De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.

În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...

Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

Această a șasea traducere din scrierile părintelui arhimandrit Placide Deseille publicată la Editura Doxologia ne încredințează, așadar, nu numai de așezarea noastră cea bună pe calea mântuirii în Biserica Mântuitorului Hristos, adică în Ortodoxie, ci și de măreția planului lui Dumnezeu în privința noastră, arătându-ne căile deja experimentate de Sfinții Părinți pentru a ajunge la deplina împărtășire din sfințenia Sa, la îndumnezeire.

Totodată, ea ne îndeamnă să nu uităm niciodată că oricât de grea ni s-ar părea calea, iubirea lui Dumnezeu este nemărginită, iar Dumnezeu Tatăl ne așteaptă mereu să ne întoarcem la El din rătăcirile vieții noastre de oameni moderni: „Atunci când am înțeles puțin cât de mult ne iubește Hristos, și cât de mult așteaptă ca și noi să-L iubim, o asemenea iubire poate satisface întru totul o viață de om; și ea nu se poate mulțumi decât cu o dăruire totală, exclusivă, ce cuprinde viața însăși”. (capitolul XV, Cântarea Cântărilor).

Felicia Dumas

Traducere de Felicia Dumas

Am ezitat vreme îndelungată înainte de a da curs acestor convorbiri cu ziaristul Jean-Claude Noyé. De la întemeierea mănăstirii noastre, atât eu cât şi ceilalţi părinţi ostenitori am încercat mereu să fim cât mai discreţi cu putinţă şi să facem în aşa fel încât să nu se vorbească prea mult despre noi. După cum spune Sfântul Isaac Sirul, „vorbirea este limbajul lumii acesteia, iar tăcerea este acela al lumii care va să vină”, al cetăţii cereşti, a cărei prefigurare şi pregustare pământească se străduiesc să fie mănăstirile noastre. În acelaşi timp însă, un călugăr trebuie să ştie să-şi taie voia proprie, făcând voia celorlaţi, dacă ea nu contravine voinţei divine. Am acceptat aşadar, în cele din urmă, să stau de vorbă cu Jean-Claude, un adevărat ziarist creştin, cu care m-am şi împrietenit de altfel. Nu am regretat încrederea pe care i-am acordat-o, numeroşi cititori – catolici, ortodocşi şi protestanţi – mărturisindu-şi interesul cu care au citit această carte, care le-a oferit răspunsuri la întrebări esenţiale, lămurindu-le totodată numeroase aspecte referitoare la Ortodoxie şi la viaţa monahală.
Prin urmare, mi-am dat din toată inima acordul pentru ca buna noastră prietenă Felicia Dumas să traducă în limba română această lucrare. Am încercat să îmi achit astfel, măcar în parte, o datorie pe care o aveam împreună cu ceilalţi părinţi, tovarăşi ai mei, faţă de ţara dumneavoastră, pe care o păstrăm cu dragoste şi recunoştinţă în inimile noastre. Într-adevăr, într-o perioadă în care ne aflam în căutarea Ortodoxiei, în România am descoperit pentru prima dată un popor ortodox şi o Biserică care, în ciuda unei persecuţii dintre cele mai crude, nu au încetat să păstreze vie, prin sângele mucenicilor şi jertfelnicia a numeroşi mărturisitori, credinţa în Hristos şi unde, în pofida dificultăţilor, viaţa monahală înflorea în jurul unor părinţi duhovnici purtători ai focului Duhului Sfânt, pe care am avut binecuvântarea de a-i întâlni şi noi în pădurile Moldovei, în mănăstirile Transilvaniei şi ale Olteniei, din Bucureşti şi din împrejurimi. Chipurile şi cuvintele Părinţilor Cleopa, Petroniu, Teofil, Sofian, Benedict, Dumitru Stăniloae şi mulţi alţii ne-au rămas întipărite în inimă pentru totdeauna şi ne străduim să transmitem la rândul nostru în mănăstirile Sfântul Antonie cel Mare şi Acoperământul Maicii Domnului, unde vin atât de mulţi credincioşi cu viaţă duhovnicească autentică, ceva din flacăra pe care ne-au încredinţat-o. Vremurile din urmă au făcut ca mulţi români să fie nevoiţi să îşi părăsească ţara şi să emigreze în Occident, iar apariţia numeroaselor parohii româneşti, sau mai degrabă franco-române, în regiunile noastre este modul prin care Duhul Sfânt lucrează pentru ca Ortodoxia să fie cunoscută şi răspândită aici, într-o perioadă în care Franţa este măcinată de un ateism care, chiar dacă nu persecută pe faţă ca marxismul de inspiraţie sovietică de altădată, este la fel de agresiv şi nu mai puţin periculos pentru suflet. Metocuri ale mănăstirii Simonos Petra din Sfântul Munte, unde voievodul Mihai Viteazul este pomenit ca ctitor, mănăstirile noastre se străduiesc să-i primească cu dragoste frăţească pe toţi aceşti exilaţi, care le îmbogăţesc, la rându-le, cu credinţa lor.
Bunul Dumnezeu să le dăruiască credincioşilor români forţa de a rămâne în continuare fideli admirabilei tradiţii spirituale ai cărei purtători sunt şi de a o transmite intactă generaţiilor viitoare. Binecuvântăm, prin rugăciunile noastre, apariţia acestei traduceri în limba română.
Arhimandritul Placide
Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare,
23 mai 2011

După mutarea la Domnul a părintelui arhimandrit Placide Deseille de vrednică pomenire, la 7 ianuarie 2018, părintele Casian – ucenicul său de la Mănăstirea „Sfântul Antonie cel Mare” din Franța – a demarat o amplă lucrare de recuperare a învățăturilor sale duhovnicești rămase sub formă de manuscris sau înregistrate ca sinaxe și conferințe, pe care le-a publicat la editura mănăstirii, sub formă de broșuri.
 Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan și acordul părintelui Casian, am reunit în această lucrare câteva dintre aceste broșuri, constituite în capitole, traduse din limba franceză spre folosul cititorilor români, pentru care părintele arhimandrit nutrea o dragoste mereu mărturisită. Noi românii, spunea dânsul adesea, avem norocul de a fi un popor ortodox cu viață creștină autentică și plină de evlavie.Felicia Dumas