De vorba cu Mihai Sarbulescu

Format: 20.5 x26 cm
ISBN: 978-606-8816-10-4
Status: in stoc

De vorba cu Mihai Sarbulescu

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Epifania
Numar de pagini: 212

Iscodit de Maria Pașc, sedus de suavele sau picantele ei întrebări, ori copleșit cu delicii de curiozitatea sa provocator anecdotică, pictorul Mihai Sârbulescu se lasă pradă umorului care-l caracterizează, ironiei înduioșate și tachinărilor prietenești cu care oamenii Prologului – ca orice confrerie, frăție sau grupare de idealuri – știu să dubleze spectaculos inconturnabilul impuls reciproc concurențial cu fidelitatea, spiritul de corp și admirația reciprocă fără fisură. 
 
Aici și este marele farmec al acestor convorbiri: în cultul sincerității, autenticității și în altruismul subiectului ce se pliază cu aceeași pricepere simpatetică pe toți dascălii și confrații săi de breaslă. Pro, bineînțeles, în virtutea cavalerismului ce presupune principiul unul pentru toți și toți pentru unul, doar că fiecare știe prea bine că numai simbioza tuturor întemeiază reușita grupării și rostuiește fiecare personalitate stilistică în parte. Din acest punct de vedere, dialogurile cu Mihai Sârbulescu pot sluji pentru familiarizarea oricui, licean, student sau iubitor de artă, cu pictura noastră contemporană, dar și cu arcanele artei în general, într-atât sunt de generoase aluviunile referențiale, atât de captivante anecdotele și de încântătoare efluviile confesive ale artistului, provocat când responsabil, când năstrușnic, dar invariabil cu bună credință și adecvată, complice participare. 
 
Dincolo și dincoace de seducătoarea persoană a lui Mihai Sârbulescu, cartea de față cucerește prin imaginea grupului, a frăției Prolog în sine, fiindcă puritatea fiecărei părți nu exclude proteismul întregului. În final, lecția de aici – dacă tot vorbim despre meșteri și ucenicie – rezidă în însumarea celor trei decenii de comuniune, sau împreună lucrare, ceea ce presupune smerenie, îngăduință, așteptare, răbdare, iubire și nădejde, tot atâtea chei pentru tainițele Împărăției. 
 
Nu am de ce să mă mir tocmai eu, necredinciosul care i-a însoțit pe câțiva dintre pictori la Sfântul Munte, văzându-i cât de firesc se trezeau la miezul nopții, apoi la două, la patru și la șapte pentru slujbă. 
Adevărat, „nu vezi decât ceea ce te privește”... 
 
Dan C. Mihăilescu

Pret: 48.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • 8 Paraclise si Acatiste pentru zilele saptamanii

      DUMINICĂ – ziua întâi: Paraclisul Sfintei Învieri a Domnului, Acatistul Sfintei Învieri a Domnului, Rugăciunea de Duminică

      LUNI – ziua a doua: Paraclisul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Rugăciunea de Luni

      MARŢI – ziua a treia: Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul, Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul, Rugăciunea de Marţi

      MIERCURI – ziua a patra: Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Bunei-Vestiri, Rugăciunea de Miercuri

      JOI – ziua a cincea: Paraclisul Sfântului Nicolae, Acatistul Sfântului Nicolae, Rugăciunea de Joi

      VINERI – ziua a şasea: Paraclisul Sfintei Cruci, Acatistul Sfintei Cruci, Rugăciunea de Vineri

      SÂMBĂTĂ – ziua a şaptea: Paraclisul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Rugăciunea de Sâmbătă

      DUMINICĂ – ziua a opta: Paraclisul Sfintei Treimi, Acatistul Sfintei Treimi, Rugăciunea de Duminică

      „Structurile rugăciunilor din această carte sunt cunoscute credincioşilor, care, atunci când nu pot participa la slujbele Bisericii, împlinesc rânduiala aceasta în rugăciunile particulare. Paraclisul sintetizează toate cele şapte Laude care, de altfel, sunt canonul zilnic al monahului, împlinit de acesta prin participarea zilnică la toate slujbele Bisericii. În schimb, Acatistele sunt o formă dezvoltată poetic a condacului şi icosului din canonul Utreniei.

      Cele opt zile pentru care au fost aşezate în această carte Paraclise şi Acatiste ne invită să parcurgem nu numai vieţile Sfinţilor, nu numai zilele creaţiei, ci istoria întregii lumi, care de altfel este şi istoria vieţii noastre, apogeul acesteia fiind Dumnezeu şi ziua Domnului, Duminica, Începutul şi Sfârşitul.

      Să începem cu credinţa că, rostind mereu aceste rugăciuni, vom ajunge la trăirile Sfinţilor care ni le-au oferit, ca o revărsare a vieţii lor în viaţa noastră şi a lumii.”

      Părintele Ioan Cojanu

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Iscodit de Maria Pașc, sedus de suavele sau picantele ei întrebări, ori copleșit cu delicii de curiozitatea sa provocator anecdotică, pictorul Mihai Sârbulescu se lasă pradă umorului care-l caracterizează, ironiei înduioșate și tachinărilor prietenești cu care oamenii Prologului – ca orice confrerie, frăție sau grupare de idealuri – știu să dubleze spectaculos inconturnabilul impuls reciproc concurențial cu fidelitatea, spiritul de corp și admirația reciprocă fără fisură. 
       
      Aici și este marele farmec al acestor convorbiri: în cultul sincerității, autenticității și în altruismul subiectului ce se pliază cu aceeași pricepere simpatetică pe toți dascălii și confrații săi de breaslă. Pro, bineînțeles, în virtutea cavalerismului ce presupune principiul unul pentru toți și toți pentru unul, doar că fiecare știe prea bine că numai simbioza tuturor întemeiază reușita grupării și rostuiește fiecare personalitate stilistică în parte. Din acest punct de vedere, dialogurile cu Mihai Sârbulescu pot sluji pentru familiarizarea oricui, licean, student sau iubitor de artă, cu pictura noastră contemporană, dar și cu arcanele artei în general, într-atât sunt de generoase aluviunile referențiale, atât de captivante anecdotele și de încântătoare efluviile confesive ale artistului, provocat când responsabil, când năstrușnic, dar invariabil cu bună credință și adecvată, complice participare. 
       
      Dincolo și dincoace de seducătoarea persoană a lui Mihai Sârbulescu, cartea de față cucerește prin imaginea grupului, a frăției Prolog în sine, fiindcă puritatea fiecărei părți nu exclude proteismul întregului. În final, lecția de aici – dacă tot vorbim despre meșteri și ucenicie – rezidă în însumarea celor trei decenii de comuniune, sau împreună lucrare, ceea ce presupune smerenie, îngăduință, așteptare, răbdare, iubire și nădejde, tot atâtea chei pentru tainițele Împărăției. 
       
      Nu am de ce să mă mir tocmai eu, necredinciosul care i-a însoțit pe câțiva dintre pictori la Sfântul Munte, văzându-i cât de firesc se trezeau la miezul nopții, apoi la două, la patru și la șapte pentru slujbă. 
      Adevărat, „nu vezi decât ceea ce te privește”... 
       
      Dan C. Mihăilescu

watch series