(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Din cuprins:

CredinÈ›a deÈ™artă în destin
Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu È™i Biserica Lui
Păcăleala ghicirii cu cărÈ›ile
Păcăleala ghicirii cu ghiocul
Păcăleala ghicirii în cafea
Păcăleala ghicirii cu bobii
SuperstiÈ›ia numărului 13
Păcăleala ghicirii în palmă
Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
Felurite superstiÈ›ii strecurate în cultul È™i ceremoniile religioase

Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului. 

• * Cand sa ne rugam? 
• * Cui sa ne rugam? 
• * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare 
• * Mesele zilei 
• * Rugaciune de calatorie 
• * Roaga-te cand pleci de acasa... 

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

"Oglinda duhovniceaca" este o lucrare cuprinsa in sase volume, ce insumeaza aproximativ 3.000 de pagini. Autorul si-a dorit ca, parcurgand textul acestei lucrari, cititorul sa-si priveasca adevaratul sau chip moral, sufletesc, ca intr-o oglinda, cu trasaturile lui bune sau rele, pentru a-si da seama de adevarata lui stare, sa poata alege calea ce si-o doreste, si sa stie ce-l asteapta la sfarsitul acestei vieti.

Biserica e locaş sfânt, casa lui Dumnezeu, baie pentru curăţirea sufletelor de negreala păcatelor, locul destinat unde putem să grăim şi să ne rugăm lui Dumnezeu, mai mult şi mai bine decât în oricare alt loc. Să nu uităm că ceea ce ni-i îngăduit a grăi şi a face în casele noastre particulare, nu ne este îngăduit şi a face şi aici, în casa lui Dumnezeu, unde sfinţii liturghisitori şi slujitori săvârşesc sfintele slujbe şi Dumnezeiasca Liturghie, cu marile lor însemnătăţi şi sfinţenii, de care şi Îngerii din ceruri se cutremură când stau şi le privesc.
Faţă de biserica lui Dumnezeu şi slujbele ei sfinte să arătăm dragoste înflăcărată. "Râvna casei Tale m-a mâncat pe mine" (Ps. 68, 1-21; Ioan 2, 17). Să nu lăsăm a ne îmbăta de dulceţile veacului acestuia înşelător. Să părăsim calea pierzării, locaşurile şi cuiburile păcatelor. Să punem mai mult preţ pe cele veşnice, decât pe cele vremelnice, căci viaţa noastră trece repede, ca visul celui ce se deşteaptă dimineaţa. Fericiţi sunt toţi creştinii care urmează sfaturile Sf. Biserici şi umblă în caile Domnului Dumnezeu (Ps. 1). Vai şi amar de aceia care umblă în căile cârciumilor, cuiburilor de păcate şi blestemăţii, căci iată, Judecătorul stă lângă uşi. (Iac. 5, 8-9)

Protos. Nicodim Măndiţă

Greutatile zilnice pe care le intampina omul in zilele vietii sale, il sileste ca asa, din cand in cand, sa-si caute ori sa-si faca anumite timpuri si locuri unde sa-si recapete iarasi puterile sufletesti. Vremurile si locurile de intarire sufleteasca sunt acelea in care se fac ospetele duhovnicesti. De ospetele acestea de reimputernicire sufleteasca s-au folosit de-a lungul veacurilor trecute, de la stramosii nostri Adam si Eva si pana astazi, toti credinciosii lui Dumnezeu. Acestia dupa ce aduceau jertfa sau prinos lui Dumnezeu din toate bunatatile pamantului; apoi se ospatau cu totii, veselindu-se luminat, multumind si laudand pe Dumnezeu pentru binefacerile primite.

Asa au facut Sit, si toti propovaduitorii pana la Noe (Hronograf)1

. De la Noe pana la Mantuitorul. Cei ce mancau din daruri mai inainte de a jertfi Domnului erau nelegiuiti, lepadati de Dumnezeu si aspru pedepsiti. Iisus Mantuitorul a pazit Legea si a luat parte la ospete fara lautari, jocuri si cantari dracesti; dand lauda Parintelui Ceresc si lasandu-ne noua pilda vie si vrednica de urmat. Sfintii Apostoli si primii crestini inca faceau astfel de ospete duhovnicesti, numite si Agape. Din vremurile acelea si pana azi, stramosii, mosii, parintii si noi cei de azi – care suntem crestini – pastram aceste obiceiuri sfinte. Mai intai aducem parga din toate cate ne daruieste Dumnezeu, la Altarul Domnului. Dam la saraci – fratii Domnului – si apoi neospatam si noi dintr-insele multumind si preamarind pe Dumnezeu care ni le-a dat.

Diavolul vazand ca prin astfel de ospete si petreceri minunate se proslaveste Dumnezeu si sufletele se reimputernicesc, iar el ramane batjocorit, s-a umplut de grija si de zavistie si si-a sfaramat capul intrebuintand toate mijloacele pentru a le transforma in ospete si praznuiri dracesti cu cantece satanicesti, jocuri, rasete, minciuni, betii, sudalme si alte blestematii. Ca imparat al intunericului si-a recrutat si el o oaste mare, mare, care sa-i faca slujbele lui, sa-i predice voile lui, sa indemne pe oameni a-i jertfi si a i se inchina lui. Incepand cu Cain si semintia lui, diavolul, de atunci si pana azi, si-a organizat o puternica armata care lucreaza pentru intarirea imparatiei lui diavolesti.

Cu aceasta oaste diavoleasca formata din oameni care s-au devotat lui, a pornit o apriga lupta pentru a rasturna ospetele si praznicele duhovnicesti si a aseza in locul acestora, ospete pierzatoare de suflete si praznuiri dracesti.

Iubiţi cititori! In viaţa noastră invăţăm multe şi de toate, folositoare şi mai puţin folositoare, unele chair păgubitoare, insă mai puţin, sau aproape de tot nu ne interesează să ştim ce se intamplă cu noi după ce plecăm din această viaţă. Văzand in majoritatea lumii creştine intunericul mare al nerecunoştinţei randuielilor ce trebuie făcute la privegiul răposaţilor noştri, unde sunt strecurate chiar şi obiceiurile păganeşti, in dorinţa aprinsă de a le combate şi alunga dintre creştini, cu Lumina lui Hristos, care luminează tuturor, cu ajutorul lui Dumnezeu Cel pururea preamărit in cer şi pe pămant, ne-am străduit a intocmi această lucrare, intitulată "Priveghiul Creştinesc", spre a o pune la indemana tuturor celor dornici de a afla cele trebuitoare mantuirii Sufletelor lor.