Cine dintre noi nu a ascultat, sau chiar nu a cântat măcar o singură dată în viață un cântec de Stea, sau un colind de Crăciun? Oare cum era când nu apăruseră încă aceste cântece de Stea? Cum au apărut ele? Cine erau păstorii despre care ne povestesc aceste cântece? Cine erau cei trei crai de la Răsărit? Și mai ales: Ce s-a întâmplat în seara primului Ajun de Crăciun? 
 
 Cartea „Nașterea Domnului” ne invită pe toți, copii mici și mari, într-o călătorie peste timp, să descoperim împreună cum a apărut sărbătoarea Nașterii Domnului. Ne vor însoți un băiețel, o fetiță și un ren de pluș. 
 
 Bogat ilustrată și tipărită pe o hârtie specială, care aduce un plus de valoare stării de bine pe care orice cititor o trăiește atunci când răsfoiește o carte, „Nașterea Domnului” poate fi prima literă a alfabetului pentru copilul care abia începe să descopere lectura și totodată un timp de calitate...

Invatatura de credinta ortodoxa pe intelesul copiilor.

Invatatura de credinta ortodoxa pe intelesul copiilor

Ispravile lui Guguta este o carte cu umor subtil, de respiratie universala.

Mutarea moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie a avut loc la data de 3 septembrie 1953 şi este sărbătorită începând din anul 1961. An de an, slujbele de pe 2 şi 3 septembrie transformă insula Eghina într-un adevărat stup duhovnicesc, unde roiesc mii de credincioşi din toate părţile Greciei şi din alte ţări, pentru a se bucura de mireasma şi de dulcile daruri ale marelui Ierarh.

Slujba mutării moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina a fost scrisă în limba greacă de părintele Gherasim Mikraghiannanitul (1905-1991), călugăr de la Schitul Sfintei Ana -Mică- din Sfântul Munte Athos, încredinţat cu slujba de „imnograf al Marii Biserici a lui Hristos”, şi recunoscut astăzi ca cel mai de seamă imnograf grec de după Căderea Constantinopolului. Marele poet mărturisea că lucrarea sa imnografică urma trei paşi: pe cel al documentării cu privire la Sfântul despre care urma să scrie, pe cel al rugăciunii şi pe cel al scrierii. Lucrarea imnografului o privea ca pe o înaltă îndeletnicire plină de har: „Am pe Sfânt în faţă. De aceea nu doresc să vorbesc cu nimeni. Imnografia, această lucrare duhovnicească, este unire a sufletului cu Dumnezeu, este o rugăciune minunată, este o ridicare a minţii, este o vedere tainică ce nu se tâlcuieşte şi nu poate fi exprimată prin cuvinte. Imnografia este cea mai înaltă filozofie. Nu poate fi dezvăluită prin cuvintele noastre. Trebuie trăită pentru a fi simţită”.

Cartea de faţă este un prinos de laudă către marele făcător de minuni Sfântul Ierah Nectarie şi are la bază frumoasa traducere a textului liturgic grecesc al părintelui Gherasim Mikraghiannanitul, în limba română, de către Laura Enache. Tânărul Cezar Florin Cocuz, protopsaltul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, a împletit versul poetic şi melosul bizantin cu multă râvnă şi dragoste, în zile şi nopţi de veghe la candela tradiţiei. Cântările zugrăvesc pe graiul psaltic românesc chipul blând şi luminos al Sfântului Nectarie, care ne învaţă că „fericirea, adică bucuria interioară, izvorăşte din smerenie”.

Conf. Univ. Dr. Maria Alexandru

Citirea cărţilor despre sfinţii lui Dumnezeu nu ne face sfinţi, însă lectura acestora ne poate „disloca” din confortul şi rutina vieţii noastre, ne poate da un impuls pentru a ne angaja pe calea care duce la sfinţenie. Acest sentiment poate fi resimţit ori de câte ori parcurgem Patericul, o colecţie de apoftegme ale acelor remarcabili asceţi egipteni din secolul al IV-lea. Prin retragerea lor solitară în deşert, aceşti oameni sfinţi, pe care spiritualitatea ortodoxă îi cunoaşte sub numele de Părinţii pustiei, au ales să iasă dintr-o lume marcată de mândrie, bogăţie şi sete de putere pentru a intra într-o altă lume în care smerenia, simplitatea şi ascultarea constituie valorile ei fundamentale.

Această lume duhovnicească, care se degajă din paginile Patericului, reprezintă teritoriul viu şi concret al sfinţeniei, unde aceşti venerabili asceţi au contestat, în mod radical, toate principiile unei simple vieţuiri trupeşti. În acest context, accentuăm faptul că ei s-au retras în deşert nu pentru a fugi de lume, aşa cum s-a spus adeseori, ci, dimpotrivă, pentru a se confrunta cu ea. Dacă postulatul major al unei vieţuiri lumeşti înseamnă a lua tot ce-i mai bun de la viaţă (sănătate, bogăţie şi confort), fapt pentru care patimi precum egoismul, pofta sau lăcomia excesivă sunt transformate în vectori de civilizaţie, Părinţii deşertului, departe de a evalua totul din unghiul plăcerii egoiste, au ales să-şi trăiască viaţa după legile unei lumi în care încercările, ispitele şi privaţiunile de tot felul constituie reperele esenţiale pentru o creştere de tip duhovnicesc. Şi, într-adevăr, dacă omul de azi e atât de dependent de bunăstare şi confort, simplitatea radicală a acestor eremiţi din secolul al IV-lea ne învaţă că doar o viaţă pătrunsă de efort şi asceză ne întărește din punct de vedere duhovnicesc.

Spiritualitatea deşertului implică, aşadar, o „scurt-circuitare” a întregului angrenaj lumesc prin care aceşti asceţi egipteni au realizat suspendarea şi abandonarea tuturor acelor lucruri pe care omul trupesc le valorizează în mod excesiv doar pentru că ele sunt agreabile şi îi conferă o existenţă plăcută. Prin urmare, această experienţă a deşertului trebuie înţeleasă nu atât ca un fenomen istoric, cât mai ales ca un mod de viaţă, ca o cale perpetuă de sfinţire a omului.

Jonathan Jackson scrie despre înstrăinare, însingurare, angoasă, frica de Dumnezeu, haosul vieții, haosul Hollywod-ului, căință, dragoste și familie. Jonathan Jackson este un actor şi scriitor american convertit la Ortodoxie, laureat al 4 premii Emmy pentru interpretarea din serialul tv General Hospital. Cartea sa Taina artei. A deveni artist după chipul lui Dumnezeu”, prefaţată de Arhim. Efrem, stareţul Mănăstirii Vatopedu, a fost tradusă şi tipărită în 2015 la Editura Doxologia. 
 
Aș vrea să te iubesc până te faci bine, 
până vei avea parte din nou de sănătate și uimire. 
Oprește furia de sânge a păgânilor și lasă-mă să aud 
rugăciunea șoptită a martirului.

Volumul de față vrea să aducă în atenția cititorilor două teme fundamentale ale creștinismului răsăritean, și anume: virtutea și pocăința. Așa cum cititorul va observa, autorul sirian a fost preocupat mai mult de indicarea unor valențe duhovnicești și mai puțin de aspectele tehnice ale celor două teme, cum ar fi, de exemplu, definirea virtuții sau a pocăinței. Sfântul Efrem Sirul, autorul acestor remarcabile lucrări, se apleacă cu multă râvnă spre conținutul Sfintei Scripturi, de unde încearcă să extragă învățăturile cu caracter duhovnicesc și modul cum acestea pot fi puse în practică de fiecare ascet. 
 
Cititorul va observa că multe din omiliile sale sunt adresate unor tineri monahi, care au cerut sfaturi duhovnicești în lupta lor cu gândurile. Ceea ce nu trebuie să ne conducă la prezumția că aceste scrieri sunt adresate exclusiv monahilor. Dimpotrivă, spre lupta de eliberare din robia păcatului și a gândurilor celor viclene suntem chemați cu toții. Cu alte cuvinte, fiecare rând din aceste omilii este adresat tuturor celor care caută drumul libertății, drumul ascezei prin trăirea vieții în Hristos, prin hristomorfizarea noastră, prin trăirea autentică a pocăinței și prin dobândirea virtuților, care ne vor redeschide porțile Raiului. 

 Cititorii interesaÈ›i de spiritualitatea athonită pot regăsi în paginile acestui volum un veritabil breviar de cultură duhovnicească È™i monahală, o experienÈ›ă creÈ™tină deplină, marcată de înnoirea vieÈ›ii în duh, predată nouă de unul dintre cei mai de seamă vieÈ›uitori contemporanidin Sfântul Munte Athos, monahul Moise Aghioritul. DeÈ™i cunoscut mai puÈ›in creÈ™tinilor È™i monahilor români, cuviosul Moise Aghioritul a intrat deja în conÈ™tiinÈ›a creÈ™tinilor eleni din ultima jumătate de veac ca un adevărat Apostol al Cuvântului, un far È™i sprijin călăuzitor în confuzia spirituală a lumii în c