Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Invatatura Sfintilor Parinti despre patimi si vindecarea lor nu este un rezultat al cunoasterii stiintifice si psihologice, ci ea este rodul unei adanci experiente duhovnicesti dobandita in urma nevointelor aspre si a incercarilor de multi ani. Referitor la aceasta Sfantul Isaac Sirul accentueaza: Sfintii Parinti nu scriu manuale de morala, ci ei arata drumul si povatuiesc pe om la nepatimire si indumnezeire prin curaturea de patimi.

Notatie psaltica.

Acest volum marturiseste despre acei calugari, ale caror inimi si minti au fost strapunse de harul Dumnezeiesc, care au lasat tot ce e mai drag omului pe pamant si s-au dedicat unei sarcini extrem de dificile, si anume renasterea in iubirea lui Dumnezeu. Aceasta carte are patru parti: prima parte cuprinde descrierea vietii unor stareti si asceti ai Manastirii Sfantului Pantelimon din Muntele Athos, un total de 130 de asceti, care s-au remarcat atat prin viata lor duhovniceasca inalta, cat si prin contributia lor la crearea si prosperitatea manastirii. In cea de-a doua, a treia si a patra parte a cartii sunt incluse vietile a 68 de vrednici batrani si asceti ai schiturilor Sf. Andrei si Sf. Ilie, ai chiliilor rusesti, mari si mici, ale pustnicilor si ostenitorilor.

De mic copil, Sfantul Paisie a avut drept tinta Cerul. Spre aceasta tinta s-a indreptat toata viata cu o minunata acrivie. Singura sa preocupare a fost ascultarea de poruncile lui Dumnezeu si de sfanta Sa voie si astfel a devenit „organ dumnezeiesc, organ cuvantator, organ al Duhului, bine intocmit si bine rasunator” (Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu, Cuvantul 12, 1). S-a supus la nevointe care depaseau masurile omenesti, a varsat sudoare si lacrimi, a facut „experiente duhovnicesti pe sine, ca un bun botanist”, „s-a amarat el insusi prin incercarile pe care le-a facut”, si si-a lasat „retetele sale duhovnicesti”, prin care oricine isi poate afla sanatatea duhovniceasca. Garantiile duhovnicesti pe care ni le-a lasat sunt: pocainta si spovedania, dragostea si smerenia, rugaciunea si rabdarea, gandurile bune si duhul de jertfa.

Asa precum farurile asezate pe tarmuri povatuiesc pe cei care calatoresc pe mare, tot astfel si farurile duhovnicesti asezate de Dumnezeu povatuiesc pe cei care calatoresc pe marea acestei vieti. Un astfel de far duhovnicesc asezat intre stancile Katunakiei a fost si Staretul Efrem. Acesta, raspunzand chemarii lui Dumnezeu inca de tanar, a plecat in Sfantul Munte al Athonului, singurul loc de nevointa care se potrivea nazuintelor sale ascetice. Aici a trait in desavarsita ascultare fata de staretul sau, Nichifor, virtute care l-a ajutat sa urce foarte repede pe inalte culmi duhovnicesti. Pronia dumnezeiasca, care pe toate le randuieste cu intelepciune, a adus acest "cerb insetat" de apa Vietii sub indrumarea duhovniceasca a renumitului si mult experimentatului isihast Iosif. Desi staretul sau era batranul Nichifor, in nevointa duhovniceasca Parintele Efrem a ramas ucenic credincios al Staretului Iosif pana la moartea acestuia. De la el a invatat lucrarea tainica a rugaciunii mintii, intru care a sporit atat de mult si atat de repede, incat s-a invrednicit inca de tanar sa aiba descoperiri dumnezeisti.

Esenta intima a vietii cresti si tinta ei cea mai de pe urma este comuniunea, unirea spirituala cu Dumnezeu. Una din caile cele mai practicate si mai sigure, prin care este sesizata aceasta esenta a vietii crestine si care duce la unirea spirituala cu Dumnezeu, este calea rugaciunii.

Daca va voi cineva sa estimeze lucrarea Parintelui Nicolae Koghionis va trebui sa bata la toate usile caselor imensei parohii a Sfantului Elefterie Pediu Areos (Ghizi) din Atena pentru a intreba despre smeritul si simpaticul preot care ii vizita din cand in cand pentru a savarsi Agheasma, Sfantul Maslu, pentru a le duce Sfanta Impartasanie sau pentru a-i convinge sa se aboneze la reviste religioase; pentru a absorbi durerea sutelor de neputiinciosi pe care ii vizita in anumite rastimpuri, pentru a discuta cu nenumaratele suflete greu ranite ce si-au aflat odihna sub epitrahilul sau, pentru a asculta cu rabdare problemele semenilor nostri sensibili, cuprinsi de boli sufletesti, pe care niciodata nu-i intrerupea la marturisire si pe care, cu harisma sa, stia sa-i odihneasca.

O poveste extrem de emotionanta, care se citeste pe nerasuflate, cu sufletul la gura, asteptand mereu limpezirea unor situatii greu de imaginat pentru vremurile in care traim, dar care, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului ajung la bun sfarsit, prin credinta, rugaciune, indelunga rabdare, dar, mai presus de orice, prin purtarea de grija mult milostiva a Domnului si a Precuratei Sale Maici. Aceasta carte prezinta povestea unei bunici care si-a crescut singura cei patru nepoti. Este un model de jertfa atat a bunicii, cat si a nepotilor. A fost greu, au suferit, au plans, le-a fost foame, dar au mers mai departe si, cand nu mai puteau, strigau la Dumnezeu. Si Dumnezeu le-a fost mereu alaturi si nu i-a lasat. Chiar daca au suferit, au stiut si sa se bucure si au avut multa dragoste intre ei.

Acest roman, ce se bazeaza pe un caz real, infatiseaza lupta cu necazurile vietii si cu sine insasi a unei tinere femei. Dupa trei casatorii esuate, pierderea unui copil inca din pantece, o perioada de lupta cu alcoolismul si o alta petrecuta dupa gratiile inchisorii, Constantina Stefanou isi gaseste implinirea, cu ajutorul lui Dumnezeu, in daruirea de sine, dedicandu-se ajutorarii oamenilor sarmani si bolnavi din Africa. Mesajul ce strabate discret, dar ferm dintre randurile cartii este acela ca adevarata implinire si biruinta tuturor piedicilor poate fi aflata numai in Izvorul Vietii, Care este Hristos.

Cartea "Karyes - Colina Sfintilor" este o carte cu totul speciala fata de alte carti de acest gen. Descoperirea moastelor si a vietilor celor trei sfinti : Rafail, Irina si Nicolae s-a facut pe baza viselor si a vedeniilor cu acesti sfinti. Biserica nu primeste de obicei existenta sfintilor numai pe baza viselor si vedeniilor care este posibil sa nu provina de la Dumnezeu, ci sa fie lucrarea vicleanului diavol. In acest caz este vorba de o exceptie. Scriitoarea, Vasiliki Rallis aduce marturia ei si a altor locuitori din tinutul Termis care au avute vise si au fost martori ai descoperirii sfintelor moaste.

Nu sunt multe locuri in lume in care poti spune ca Dumnezeu locuieste in pacea Sa. Miez al culturii Ortodoxiei, Athosul, cu geografia sa cea luminoasa si teologia plina de Har in Hristos Dumnezeu, poarta in sine icoana Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant. Pana sa ajungi acolo, orice ai asculta este tradare de ralitate. E totul cu mult mai frumos. Mai inalt. Mai Luminos. Mai Gradina Vie a Maicii Domnului. Prin ea. locul acesta a devenit locas. Spatiu de sfintenie si lupta intru despatimire. Precum linistea aceea care patrunde in toti porii sufletului cand dinspre straini se revarsa, in marile Privegheri ale Athosului, raspunsul obstei in rugaciune la ecteniile Altarului din care se desprind Liturghii spre Cer. Ca roman, taina trairii athonite mi-a ingaduit Dumnezeu sa o gust din plin in Schitul romanesc Prodromu. Linistea din primele zile ale Creatiei te patrunde in toata fibra vietii. Respiri atent atomii Imparatiei si traiesti din plin Taina Rusaliilor. Duhul lui Dumnezeu se poarta pe deasupra apelor Marii si schimba sensul vietii tale, daca te lasi cuprins in Dumnezeiasca Liturghie. Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Viata Cuviosului Petru de Atroa constituie inceputul unei serii de mai multe volume cu vieti de Sfinti necunoscuti sau putini cunoscuti, sau cu vieti ale unor Sfinti cunoscuti, insa a caror viata este necunoscuta. Cuviosul Petru a trait in perioada iconomahiei si a fost prigonit pentru cinstirea sfintelor icoane, a fost chinuit pana la sange si intemnitat, insa a ramas neclintit in credinta ortodoxa. A fost marturisitor si, dupa vointa, mucenic. Avea harisma tamaduirilor. Vindeca pe toti bolnavii care ii cereau ajutorul, scotea apa prin rugaciunea sa, avea harisma de a se face nevazut, a inmultit graul si vinul de mai multe ori, avea harisma inainte vederii si cea a stravederii, vazand starea sufleteasca a oamenilor si a inviat doi morti. A fost numit purtator de semne (facator de minuni). Numai in cazul ereticilor, a celor care nu-si marturisisera pacatele si a celor neascultatori nu lucrau harismele sale.

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-529-423-3
Status: in stoc

Catacombele romane

Colectia: Alte carti
Autor: Serdaru, Sebastian, arhim., dr.
Editura: Cartea Ortodoxa
Numar de pagini: 280

Ne preumblăm printre morții întru Hristos, care căzuseră în neființă cu mai mult de șaisprezece secole în urmă. În jurul nostru se aflau rămășițele celor care poate, ascultaseră vocile Apostolilor, și care trăiseră în vremuri în care pe pământ se mai aflau dintre cei care-L văzuseră pe Iisus Nazarineanul mergând în pelerinajul Său de-a lungul și de-a latul Iudeii. Era o scenă care mai ușor poate fi simțită decât descrisă, un loc în care se se pot aduna subiecte de reflecție pentru tot restul zilelor noastre, ce ne purta înapoi, în zilele timpurii ale credinței noastre, într-o epocă în care singura luptă se dădea pentru a câștiga locul fruntaș în aceea întrecere în urma căreia Martirii alături de Domnul vor moșteni pământul.

Pret: 35.00 LEI

Scrieti o recenzie

Cartea Ortodoxa

Carte de rugaciuni cu scris mare cartonata neagra - Serdaru, Sebastian, arhim., dr.

Cartea Ortodoxa

- Lucrările morÈ›ii sunt acestea: Ia de la om tot ce are el în lumea aceasta: bogaÈ›ia, cinstea, slava, frumuseÈ›ea, desfătarea tuturor bunătăÈ›ilor, deoarece când omul moare le lasă pe toate: "Nu se va pogorâ cu el slava lui" (Psalmul 48, 19-8). Desparte pe unul de altul, pe părinÈ›i de fii, pe stăpâni de slugi, È™i toată iubirea omenească È™i toată nădejdea celor vremelnice o curmă È™i o pierde. Deschide omului uÈ™a veÈ™niciei È™i o începe pe ea, oricum ar fi, bună sau rea. Dreptilor le deschide uÈ™a veÈ™niciei celei fericite, care este împaraÈ›ia cerească, iar păcătoÈ™ilor, celor ce mor fără pocăinÈ›ă, le deschide uÈ™a veÈ™niciei celei dureroase, care este în iad. Pentru că, în ce fel îi este aici această viaÈ›ă, în acelaÈ™i fel îi va fi lui acolo È™i răsplătirea.

Intre rai si iad. Marturii despre viata sufletului in viata de dincolo - Serdaru, Sebastian, arhim., dr.

Cartea Ortodoxa

- Cuprins:
  
  Precuvantare la Mica Pravilioara
  Insemnatatea pe scurt a celor sapte laude
  Rugaciunile diminetii
  Rugaciunile de seara
  Miezonoptica pentru toate zilele
  Miezonoptica pentru Sambete
  Miezonoptica pentru Duminici
  Utrenia
  Ceasul intai
  Ceasul al treilea
  Ceasul al saselea
  Obednita
  Ceasul al noualea
  Vecernia
  Pavecernita
  Ceasurile Pastilor
  Canon de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos
  Canon de rugaciune catre ingerul pazitor al vietii omului
  Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
  Al doilea paraclis al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
  Pomelnic
  Sinaxar peste tot anul
  Invatatura pe scurt

Mica Pravilioara cu sinaxarul indreptat, cu noi sfinti canonizati - cu scris mare - Serdaru, Sebastian, arhim., dr.

Cartea Ortodoxa

- Sfântul Sava cel Nou a crescut şi s-a desăvârşit ca monah încă din tinereÈ›e în cele mai venerate locuri ale Ortodoxiei: Ţara Sfântă şi Sfântul Munte. A fost prieten apropiat al Sfântului Nectarie din Eghina, în a cărui mănăstire de maici a slujit ca preot şi a predat cântarea psaltică şi meşteşugul iconarilor – pe care îl deprinsese în Athos, la Sfânta Ana –, iar cea dintâi icoană a Sfântului Nectarie de către el a fost zugrăvită, de-a lungul a 40 de zile de zăvorâre. Mare isihast şi „om al blândeţii”, la fel ca Moise şi David, smerit şi milostiv, de o iscusinţă negrăită ca părinte duhovnicesc şi îndrumător, toată asprimea şi-o îndrepta doar împotriva păcatului, urând mai ales hulirea şi osândirea aproapelui.
  
  Prăznuit pe 7 aprilie, ziua adormirii şi a aflării cinstitelor sale moaşte, Sfântul Sava îi primeşte cu dragoste pe toţi cei care îi cer ajutorul cu credinţă, precum arată numeroasele minuni săvârşite până în ziua de azi cu rugăciunile lui.

Sfantul Sava cel Nou - vindecatorul trupului si al sufletului - Serdaru, Sebastian, arhim., dr.

Cartea Ortodoxa

- Cuprins
  
  SfinÈ›enia - Împlinirea umanului
  Luna septembrie
  Luna octombrie
  Luna noiembrie
  Luna decembrie
  Luna ianuarie
  Luna februarie
  Luna martie
  Luna aprilie
  Luna mai
  Luna iunie
  Luna iulie
  Luna august
  Sinaxarele din Triod
  Sinaxarele din Penticostar

Vietile sfintilor pe tot anul. Dupa sinaxarele din mineie si ale sfintilor nou-canonizati - Serdaru, Sebastian, arhim., dr.

Cartea Ortodoxa

Volume apartinand de la aceeasi editura

Paraclisul Sfantului Cuvios Ioan Iacob de la Neamt - Serdaru, Sebastian, arhim., dr.

Cartea Ortodoxa

- Sfanta Traditie a Vechiului Testament este mai veche decat Sfanta Scriptura. Si dupa aparitia Sfintei Scripturi, in timpul lui Moise, oamenii au invatat credinta in Dumnezeu prin ajutorul Sfintei Traditii. Sfanta Traditie a Noului Testament este de asemenea mai veche decat Sfanta Scriptura a Testamentului Nou. Domnul Iisus Hristos a invatat numai prin viu grai, si Sfintii Apostoli mai mult prin viu grai, decat prin scris.
  
  Cei doi luminatori ai lumii materiale, au fost randuiti pe cer de Dumnezeu in a patra zi a creatiei pentru a lumina pamantul: Soarele pentru zi, si luna pentru noapte. Cum acesti doi luminatori, dupa porunca lui Dumnezeu lumineaza lumea la timpul lor; tot asa si Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura, implinesc aceeasi voie a lui Dumnezeu, adica lumineaza pe cei ce le cerceteaza cu credinta si cu umilinta pentru a se folosi. Precum Dumnezeu a facut pe Adam si pe Eva - doi - poruncind ca amandoi sa se iubeasca si sa se ajute pentru a duce jugul casatoriei, incat sa fie amandoi un trup, asa si aceste doua calauze insuflate de Dumnezeu: una spusa si alta scrisa, se ajuta si se intregesc una pe alta, incat amandoua alcatuiesc un singur corp al cuvantului Dumnezeiesc.

Sfanta traditie, mama Sfintei Scripturi - Serdaru, Sebastian, arhim., dr.

Cartea Ortodoxa

Viata si Acatistul Sfintilor Petru si Fevronia protectorii familiei si model de casatorie crestina - Serdaru, Sebastian, arhim., dr.

Cartea Ortodoxa

Despre infricosata judecata - Serdaru, Sebastian, arhim., dr.

Cartea Ortodoxa

- Minciuna ne face fii ai diavolului
  
  Minţim şi ne minţim pentru a ne atinge anumite obiective, dar, mai ales, pentru a acoperi unele goluri din viaţa noastră şi pentru a ne crea iluzia că ne apropiem de ceea ce am vrea să fim. Realitatea este
  modificată pentru a se potrivi nevoilor noastre, iar minciuna este utilizată selectiv, ca o modalitate generală de răspuns.
  
  Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii, vor să clădească un adevăr pentru ceilalţi cu tipuri de falsităţi recunoscute doar de ei.
  
  Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii (de ordin emoţional sau material) sau nu pot identifica resurse pentru a se redefini şi reorganiza într-un sens al normalului. Minciuna este, uneori, o modalitate de neasumare conştientă a realităţii şi o anexă a adevărului, iar în alte situaţii, opusul adevărului, din lipsa posibilităţii de a accepta şi depăşi o dezvoltare personală crescută strâmb sau deformat.
  
  Suntem încredinţaţi de experienţa sfinţilor – definiţi ca oameni sinceri şi corecţi- că adevărul este lucrător, rodnic şi sfinţitor. Concluzia Sfântului Ioan Evanghelistul este categorică: „Să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre“ (I Ioan 3, 18-19).
  
  Minciuna ne face fii ai diavolului

Minciuna ne face fii ai diavolului. Spicuiri din scrierile Parintelui Nicodim Mandita si de la alti - Serdaru, Sebastian, arhim., dr.

Cartea Ortodoxa

- Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca dragostea adevarata vede lucrurile la adevarata lor valoare. Multi cauta valorile in strainatate si uita ca au plecat din locul care le-a dat tot ce poate fi mai scump: viata, nevinovatia copilariei si credinta.
  
  Acestea fac parte din prima dragoste pe care am parasit-o. Ne intoarcem si nu mai gasim nimic din ce a fost pentru ca omul consumator, lacusta care distruge totul, a stricat frumusetea simplitatii.
  
  Suferim pentru ca sufletul nostru este daramat si noi zidim la straini. Ne este dor de copii si nu putem sa-i scoatem din robia televizorului si a internetului. Ei s-au nascut intr-o lume noua si nu vor mai respira niciodata aerul fara poluare si nici nu vor mai vedea soarele asa cum a fost odata.
  
  Ne plangem de bolile si greutatile pe care le avem si nu ne dam seama ca cel care ne face viata grea si urata este pacatul.
  
  Omul obosit de iadul pe care l-a creat isi poate gasi linistea fugind de zgomotul patimilor dinlauntrul sau. Se poate multumi cu putin si va fi fericit atunci cand isi va gasi un prieten smerit. Acolo unde este Hristos este bucurie si iadul isi pierde robii sai. Hristos a sfintit suferinta, ne-a invatat ca pentru a ne putea duce crucea trebuie sa iertam si ne-a aratat ca dupa cruce urmeaza bucuria.