Creştinul nu iubeşte pentru folos ori câştig; creştinul iubeşte şi atunci când în schimbul iubirii primeşte numai rele şi ponoase. Creştinul iubeşte mai înainte de a fi iubit, iubeşte şi când nu e iubit, iubeşte şi atunci când cel iubit de el îl urăşte. De aceea spun Părin]ii că iubirea de vrăjmaşi e chipul desăvârşit al iubirii, pentru că este cu adevărat mărinimoasă şi lipsită de plată.
Iubirea e dăruire pe de-a-ntregul celuilalt. Iubirea creştină e lepădare deplină de sine. E sora smereniei. Iubeşte cu adevărat pe aproapele numai acela care uită de el şi se nesocoteşte pe sine.
Cât despre noi, atât să cercetăm: dacă iubim pe Hristos şi pe oameni; de nu, să ne căim, străduindu-ne tot mai mult să iubim.

Traducere de Marinela Bojin

O intalnire cu Parintele Craciun era un fel de revelatie, pentru dragostea pe care o putea radia acest slujitor al lui Dumnezeu, de o verticalitate rara, dar si cu multa exigenta, demn si plin de credinta.

PS Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei

Fie ca aceste pagini sa provoace intrebarile care nasc raspunsurile adevarate, cele implinite in Dumnezeu.  Iar spatiul acesta al maidanului sa fie, cu adevarat, un spatiu al intervalului din care se cresc parghiile intalnirii cu Dumnezeu pentru inca multe generatii de acum inainte.

Romeo Petrasciuc

Exista un timp cand trebuie sa traiesti, si un timp cand trebuie sa depui marturie pentru ce traiesti, spunea candva unul din marii ganditori.  Parintele Arsenie Boca, intr-o anumita vreme si intr-un anumit ceas al chemarii, a dat, intr-adevar, marturire despre felul in care trebuie sa iti traiesti atat viata, cat, mai ales, moartea.

Fie ca jertfa si pilda vietuirii sale sa ne fie leac si merinde pe Calea catre Vesnicie, adica biruinta deplina asupra mortii.

„Viata si moartea Maicii Maria Skobtova (1891-1945) - gazata si incinerata in lagarul de la Ravensbruck - sunt profetice pentru ortodocsii de azi, pentru atatia tineri care doresc iubirea si riscul, dar nu mai stiu unde anume se gaseste Dumnezeu. Dumnezeu e in inima fiintelor si a lucrurilor, in insasi densitatea materiei, in suferinta si creatia care transfigureaza lumea. Aceasta transfigurare a lumii cere contemplatia creatoare, dar si iubirea activa, compatimirea personala cea mai sfasietoare dar si reinventarea vietii.

Indragostita de Hristos, de dreptate, de saracie si de frumusete, Maica Maria a fost o poetesa a vietii.

Destinul Maicii Maria - patimile ei, compatimirea ei, patimirea ei - subliniaza extraordinara diversificare necesara Ortodoxiei contemporane. Ea pune o problema extrem de reala pentru Biserica Ortodoxa: aceea a unor noi forme de viata monahala, in care locul central sa-l ocupe cea de-a doua porunca a Evangheliei: iubirea nebuna de aproapele, integrala, fara rezerve.

Alaturi de traditia marilor isihasti si hranita de ea, n-avem oare nevoie si de mari creatori de iubire, de mari creatori de viata care sa faca sa rodeasca «desertul inimilor» si al lumii contemporane? Nu mai e timpul sa opunem aceste doua lucruri.

Daca o iubim, daca o veneram pe Maica Maria, o facem nu in ciuda dezordinii ei, a ciudateniilor si pasiunilor ei. Intre atatia morti evlaviosi si atatia morti delicati, tocmai acestea o fac extraordinar de vie.“

Olivier Clement

Pogoratoare din neamul lui David, om de teatru si de televiziune, Monica Fermo Il intalneste pe Hristos, iar aceasta intalnire ii va schimba definitiv cursul vietii.

La 32 de ani, prin Taina Sfantului Botez, Monica Fermo (acum monahia Ecaterina) si-L "revendica" pe Hristos, virtutea cardinala care ii va calauzi apoi devenirile catre nordul adevaratei ajungeri.  In urma convertirii, al numai cativa ani, intra in viata monahala, reintorcandu-se intre granitele fizice ale statului Israel.

Aceasta carte e una a cuvantului rostit, a dimensiunii dialogale, infiripata pe parcursul a zece convorbiri.  Lumea fascinanta a teatrului romanesc, experienta Tarii Sfinte, agresivitatea mass-media, pacatele lumii moderne... toate acestea le puteti gasi in aceste "Metanii de dor".

Romeo Petrasciuc

O intalnire cu Parintele Craciun era un fel de revelatie, pentru dragostea pe care o putea radia acest slujitor al lui Dumnezeu, de o verticalitate rara, dar si cu multa exigenta, demn si plin de credinta.

PS Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei

(lipsa text)

Cartea aceasta este încă o minune a Părintelui Arsenie Boca. După volumul „Sfântul Ardealului” , apărut nu cu multă vreme în urmă în cadrul Editurii Agnos, mărturiile pe care le veţi regăsi aici s-au orânduit de la sine între copertele unei noi cărţi. Fost-a om trimis de Dumnezeu e mai mult decât o culegere de interviuri; e un dialog legitim cu cei care, ajunşi, într-un fel sau altul, în conjuncţie cu Părintele Arsenie, nu pot să nu dea seamă şi celorlalţi de ceea ce adesea le spunea Sfântul din inimă de Ardeal: calea Ortodoxiei nu e imposibilă. Ci tocmai acest imposibil e Calea de a ajunge biruitori la Hristos!
De aceea, Ortodoxia şi-a redefinit, încă o dată, la vremea încercării, mărturia de jertfă şi credincioşie, prin covârşitoarea prezenţă a Părintelui Arsenie. Ca un organism cibernetic, ce îşi semnifică şi resemnifică mereu conţinuturile, prin bogăţia harismelor pe care, din vreme în vreme, Dumnezeu le dăruieşte unor oameni, pentru a-L înlocui, a-i face voia Sa între semeni.
Am cunoscut, cu acest prilej, oameni cu adevărat minunaţi, suflete fremătând de dragoste şi credincioşie. Lor li se datorează această carte. Fie doar pentru atât, şi demersul şi-a împlinit sensul. Ţin să le mulţumesc autorilor acestui volum, fără de care dimensiunea hagiografică a Părintelui Arsenie ar fi fost ceva mai sărăcită, în detaliile ce o înstructurează. Mulţumesc, totodată, Constanţei Abalaşei Donosa, pentru generozitatea cu care a răspuns invitaţie de a ne fi alături prin realizarea copertei acestor culegeri de mărturii.
Cărţii acesteia îi vor urma altele… Pentru că Părintele Arsenie e în continuă lucrare. Şi mulţi, tot mai mulţi credincioşi dau mărturie despre aceasta.
Viaţa – o ştim cu toţii – e o cale, nu o destinaţie. Părintele Arsenie, prin viaţa sa, a reuşit să descifreze harta spre această Destinaţie. Fie-ne, de aceea, îndrumător şi sprijin pe Cale, fiecăruia dintre noi…

Bucuria șederii în prietenie 
 
Anticii greci spuneau: „A nu te minuna de nimic este începutul înțelepciunii” sau „A te minuna de toate este începutul înțelepciunii”. Această zicere parcă vrea să ilustreze ceea ce mă animă în timpul şi contextul dat de Dumnezeu: minunea de a-l cunoaşte pe părintele meu de suflet, Părintele Constantin Necula. Sunt îndemnat să scriu câteva cuvinte despre întâlnirea cu părintele şi ceea ce mă încearcă este un sentiment de bucurie, greu de aşezat în faţa dumneavoastră. Voi încerca totuşi să adun în câteva rânduri întâmplări, gânduri, emoții și stări pe care le-am trăit împreună. 
De multe ori, după conferințele cu părintele Necula mi se adresa o întrebare; grea sau uşoară, încă nu îmi dau seama: de unde îl cunosc și cum ne-am întâlnit? Am răspuns la această întrebare public, în deschiderea primei șezători duhovnicești de la Biserica Militară Sfântul Gheorghe şi Eroii Neamului din Bacău. Îl cunosc pe părintele Constantin Necula din anii de seminar, când i-am citit una dintre cărți – Îndumnezeirea maidanului – şi am conștientizat că îmi place tare mult ce şi cum transmitea autorul. Citind din ce în ce mai multe cărți de-ale părintelui, am realizat că stilul clar, apropiat de cititor şi profund m-a determinat să simt că devenim cunoscuți şi chiar apropiaţi. Cu timpul, l-am regăsit în predicile și conferințele filmate și am realizat că acest om îmi place, însă gândul că aş putea avea bucuria de a-l întâlni personal era departe de mine. 
În iulie 2010 Dumnezeu a rânduit ca la Întrunirea Tinerilor Creştini Ortodocși, un eveniment de suflet destinat tinerilor români, organizat în Poiana Nemțișorului, să participe şi părintele Constantin Necula. După ce părintele a purtat un călduros dialog cu cei peste 800 de tineri, am avut rânduită întâlnirea la care doar visam și la care nu mă așteptam. Am făcut cunoștință și apoi am povestit ca doi vechi prieteni până noaptea târziu. Acel moment a fost, fără doar și poate, răspunsul la multele gânduri înălțate către Dumnezeu în a împlini dorinţa de a-l întâlni pe părintele meu de suflet. De aici încolo, momentul se transformă în taina prieteniei ce ne leagă și care face ca viața mea să fie mult mai frumoasă. 
Sunt bucuros, extrem de bucuros de apariția acestei cărți-împlinire, de faptul că am privilegiul și încântarea de a povesti cu prietenul-părinte Constantin Necula de la Sibiu, iar aceste povești de suflet să ajungă și la sufletele dumneavoastră. Cartea se dorește a fi o împlinire a bucuriei ce ne însoțește în această perioadă. În ultimii ani, Biserica Militară Sfântul Gheorghe și Eroii Neamului din Bacău a avut onoarea și privilegiul de a-l găzdui de mai multe ori pe părintele Constantin Necula de la Sibiu, care, prin sacrificiul de timp pe care îl face, a devenit părintele Constantin din toată România (este părintele românilor de acasă şi de peste tot…) 
Apariţia editorială coincide cu împlinirea a zece ani de la sfințirea bisericii, când avem din nou bucuria de a-l asculta pe părintele Constantin Necula. Cartea aceasta este și o reușită a părintelui Necula de a rămâne în mijlocul nostru, chiar și atunci când este plecat, misiunea părintelui fiind de călător și dăruitor de bucurii celor care îl întâlnesc. În această lucrare s-au adunat momente de întâlnire cu părintele Constantin, prilejuri de bucurie, gânduri de prietenie și inimă bună. 
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate! Mulțumiri se cuvine să aducem Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, care ne-a susținut și ne-a binecuvântat aceste șezători duhovnicești. De asemenea, aduc mulțumiri părintelui Constantin și lui Romeo pentru răbdare și disponibilitate, pentru prietenie și frățietate, pentru grijă și dragoste. Nu cred că am cum să mulțumesc îndeajuns prin cuvinte – care par prea sărace în a exprima ceea ce simt –, astfel că voi duce mulțumirile mele către Maica Domnului Prodromița și o voi ruga să mijlocească pentru ostenitori Bucuria Raiului. 

Nu toate suferinţele sunt în Hristos, cum nu toate bucuriile sunt în Hristos! Cum nici o înfrângere nu este înfrângere dacă-L ai pe Hristos lângă tine. Şi-atunci, în toată structura aceasta intimă a anatomiei sufleteşti, veţi constata că important, de fapt, e ca toate organele să se lege corect, într-o sănătate sufletească ce dă echilibru în Hristos. 
Nu există moment în viaţa noastră în care unul din organele noastre interioare să funcţioneze perfect, dar există mii de momente în viaţa noastră în care nu avem voie să dăm vina pe vreun organ sufletesc că nu funcţionează, doar pentru că noi nu suntem capabili să ne recunoaştem boala. 
Toată Biserica, toată teologia istorică a Bisericii noastre este legată de acest echilibru între interiorul şi exteriorul omului. 
 
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Ideea unei carti care sa adune o serie de intamplari amuzante, ca umor de limbaj sau situatie, din viata Parintilor e una nu atat de curajoasa, cat necesara.  Crestinismul e, inainte de toate, o religie permanent generatoare de bucurie si implinire, iubire in expresie ultima, desavarsita.

Am incercat  sa adun, in paginile acestei carti,  parte din intamplarile pe care  le-am auzit povestite in amurg de gand si deschidere de inima, in seri tarzii ori istorisiri prelungite inspre rasarituri, unele dintre ele rostite cu jumatate de gura, altele izvodite cu toata verva unor pilduitoare sfatuiri pe Cale.  Ele, intamplarile, sunt cat se poate veridice, transpuse doar, uneori, cu mici eschivari de la a da nume concrete ori temporizari foarte exacte, tocmai pentru a nu transmuta intentionalitatea lucrarii dinspre zambet spre ironie, spre reumaticul derizoriu.

Romeo Petrasciuc