Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Părintele Sofronie (1896-1993) s-a născut la Moscova. A studiat la Institutul de Stat de Arte Plastice din apropierea casei unde trăia È™i s-a dedicat cu râvnă picturii. În 1921 a plecat din Rusia È™i a vizitat Italia, Germania, iar în 1922 s-a stabilit în FranÈ›a, unde È™i-a expus lucrările în importante expoziÈ›ii de pictură. În 1925 s-a înscris la Institutul Teologic Sfântul Serghie din Paris, dar curând a renunÈ›at È™i s-a retras la Sfântul Munte. S-a închinoviat în Mănăstirea Sfântul Pantelimon, unde l-a cunoscut pe duhovnicul său, recunoscut ulterior ca Sfântul Siluan. Această cunoÈ™tinÈ›ă a fost, după cum el însuÈ™i mărturiseÈ™te, cel mai important eveniment al vieÈ›ii sale, pecetluindu-i întregul parcurs ulterior. După adormirea Sfântului Siluan, Părintele Sofronie s-a retras în pustia Sfântului Munte, unde a stat o vreme slujind ca duhovnic. Din motive medicale a fost nevoit să se mute la Karyes È™i să se stabilească la Schitul Sfântul Andrei, ca frate aparÈ›inând de Mănăstirea Vatopedi. În 1947 a plecat la Paris pentru a publica textele pe care i le-a înmânat Părintele său înainte de moartea lui. În 1959 a întemeiat Sfânta Mănăstire Stavropighie Patriarhală a Sfântului Ioan Botezătorul de la Essex, Anglia, unde a rămas până la adormirea sa, în 11 iulie 1993.

Părintele Sofronie a lăsat în urmă o bogată operă scrisă. Principalele sale lucrări sunt: „Cuviosul Siluan Athonitul”, „Vom vedea pe Dumnezeu precum este”, „Despre rugăciune”, „NaÈ™terea întru ÎmpărăÈ›ia cea neclătită”, „NevoinÈ›a cunoaÈ™terii lui Dumnezeu”. CărÈ›ile sale au fost scrise mai întâi în rusă, dar curând au fost traduse în multe alte limbi (greacă, engleză, franceză, germană, arabă, italiană, sârbă, suedeză, română etc.). Cartea sa despre Cuviosul Siluan a circulat în Rusia în mai mult de un milion de exemplare, iar în Grecia a fost scoasă deja a zecea ediÈ›ie. Părintele Sofronie constituie un punct de referinÈ›ă pentru teologia È™i viaÈ›a ortodoxă. A fost numit „teologul principiului ipostatic” şi „teologul luminii necreate”. În confuzia diferitelor personalisme ale epocii noastre, Părintele Sofronie a evidenţiat cu uimitoare deplinătate şi claritate „principiul ipostatic” care constituie chintesenţa teologiei şi antropologiei creştine. A elaborat o bogată învăţătură despre lumina dumnezeiască necreată, pe care s-a învrednicit el însuşi în repetate rânduri s-o contemple. Persoana sa a devenit un punct de atracţie nu doar pentru ortodocşi, ci şi pentru mulţi eterodocşi. A făcut cunoscute adevărul şi ecumenicitatea Ortodoxiei, creând în paralel şi o oază duhovnicească prin comunitatea pe care a fondat-o în mijlocul deşertului spiritual al Apusului postmodern.

Lucrarea IPS Andrei ne pune in fata cateva teme de teologie deosebit de interesante si bine tratate. Plecand de la analiza omului primordial, cazut in pacatul stramosesc, vorbind despre Biserica si mantuirea omului ca si madular a acestui Trup, definind fiinta patimilor si remedii pentru tamaduirea lor si incheind cu o parte practica - calitatile duhovnicului crestin si ale fiului duhovnicesc, „Spovedanie si comuniune“ devine o lucrare care „tine in garda“ viata noastra duhovniceasca in lupta ei cu patimile. Fundamentul patristic pe care este cladita lucrarea ii da valoare si putere in lupta cu anti-duhovnicia zilelor de azi.

I.P.S. Andrei Andreicut, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolit al Clujulaui, Albei Crisanei si Maramuresului, s-a nascut la 24 ianuarie 1949, in satul Oarta de Sus, judetul Maramures, din parintii Andrei si Elena, ca primul dintre cei trei copii. A urmat liceul in Cehul Silvaniei si cursurile Facultatii de Constructii Cai Ferate din Bucuresti (intre anii 1967-1972). Dupa terminarea facultatii a fost repartizat inginer la Intreprinderea de Constructii Cai Ferate din Cluj-Napoca.

Incepand cu anul 1976 a urmat Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, licentiindu- se in vara anului 1978. In august 1978 a fost hirotonit preot de catre Inaltpreasfintitul Dr. h.c. Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Clujului, activand apoi ca preot paroh timp de sapte ani in orasul Turda (judetul Cluj).

Din toamna anului 1985 a fost transferat, la cererea Prea Sfintitului Episcop Emilian Birdas, la Parohia Ortodoxa Romana Maieri I din Alba Iulia si ulterior numit vicar administrativ. A urmat cursurile de doctorat ale Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucuresti (incepand cu anul 1985), avandu- l drept indrumator pe P.C. Arhid. Prof. Univ. Dr. Petru I. David. Teza si-a pregatit-o in cadrul aceleiasi sectii – Teologie sistematica – sub indrumarea P.C. Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Popescu, obtinand titlul de „Doctor in Teologie” in anul 1998.

Din februarie 1990 a fost ales si hirotonit arhiereu-vicar pentru Episcopia de Alba Iulia, iar din luna iunie a aceluiasi an a devenit episcop titular. In anul 1998 Episcopia Alba Iuliei a fost ridicata la rangul de Arhiepiscopie, iar titularul ei la rangul de arhiepiscop.

In paralel cu activitatea administrativ-bisericeasca s-a implicat si in plan spiritual si didactic. Astfel, a intemeiat Seminarul Teologic Ortodox Liceal „Mitropolit Simion Stefan” din Alba Iulia si a fost printre fondatorii Universitatii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, realizand demersurile necesare infiintarii Facultatii de Teologie din Alba Iulia (1991). La aceasta facultate preda (functia didactica: profesor) disciplina „Morala si Spiritualitate Ortodoxa”. In intervalul 2000-2008 a fost decan al Facultatii de Teologie din Alba Iulia. Din 2010 este si indrumator de doctorat la Disciplina „Morala si Spiritualitate Ortodoxa”, la Scoala Doctorala de la Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, profil „Teologie”.

In 18 martie 2011, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a ales in scaunul vacant de Arhiepiscop si Mitropolit al Clujului si a fost intronizat, in Catedrala mitropolitana din Cluj-Napoca, de praznicul Bunei Vestiri, cand s-au implinit 5 ani de la infiintarea Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului si de la intronizarea vrednicului de pomenire Arhiepiscop si Mitropolit Bartolomeu.

Pentru activitatea depusa in slujba Bisericii si a tarii, la 1 Decembrie 2002, Presedintia Romaniei i-a conferit Ordinul National „Pentru Merit” in gradul de „Mare Ofiter”.

Din februarie 2007 a fost ales membru al Academiei de Stiinte si Arte din Salzburg (Austria).

O carte provocatoare, prin titlul ei, È™i mult lămuritoare, prin conÈ›inutul ei. Lucrarea ne arată că evoluÈ›ia spontană a cultului divin, marcată uneori de evoluÈ›ia intenÈ›ionată, indiferent cum vrem să o numim pe aceasta din urmă, a conservat È™i a aprofundat mereu unul dintre scopurile esenÈ›iale ale cultului divin, acela de a ne oferi experienÈ›a deplină a vieÈ›ii în Hristos. Nădăjduind că toÈ›i aceia care o vor lectura vor dobândi, nu doar mai mai multă cunoÈ™tinÈ›ă, ci È™i mai mult folos duhovnicesc.

Pr. Prof. Viorel Sava

În volumul de faţă mitropolitul Kallistos abordează problema mântuirii din perspectiva tradiţiei ortodoxe şi în contrapondere, oarecum, cu doctrina protestantă. Creştinul nu are certitudinea mântuirii ci doar nădejdea dobândirii ei, aspect ce implică modul sinergiei – respectiv al conlucrării dintre harul dumnezeiesc şi libertatea umană. Mântuirea se dobândeşte în Biserică ceea ce înseamnă că ea nu are un caracter izolat ci unul comunitar, interpersonal. Însă ea nu are doar implicaţii eclesiale, ci şi sociale şi chiar cosmice, câtă vreme Mântuitorul Iisus Hristos, Logosul cel veşnic, este cheia şi împlinirea întregii creaţii.

Acest volum este un tezaur din care putem scoate comori vechi şi noi. Ca preot ortodox, Pentiuc e cu totul scufundat în tradiţia lui veche; ca savant biblic, este la curent cu metodele şi controversele din cercetarea academică a secolului 21 – o combinaţie rară, într-adevar. El construieşte pe baze solide istorice şi textual pentru a impulsiona Biserica să înainteze. Cartea oferă cel mai clar, mai complet şi mai accesibil mod de a trata în engleză subiecte ca folosirea Septuagintei în Ortodoxie, canonul, controversele referitoare la „textele apocrife”, inclusiv analiza Scripturii în cadrul liturghiei.

Dr. Leslie Baynes,
profesor asociat de Noul Testament şi Iudaismul celui de-al doilea Templu la Missouri State University.

Această lucrare este un eveniment major: prima analiză cuprinzătoare È™i aprofundată a rolului Vechiului Testament în tradiÈ›ia Ortodoxă Răsăriteană, scrisă de cel mai important savant ortodox în Scriptură, respectat la nivel internaÈ›ional atât în ​​Biserică cât È™i în domeniul academic. Dezvăluind cultura Ortodoxiei Răsăritene în toate dimensiunile ei, acest volum edificator îi va răsplăti pe toÈ›i cititorii.

Pr. prof. dr. John Behr,
profesor de patristică, Seminarul Sf. Vladimir – New York