O intalnire cu Parintele Craciun era un fel de revelatie, pentru dragostea pe care o putea radia acest slujitor al lui Dumnezeu, de o verticalitate rara, dar si cu multa exigenta, demn si plin de credinta.

PS Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei

Fie ca aceste pagini sa provoace intrebarile care nasc raspunsurile adevarate, cele implinite in Dumnezeu.  Iar spatiul acesta al maidanului sa fie, cu adevarat, un spatiu al intervalului din care se cresc parghiile intalnirii cu Dumnezeu pentru inca multe generatii de acum inainte.

Romeo Petrasciuc

Exista un timp cand trebuie sa traiesti, si un timp cand trebuie sa depui marturie pentru ce traiesti, spunea candva unul din marii ganditori.  Parintele Arsenie Boca, intr-o anumita vreme si intr-un anumit ceas al chemarii, a dat, intr-adevar, marturire despre felul in care trebuie sa iti traiesti atat viata, cat, mai ales, moartea.

Fie ca jertfa si pilda vietuirii sale sa ne fie leac si merinde pe Calea catre Vesnicie, adica biruinta deplina asupra mortii.

Pogoratoare din neamul lui David, om de teatru si de televiziune, Monica Fermo Il intalneste pe Hristos, iar aceasta intalnire ii va schimba definitiv cursul vietii.

La 32 de ani, prin Taina Sfantului Botez, Monica Fermo (acum monahia Ecaterina) si-L "revendica" pe Hristos, virtutea cardinala care ii va calauzi apoi devenirile catre nordul adevaratei ajungeri.  In urma convertirii, al numai cativa ani, intra in viata monahala, reintorcandu-se intre granitele fizice ale statului Israel.

Aceasta carte e una a cuvantului rostit, a dimensiunii dialogale, infiripata pe parcursul a zece convorbiri.  Lumea fascinanta a teatrului romanesc, experienta Tarii Sfinte, agresivitatea mass-media, pacatele lumii moderne... toate acestea le puteti gasi in aceste "Metanii de dor".

Romeo Petrasciuc

(lipsa text)

Aceasta carte se vrea, in primul rand, o marturie-reper a unor adevaruri, a unor trairi de echipa care, coagulate, dau fizionomia unei personalitati duhovnicesti cu totul providentiale: Parintele Arsenie Boca.

Toti cei cuprinsi in aceasta carte - oameni care i-au fost apropiati si care l-au cautat cu vreme si fara de vreme - se recunosc pe sine doar in masura in care isi revendica dependenta de Dumnezeu prin acest "Sfant al Ardealului", in fapt, al intregului Neam romanesc. De aceea, istorisirile lor au vocatia unor apoftegme-crucix, ce cheama la recurs de sens, de valorizare.

Părintele Constantin Necula e un traducător al adevărurilor ultime care, odată descoperit, nu se mai lasă expropriat. Cu un limbaj deconceptualizat de truisme teologice sau formulări standardizate dogmatic, cuvântul său îşi face loc, de ani buni, în inimile celor care îl caută pe Dumnezeu pre limba lor şi într-un mesaj accesibil (fără a fi deloc facil), destructurat, seducător prin originalitatea şi bunul simţ al vocaţiei mărturisirii.
Omilet ca formaţie universitară (în şcoala teologică îşi exersează abilităţile profesorale predândCatehetica şi omiletica), Părintele Constantin face, cu această carte, proba predicii-reper, a acelei ziceri care, în extrem de puţine cuvinte, trebuie să aducă intensitate de idee şi cumul de sens. Pentru că paginile acestea se constituie din predici la evangheliile duminicale susţinute în cadrul unei rubrici permanente ale unui săptămânal laic, acolo unde, număr de număr, Hristos trebuie mărturisit pentru un public extrem de eterogen şi, de multe ori, cu vecinătăţi destul de largi cu Biserica. De aceea nu avem de-a face aici, neapărat, cu un discurs previzibil de conformism omiletic, ci mai degrabă cu un spirit liber, care se goleşte de sine pentru a-l înţelege pe celălalt şi, mai ales, pentru a se face înţeles. Şi pentru care încorsetarea spaţiului editorial rezervat rubricii nu e o cantonare, ci doar o altă seducătoare provocare.
Se spune că cel mai bun tovarăş de drum nu este cel care cunoaşte acel drum, ci cel care-l descoperă împreună cu tine. Părintele Constantin se lasă descoperit (şi) în aceste pagini, invitându-ne la o împreună-însoţire în care, duminică de duminică, filele Sfintelor Evanghelii ne sunt jaloane înspre acea odihnitoare ajungere în aşezarea în Hristos. Şi, de ce nu, în care inima noastră să devină – formularea e a Părintelui Arsenie Boca – „o carte scrisă în Duhul lui Dumnezeu”.
Duminici de fiecare zi e o carte manifest, scrisă din drag şi de drag de oameni. Cu iubire, pentru acei tovarăşi de drum cu care Părintele Constantin relaţionează zi de zi şi laolaltă cu care îşi descoperă el însuşi bucuria mergerii împreună spre Dumnezeu. Aici, în aceste pagini (şi nu numai), Hristos e refractar însingurării. Iar în tălmăcirea autorului acestui volum, pericopele evanghelice se fac oaze de lumină şi înţelegere pe Cale, spre întâlnirea cu Adevărul, Viaţa…

Bucuria șederii în prietenie 
 
Anticii greci spuneau: „A nu te minuna de nimic este începutul înțelepciunii” sau „A te minuna de toate este începutul înțelepciunii”. Această zicere parcă vrea să ilustreze ceea ce mă animă în timpul şi contextul dat de Dumnezeu: minunea de a-l cunoaşte pe părintele meu de suflet, Părintele Constantin Necula. Sunt îndemnat să scriu câteva cuvinte despre întâlnirea cu părintele şi ceea ce mă încearcă este un sentiment de bucurie, greu de aşezat în faţa dumneavoastră. Voi încerca totuşi să adun în câteva rânduri întâmplări, gânduri, emoții și stări pe care le-am trăit împreună. 
De multe ori, după conferințele cu părintele Necula mi se adresa o întrebare; grea sau uşoară, încă nu îmi dau seama: de unde îl cunosc și cum ne-am întâlnit? Am răspuns la această întrebare public, în deschiderea primei șezători duhovnicești de la Biserica Militară Sfântul Gheorghe şi Eroii Neamului din Bacău. Îl cunosc pe părintele Constantin Necula din anii de seminar, când i-am citit una dintre cărți – Îndumnezeirea maidanului – şi am conștientizat că îmi place tare mult ce şi cum transmitea autorul. Citind din ce în ce mai multe cărți de-ale părintelui, am realizat că stilul clar, apropiat de cititor şi profund m-a determinat să simt că devenim cunoscuți şi chiar apropiaţi. Cu timpul, l-am regăsit în predicile și conferințele filmate și am realizat că acest om îmi place, însă gândul că aş putea avea bucuria de a-l întâlni personal era departe de mine. 
În iulie 2010 Dumnezeu a rânduit ca la Întrunirea Tinerilor Creştini Ortodocși, un eveniment de suflet destinat tinerilor români, organizat în Poiana Nemțișorului, să participe şi părintele Constantin Necula. După ce părintele a purtat un călduros dialog cu cei peste 800 de tineri, am avut rânduită întâlnirea la care doar visam și la care nu mă așteptam. Am făcut cunoștință și apoi am povestit ca doi vechi prieteni până noaptea târziu. Acel moment a fost, fără doar și poate, răspunsul la multele gânduri înălțate către Dumnezeu în a împlini dorinţa de a-l întâlni pe părintele meu de suflet. De aici încolo, momentul se transformă în taina prieteniei ce ne leagă și care face ca viața mea să fie mult mai frumoasă. 
Sunt bucuros, extrem de bucuros de apariția acestei cărți-împlinire, de faptul că am privilegiul și încântarea de a povesti cu prietenul-părinte Constantin Necula de la Sibiu, iar aceste povești de suflet să ajungă și la sufletele dumneavoastră. Cartea se dorește a fi o împlinire a bucuriei ce ne însoțește în această perioadă. În ultimii ani, Biserica Militară Sfântul Gheorghe și Eroii Neamului din Bacău a avut onoarea și privilegiul de a-l găzdui de mai multe ori pe părintele Constantin Necula de la Sibiu, care, prin sacrificiul de timp pe care îl face, a devenit părintele Constantin din toată România (este părintele românilor de acasă şi de peste tot…) 
Apariţia editorială coincide cu împlinirea a zece ani de la sfințirea bisericii, când avem din nou bucuria de a-l asculta pe părintele Constantin Necula. Cartea aceasta este și o reușită a părintelui Necula de a rămâne în mijlocul nostru, chiar și atunci când este plecat, misiunea părintelui fiind de călător și dăruitor de bucurii celor care îl întâlnesc. În această lucrare s-au adunat momente de întâlnire cu părintele Constantin, prilejuri de bucurie, gânduri de prietenie și inimă bună. 
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate! Mulțumiri se cuvine să aducem Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, care ne-a susținut și ne-a binecuvântat aceste șezători duhovnicești. De asemenea, aduc mulțumiri părintelui Constantin și lui Romeo pentru răbdare și disponibilitate, pentru prietenie și frățietate, pentru grijă și dragoste. Nu cred că am cum să mulțumesc îndeajuns prin cuvinte – care par prea sărace în a exprima ceea ce simt –, astfel că voi duce mulțumirile mele către Maica Domnului Prodromița și o voi ruga să mijlocească pentru ostenitori Bucuria Raiului. 

Părintele Profesor Constantin Necula publică volumul de faÈ›ă, care reuneÈ™te toate omiliile pe care, sub coordonarea părintelui profesor, ucenicii săi È™i preoÈ›ii din eparhiile ardelene le-au scris în notă contemporană pentru fiecare dintre cele 4 numere ale reînfiinÈ›atei reviste Mitropolia Ardealului (serie nouă).
Predicile nu fac exces de răbdarea cititorului, se încadrează în acel timp socotit optim pentru ca receptarea mesajului evanghelic să se facă deplin. Ele invită la o prelungire a ecourilor Sfintei liturghii în sufletele noastre prin interpretarea individuală a sensurilor prezentate într-o notă ancorată în realitatea cotidiană a societăÈ›ii de azi È™i prin menÈ›inerea atenÈ›eiei la cele minunate pe care le-a adus în suflet slujba la care tocmai am participat.
Binecuvântăm apariÈ›ia acestei lucrări È™i sperăm că ea va fi de mare folos sufletesc pentru credincioÈ™i È™i va reprezenta un punct de sprijin pentru preotii slujitori care îÈ™i pot pregăti cuvintele duminicale de zidire sufletească pornind È™i de la acest volum.

Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului

Nu toate suferinţele sunt în Hristos, cum nu toate bucuriile sunt în Hristos! Cum nici o înfrângere nu este înfrângere dacă-L ai pe Hristos lângă tine. Şi-atunci, în toată structura aceasta intimă a anatomiei sufleteşti, veţi constata că important, de fapt, e ca toate organele să se lege corect, într-o sănătate sufletească ce dă echilibru în Hristos. 
Nu există moment în viaţa noastră în care unul din organele noastre interioare să funcţioneze perfect, dar există mii de momente în viaţa noastră în care nu avem voie să dăm vina pe vreun organ sufletesc că nu funcţionează, doar pentru că noi nu suntem capabili să ne recunoaştem boala. 
Toată Biserica, toată teologia istorică a Bisericii noastre este legată de acest echilibru între interiorul şi exteriorul omului. 
 
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

„Mi-ar plăcea să citiÈ›i cartea aceasta asemenea unor semnale de telegraf. Scurte, dar pline de bătaia riguroasă a telegrafistului care încearcă să nu greÈ™ească. Gata să aducă Vestea cea Bună a Evangheliei în casele È™i familiile creÈ™tinilor români de astăzi. Nu sunt texte elaborate în colÈ› de tihnă, ci în tumultul unei pastoraÈ›ii dureroase, a refuzului lui Hristos dintre valori, a rejectării moralei creÈ™tine de o societate ce pare suficientă sieÈ™i. Cred că viaÈ›a cotidiană trebuie privită mereu prin inima vorbitorului È™i apoi a scriitorului care priveÈ™te spre inima aproapelui. Nu sunt predici de amvon, ci de coloană de ziar, de jurnal de idei rostite. Sunt miride din prescura întâmpinării cu decenÈ›ă a vieÈ›ii noastre în Hristos Domnul. Nu. Nu epuizează exegeze, ci doar le punctează, ca posibile puncte de reper într-o dorit înviată Omiletică practică. Gândul cel bun È™i rugăciunea să le lumineze!”, spune părintele Constantin Necula.