O intalnire cu Parintele Craciun era un fel de revelatie, pentru dragostea pe care o putea radia acest slujitor al lui Dumnezeu, de o verticalitate rara, dar si cu multa exigenta, demn si plin de credinta.

PS Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei

Fie ca aceste pagini sa provoace intrebarile care nasc raspunsurile adevarate, cele implinite in Dumnezeu.  Iar spatiul acesta al maidanului sa fie, cu adevarat, un spatiu al intervalului din care se cresc parghiile intalnirii cu Dumnezeu pentru inca multe generatii de acum inainte.

Romeo Petrasciuc

Exista un timp cand trebuie sa traiesti, si un timp cand trebuie sa depui marturie pentru ce traiesti, spunea candva unul din marii ganditori.  Parintele Arsenie Boca, intr-o anumita vreme si intr-un anumit ceas al chemarii, a dat, intr-adevar, marturire despre felul in care trebuie sa iti traiesti atat viata, cat, mai ales, moartea.

Fie ca jertfa si pilda vietuirii sale sa ne fie leac si merinde pe Calea catre Vesnicie, adica biruinta deplina asupra mortii.

Pogoratoare din neamul lui David, om de teatru si de televiziune, Monica Fermo Il intalneste pe Hristos, iar aceasta intalnire ii va schimba definitiv cursul vietii.

La 32 de ani, prin Taina Sfantului Botez, Monica Fermo (acum monahia Ecaterina) si-L "revendica" pe Hristos, virtutea cardinala care ii va calauzi apoi devenirile catre nordul adevaratei ajungeri.  In urma convertirii, al numai cativa ani, intra in viata monahala, reintorcandu-se intre granitele fizice ale statului Israel.

Aceasta carte e una a cuvantului rostit, a dimensiunii dialogale, infiripata pe parcursul a zece convorbiri.  Lumea fascinanta a teatrului romanesc, experienta Tarii Sfinte, agresivitatea mass-media, pacatele lumii moderne... toate acestea le puteti gasi in aceste "Metanii de dor".

Romeo Petrasciuc

(lipsa text)

Aceasta carte se vrea, in primul rand, o marturie-reper a unor adevaruri, a unor trairi de echipa care, coagulate, dau fizionomia unei personalitati duhovnicesti cu totul providentiale: Parintele Arsenie Boca.

Toti cei cuprinsi in aceasta carte - oameni care i-au fost apropiati si care l-au cautat cu vreme si fara de vreme - se recunosc pe sine doar in masura in care isi revendica dependenta de Dumnezeu prin acest "Sfant al Ardealului", in fapt, al intregului Neam romanesc. De aceea, istorisirile lor au vocatia unor apoftegme-crucix, ce cheama la recurs de sens, de valorizare.

Părintele Constantin Necula e un traducător al adevărurilor ultime care, odată descoperit, nu se mai lasă expropriat. Cu un limbaj deconceptualizat de truisme teologice sau formulări standardizate dogmatic, cuvântul său îşi face loc, de ani buni, în inimile celor care îl caută pe Dumnezeu pre limba lor şi într-un mesaj accesibil (fără a fi deloc facil), destructurat, seducător prin originalitatea şi bunul simţ al vocaţiei mărturisirii.
Omilet ca formaţie universitară (în şcoala teologică îşi exersează abilităţile profesorale predândCatehetica şi omiletica), Părintele Constantin face, cu această carte, proba predicii-reper, a acelei ziceri care, în extrem de puţine cuvinte, trebuie să aducă intensitate de idee şi cumul de sens. Pentru că paginile acestea se constituie din predici la evangheliile duminicale susţinute în cadrul unei rubrici permanente ale unui săptămânal laic, acolo unde, număr de număr, Hristos trebuie mărturisit pentru un public extrem de eterogen şi, de multe ori, cu vecinătăţi destul de largi cu Biserica. De aceea nu avem de-a face aici, neapărat, cu un discurs previzibil de conformism omiletic, ci mai degrabă cu un spirit liber, care se goleşte de sine pentru a-l înţelege pe celălalt şi, mai ales, pentru a se face înţeles. Şi pentru care încorsetarea spaţiului editorial rezervat rubricii nu e o cantonare, ci doar o altă seducătoare provocare.
Se spune că cel mai bun tovarăş de drum nu este cel care cunoaşte acel drum, ci cel care-l descoperă împreună cu tine. Părintele Constantin se lasă descoperit (şi) în aceste pagini, invitându-ne la o împreună-însoţire în care, duminică de duminică, filele Sfintelor Evanghelii ne sunt jaloane înspre acea odihnitoare ajungere în aşezarea în Hristos. Şi, de ce nu, în care inima noastră să devină – formularea e a Părintelui Arsenie Boca – „o carte scrisă în Duhul lui Dumnezeu”.
Duminici de fiecare zi e o carte manifest, scrisă din drag şi de drag de oameni. Cu iubire, pentru acei tovarăşi de drum cu care Părintele Constantin relaţionează zi de zi şi laolaltă cu care îşi descoperă el însuşi bucuria mergerii împreună spre Dumnezeu. Aici, în aceste pagini (şi nu numai), Hristos e refractar însingurării. Iar în tălmăcirea autorului acestui volum, pericopele evanghelice se fac oaze de lumină şi înţelegere pe Cale, spre întâlnirea cu Adevărul, Viaţa…

Mântuitorul îi spune tânărului: „Închide iPhone-ul și vorbește cu cel de lângă tine, lasă-l încolo de WhatsApp și spune-i celuilalt pur și simplu că îl iubești, du-te la școală fără căști în urechi, mai ascultă păsările dimineața cum îți cântă, întinde-i mâna colegului tău și spune-i că el contează pentru tine”. Sunteți o generație de mâini întinse, nu de spate lângă spate și de „nefață” lângă „nefață” și, mai mult decât atât, în traducerea Mântuitorului, FB înseamnă „Forța Bisericii”, nicidecum altceva. În sensul că ne vrea împreună, că ne vrea ai Lui și că pe măsură ce vom renunța la lucrurile acestea, Îl redescoperim pe El. De fapt, spunându-i tânărului, vă spune vouă: „Întoarceți-vă cu fața către Mine și nu vă pierdeți fața. Sunt singurul Care poate să vă dea obraz, Care poate să dea demnitate feței voastre și bucurie feței voastre”. 
 
Pr. Constantin Necula

Părintele Profesor Constantin Necula publică volumul de faÈ›ă, care reuneÈ™te toate omiliile pe care, sub coordonarea părintelui profesor, ucenicii săi È™i preoÈ›ii din eparhiile ardelene le-au scris în notă contemporană pentru fiecare dintre cele 4 numere ale reînfiinÈ›atei reviste Mitropolia Ardealului (serie nouă).
Predicile nu fac exces de răbdarea cititorului, se încadrează în acel timp socotit optim pentru ca receptarea mesajului evanghelic să se facă deplin. Ele invită la o prelungire a ecourilor Sfintei liturghii în sufletele noastre prin interpretarea individuală a sensurilor prezentate într-o notă ancorată în realitatea cotidiană a societăÈ›ii de azi È™i prin menÈ›inerea atenÈ›eiei la cele minunate pe care le-a adus în suflet slujba la care tocmai am participat.
Binecuvântăm apariÈ›ia acestei lucrări È™i sperăm că ea va fi de mare folos sufletesc pentru credincioÈ™i È™i va reprezenta un punct de sprijin pentru preotii slujitori care îÈ™i pot pregăti cuvintele duminicale de zidire sufletească pornind È™i de la acest volum.

Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului

Nu toate suferinţele sunt în Hristos, cum nu toate bucuriile sunt în Hristos! Cum nici o înfrângere nu este înfrângere dacă-L ai pe Hristos lângă tine. Şi-atunci, în toată structura aceasta intimă a anatomiei sufleteşti, veţi constata că important, de fapt, e ca toate organele să se lege corect, într-o sănătate sufletească ce dă echilibru în Hristos. 
Nu există moment în viaţa noastră în care unul din organele noastre interioare să funcţioneze perfect, dar există mii de momente în viaţa noastră în care nu avem voie să dăm vina pe vreun organ sufletesc că nu funcţionează, doar pentru că noi nu suntem capabili să ne recunoaştem boala. 
Toată Biserica, toată teologia istorică a Bisericii noastre este legată de acest echilibru între interiorul şi exteriorul omului. 
 
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula