atâția ani în sânul Bisericii, mă asemăn atât de puțin cu Hristos: nu am nici dragoste, nici răbdare, nici blândețe? De ce, spovedindu-mă și împărtășindu-mă cu regularitate, rămân robit acelorași patimi josnice? Cartea ne ajută să găsim răspunsuri la aceste întrebări, dovedindu-se un îndrumar de spovedanie folositor, în care experiența apropierii de Taina Pocăinței este privită atât din perspectiva preotului duhovnic, cât şi din cea a creştinului care se spovedeşte. 
Cartea părintelui Nectarie este de­spre cum să ră­mânem vii. Nu doar cum să ne spovedim sincer și fără falsitate, ci și cum să ducem o viață creștină autentică, una în care să nu mai fie loc pentru formalism, ci numai pentru Dumnezeu.

„Dumnezeu este aproape! Chiar nespus de aproape...”. Aceasta e concluzia la care a ajuns È™i căreia ne face părtaÈ™i în urma întâlnirilor sale cu personalităţi ale Bisericii Ortodoxe, cu duhovnici iscusiţi, dar mai ales cu creştini smeriţi şi neştiuţi, cunoscutul psihoterapeut ortodox Dmitri Avdeev – încercat în ultimii ani de o boală grea, peste care trece însă cu seninătatea credinţei vii.
Dumnezeu este atât de aproape e, fără doar şi poate, o carte dătătoare de curaj pentru creştinul zilelor noastre. Prin bunăvoinţa autorului, îndrăgostit – după cum o mărturiseşte adeseori – de spiritualitatea ortodoxă din Carpaţi, cartea apare mai întâi în româneşte, în semn de cinstire adusă nevoitorilor şi mărturisitorilor de la noi, dintre care pe unii îi cunoaşte personal, iar pe alţii – prin vastele sale lecturi duhovniceşti.

Boala – lucrul de care ne temeam cel mai mult, pe care nu-l voiam şi care am nădăjduit mereu să nu ni se întâmple – a devenit brusc parte a vieţii noastre. Suntem puşi în situaţia de a regândi valoarea pe care o avem pentru cei apropiaţi şi pentru noi înşine. La ce mai putem fi de folos în starea în care am ajuns? De ce era nevoie de boala asta? Cum şi de ce să trăim mai departe? Cum şi de ce să răbdăm această suferinÈ›ă? 

Aceasta carte a fost gândită ca un ajutor tocmai în această situaţie. Pentru că, până la urmă, toate aceste întrebări pe care ni le punem nu sunt noi. Toţi câţi au fost pe pământ înaintea noastră au murit – şi cei mai mulţi dintre ei bolnavi, dar nici pe departe nu au murit cu toţii descurajaÈ›i, deznădăjduiÈ›i, fără a conÈ™tientiza sensul propriilor suferinÈ›e. Mulţi au murit în pace. Mulţi şi‑au trăit ultimii ani, ultimele luni de viaÈ›ă, cu mare plinătate, putere È™i bucurie. MulÈ›i au fost vindecaÈ›i de boala ce părea fără scăpare, murind cu mult mai târziu decât le preziseseră medicii. 

Dialogurile din cartea ce vă stă înainte vă vor descoperi secretele atitudinii corecte faÈ›ă de boală şi vindecare, atitudine ce ne ajută să ne depăÈ™im slăbiciunile, descurajarea, È™i să trăim din plin, păstrându‑ne până la capăt, în sensul cel mai înalt al cuvântului, calitatea de Om. 

EU SUNT CEL CE ESTE. Într-adevăr, El este FiinÈ›a. El singur e viu cu adevărat. Orice fiinÈ›are chemată din adâncul nefiinÈ›ei există numai prin voinÈ›a Sa. ViaÈ›a mea, până în cele mai mici amănunte, vine numai È™i numai de la El. El umple sufletul, legându-l din ce în ce mai intim de El ÎnsuÈ™i. Contactul conÈ™tient cu El pecetluieÈ™te omul pentru totdeauna. Un astfel de om nu se va mai depărta de Dumnezeul iubirii pe Care a ajuns să-L cunoască. Mintea sa renaÈ™te. Dacă până atunci era înclinat să vadă pretutindeni procese naturale determinate, acum începe să sesizeze totul în lumina Persoanei. CunoaÈ™terea Dumnezeului Personal poartă un caracter personal intrinsec. Asemănătorul recunoaÈ™te asemănătorul. Plictiseala de moarte a impersonalului ia sfârÈ™it. Pământul, întregul univers, Îl vestesc: „Cerurile È™i pământul Îl laudă, marea È™i toate câte se miÈ™că în ea” (Psalmii 68, 38). Și El ÎnsuÈ™i caută să fie împreună cu noi, să ne împărtăÈ™ească belÈ™ugul vieÈ›ii Sale (cf. Ioan 10, 10). Iar noi, la rândul nostru, însetăm de acest dar.
Arhimandritul Sofronie

Autorul binecunoscutei istorisiri a lui Iannis cel nebun pentru Hristos ne înfățișează cu măiestria sa literară un destin ce dovedește că sfințenia vieții nu este o utopie sau un vis irealizabil, ci, pentru creștinul ortodox conștient, însuși scopul vieții. Mărturisirea lui Hristos în lumea con­temporană este singura cale care dă sens existenței omenești, umplând-o de binecuvântare și mai ales de puterea de a învinge orice obstacol trupesc sau sufletesc. 
Angela – o adevărată eroină a credinței creștine – este o stewardesă care alege să înfrunte haosul pe care boala cancerului îl abate asupra vieții într-un chip vrednic de chemarea pe care Hristos ne-o adresează tuturor. 
*  *  *
Când omul acceptă planul lui Dumnezeu, lăsându-le la o parte pe ale sale, atunci fiecare suferință e învinsă, fiecare boală – vindecată, întunericul – risipit de lumina Învierii Domnului nostru! Planul omenesc, dominat de interese personale și egoisme, conduce la necredință, distrugere și pierzare. Cu o exactitate matematică te împinge în iad! Dimpotrivă, planul lui Dumnezeu, oricât de greu ar fi de împlinit, te face părtaș vieții în Hristos. Și în viața lui Hristos, Golgota – înțeleasă drept jertfă, iubire sublimă, suferință, boală cruntă, precum, de pildă, cancerul – se desăvârșește prin Înviere și viață veșnică. 

Cartea de faţă reprezintă o culegere de poveţe ale multor sfinţi vechi şi noi, învăţători ai întregii lumi şi stareţi cu viaţă îngerească, din care poate primi mare folos orice creştin, dar mai ales începătorul ce vrea să înţeleagă limpede, dintr-o sursă sigură, temeiurile mântuitoare ale vieţii creştine. De la cei trei mari ierarhi din vechime până la Serafim din Sarov, Teofan Zăvorâtul şi stareţii de la Optina, ea aşterne o cărare nerătăcită spre mântuire, alcătuită din înţelepciunea a două mii de ani de trăire şi nevoinţă adevărate, deschide înaintea cititorilor o şcoală a Ortodoxiei unde fiecare va găsi, negreşit, ceva spre folosul său.